Săptămâna trecută a avut loc conferinţa Asociaţiei pentru Protecţia Copiilor Nenăscuţi, din Marea Britanie. SPUC (Society for the Protection of the Unborn Children) a fost prima asociaţie pro life din lume, înfiinţată în urmă cu 41 de ani. Scopul ei este să afirme şi să apere existenţa şi valoarea vieţii umane încă din momentul concepţiei. Asociaţia promovează Declaraţia ONU pentru Drepturile Copilului din 1959, conform căreia „copilul necesită protecţie şi îngrijire specială, inclusiv protecţie prin legislaţie, atât înainte cât şi după naştere”.
La conferinţă s-a discutat şi despre programul Living and Growing (Creştere şi dezvoltare), creat pentru orele de educaţie sexuală din şcolile primare din Marea Britanie şi destinat copiilor cu vârste între 5 şi 11 ani. Antonia Tully, coordonatorul SPUC al campaniei Şcoală în siguranţă (Safe at School), a prezentat lucrarea Educaţia sexuală: cum să distrugem copilăria, care prezintă interes şi pentru România, întrucât în prezent se lucrează la stabilirea curriculei pentru orele de educaţie pentru sănătate.
Programul Living and Growing este cel mai des întâlnit în şcolile publice britanice, pentru orele de educaţie sexuală.
El dezvăluie standardele de aur ale lobby-ului pentru educaţia sexuală: materialele grafice îi învaţă pe copii că „sexul face parte din viaţa lor”, că este normal să aibă relaţii sexuale la vârsta lor şi că există relaţii sexuale între persoanele de acelaşi sex. Opinia părinţilor nu contează pentru acest program. Şcoala, adică Statul, se consideră expert în educaţie.
Andrea Leadsom, parlamentar al Partidului Conservator, a declarat despre acest program: „Până nu vezi imaginile, nu realizezi cât de îngrozitor este programul.”
Living and Growing nu are nimic de-a face cu copilăria. Un clip cu un act sexual este însoţit de vocea unui copilaş care exclamă: „Par fericiţi, nu-i aşa?” Astfel, actul sexual este descris ca un joc.
Copiii sunt încurajaţi să-şi instruiască părinţii şi să le vorbească ca şi cum ar fi adulţi. Aceasta este noua direcţie a educaţiei publice: părinţii au nevoie să fie instruiţi.
Oficiul pentru Standarde în Educaţie, Servicii şi Competenţe pentru Copii (Ofsted), subordonat Parlamentului, consideră că un copil trebuie să fie instruit să se apere şi să se protejeze singur. Dar cine poate proteja un copil, daca nu părinţii lui, se întreabă experţii SPUC?
Prin programele derulate în şcoli, lobby-ul pentru educaţie sexuală a mutat responsabilitatea de pe umerii părinţilor pe cei ai copilului. Forumul pentru educaţie sexuală pretinde că un copil va fi mai vulnerabil dacă nu va urma ore de educaţie sexuală. Totuşi nu există dovezi sau studii care să susţină afirmaţia că un copil are nevoie de educaţie sexuală pentru a nu mai fi agresat sexual sau exploatat în vreun fel.
Programul Safe at School, elaborat de SPUC, porneşte de la ideea că părinţii sunt principalii responsabili de educaţia copiilor lor. Ei sunt chemaţi să-şi protejeze copiii, fără apărare în faţa propagandei anti-viaţă. Copiii şi tinerii sunt vulnerabili la presiunile care se exercită asupra lor spre a avea relaţii sexuale întâmplătoare şi a alege avortul. Părinţii le transmit copiilor valorile familiale, nu şcoala, şi ei se află în centrul campaniei care vrea să păstreze educaţia sexuală cu statut de materie opţională.
Experţii SPUC apreciază că, la alegerile generale din 2015, cele 3 partide mari din Marea Britanie se vor pronunţa pentru transformarea educaţiei sexuale în materie obligatorie. Asociaţiile pentru viaţă din Marea Britanie luptă acum pentru ca părinţii să nu-şi piardă dreptul de a fi principalii educatori ai copiilor lor. Viaţa unui copil trebuie să îi aibă în centru pe părinţi pentru ca valorile familiale să poată fi transmie la generaţiile următoare. (după SPUC blog)
