Până prin anii 1930 ai secolului trecut, la întrebarea care este scopul poeziei, al artei sau al muzicii, orice om educat răspundea „frumosul”, pentru că frumusețea era o valoare la fel de importantă ca și adevărul sau bunătatea.
Apoi, în secolul XX, frumusețea a încetat să mai fie importantă. Arta căuta din ce în ce mai mult să perturbe, să deranjeze și să încalce tabu-urile morale. Nu frumusețea, ci originalitatea, obținută indiferent pe ce căi și cu ce preț moral, era cea care primea premiile.
Și nu doar arta a creat un cult al urâțeniei: arhitectura de asemenea a devenit sterilă și lipsită de suflet, și nu doar împrejurimile noastre fizice au devenit urâte: limbajul, muzica și manierele noastre au devenit tot mai ofensive și nepoliticoase încât frumusețea și bunul gust n-au mai avut loc în viețile noastre.
Ne pierdem frumusețea și, odată cu ea, sensul vieții.
Un documentar BBC despre frumusețe și însemnătatea ei, cu Sir Roger Scruton.