In cea mai mare parte a cazurilor (adica partea oamenilor saraci, maaarea parte a populatiei), nasterea unui copil in Romania echivaleaza cu o condamnare pe viata intr-un nivel al iadului

Relativ la nivelul studiilor care-l va avea, va incepe viata cu pana in jur de 15 ani de spalarea pe creier numita invatamant in Romania, unde va fi supus la fel si fel de experiente traumatizante, de la a fi batut si furat de tigani (nu rromi, majoritatea „tiganilor” sunt romani) pana la a asista la diverse tragedii, cum ar fi violarea colegi(e)lor de pedofili sau moartea prin inecare in amestecul de fecale si urina intr-o fosa septica de la tara sau poate chiar a fi victima in persoana. Sistemul distruge aspiratia umana si conditioneaza coruptia de timpuriu tranformand populatia in sclavi care lupta sa se mentina sclavi, indoctrinati sa urasca educatia, valorile, justitia si ordinea, prea confuzi sa mai faca diferenta, sau sclavi prin credinta de tip medieval ca de te nasti sclav, esti destinat sa fii sclav

Datorita sistemului de invatamant, curat mestesug de tampenie unde iti e indesata „stiinta” fara noima pe gat, ca apoi s-o regurgitezi la comanda, conditionat prin frica, pe o foaie velina, dupa absolvire va intra pe piata muncii romaneasca unde va fi un sclav al marelui hipermarket Romania, pe meserii irelevante societatii moderne, nesabuiti impartind pliante sau mostre de salam sau vanzand burgeri in loc sa invete, sau paraziti ai societatii chiar, adica speculanti (bisnitari, agenti imobiliari, sau dupa studii, agenti bancari, avocati etc.)

Alte lucruri care fac traiul in Romania un iad pe parcursul vietii: stresul mecanic al grijii zilei de maine, lipsa sperantei de viata (contracarat de anticiparea cu speranta a sfarsitului), umilinta permanenta din partea reprezentantilor autoritatilor statului sau mafia bugetara, lipsa viitorului dat fiind nivelul de trai mizerabil, fiind remunerati execrabil in raport cu tarile de mai la vest, dar cu preturi tot ca-n aceleasi tari, insa cu taxare imensa fara reprezentare din partea unui stat fals de drept, un stat mafiot efectiv, lipsa unui sistem de sanatate modern, care comite greseli de neconceput, si un sistem de justitie la fel. Toate acestea laolalta creaza o valtoare in care omul de rand este manat mai degraba sa petreaca ca un demon al prostiei, fiind coautor, cauza si efect al propriei mizerii, alergand intre votul pentru primarii si presedintie pentru o galeata sau un pix pentru ciocoii care-l exploateaza, umilit la serviciu de sefii sociopati, umilit pe strada de puhavii in masini de teren care parcheaza pe trotuar obligandu-te sa circuli pe strada ca masinile, umilit acasa de femeia care ai luat-o la mana a 7-a, si nu esti sigur ca a fost si ultima data de cand ai luat-o, traind in iluzia unei filosofii hedoniste limitata la sarbatorile de Craciun si Pasti unde-si sparge toti putinii bani dar si sanatatea.

Concluzia. Statul nu trebuie sa oblige ci sa acorde, moralul si umanul. In contextul romanesc este indicat d.p.d.v. moral si uman ca legislatia, fara sa oblige in nici o directie, sa asigure suportul necesar iresponsabililor care au conceput un copil fara nici un plan, intr-o tara fara viitor sau prezent, sa aleaga daca vor sa fie responsabili pe viitor sau nu. In aceasta situatie de libertate indoielnica, deasemenea statul ar trebui sa fie stat de drept si sa asigure macar minim un viitor fraierului adus pe lume fara drept de vot, altfel, ori suntem democratie ori nu suntem?