Comentarii la: Specialiștii Proiectului Genomului Uman au anunțat oficial: „Gena gay” nu există!

De: C(l)inic

C(l)inic — Mon, 10 Aug 2015 05:05:26 +0000

Daca nu exista gena homosexualitatii, asadar nu se nasc baieti „dereglati” psihic in acest sens, atunci s-o luam „babeste” si sa judecam… pe parcursul copilariei se intampla ceva ce schimba orientarea sexuala a baietilor. Si cine ar putea influenta pe baieti, tatal, care iubeste femeile? No, way… s-a facut vreo statistica in familiile in care au aparut baieti homosexuali, daca mama nu cumva era nimfomana si a dat un exemplu exacerbat de dragoste pentru barbati, baiatului ei? Mai ales daca baiatul era unul mamos ce lua drept litera de lege tot ce spunea si facea mama! Prin urmare, mai ales daca tatal era mai mult absent decat prezent in viata familiei, acel baiat, a auzit mai multe elogii la adresa barbatilor decat cele cu referire la femei… si automat atentia lui a fost captata de barbati, care jucau un rol deosebit de important in viata mamei lui, la care el tine nespus! E numai o teorie…

De: Iulia Matei

Iulia Matei — Fri, 17 Oct 2014 10:55:35 +0000

Ca răspuns la vlad.

Vlad,

Eu nu fac apel la studii, pentru că, în cel mai bun caz, după cum chiar și lumea „bună” și progresistă recunoaște, inclusiv tu, datele nu sunt concludente/suficiente.

În plus, după cum am publicat deseori pe site, opiniile dizidente propagandei LGBT sunt suprimate din fașă în mediul universitar, speriat de baubaul corectitudinii politice. Dacă nu există dezbatere liberă, nu există știință.

Dar nu pot să nu mă întreb măcar atât: având în vedere că nu sunt date, de ce nu se merge pe partea precauției, fiind vorba despre un material atât de fragil cum sunt copiii?

De asemenea, nu știu cum ar putea fi combătut argumentul fundamental al articolului: mama a fost practic eliminată din viața copiilor – poate că are drepturi de vizitare, dar ca factor decizional asupra vieții lor și-a pierdut orice putere: ea nu este de acord cu redefinirea căsătoriei, dar copiii ei sunt utilizați pentru lobby în acest sens, nu este de acord cu expunerea ambilor copii la perversiuni, dar tații nu au nimic împotrivă și practicile lor prevalează asupra obiecțiilor mamei… Etc. NU este normal să fie așa.
Nu este clar că acei copii suferă, fie și numai pentru faptul că au fost luați de lângă mama lor?

Asta în sine mi se pare inuman, dincolo de toate perversiunile la care sunt expuși. În orice alt caz, mama are întâietate la custodie asupra tatălui în fața legii, dar aici, homosexualul a jucat cartea victimei și a câștigat aiurea în tramvai, pentru că judecătorul s-a întâmplat să fie activist LGBT.

Plus, „perversiunile”, cum tu însuți le cataloghezi, nu sunt atât de puțin frecvente în comunitatea LGBT! Relațiile gay sunt în general de mult mai scurtă durată decât cele heterosexuale (media este pe undeva pe la 2-2,5 ani), dar și cele „stabile” sunt de obicei deschise și partenerii se înșeală destul de des, plus că există o obsesie cu tinerețea și toți caută parteneri cât mai tineri – a se citi, de aceea îi schimbă ca pe chiloți.

Cum să nu fie, atunci, o relație bazată strict pe hedonism și nu pe vreo răspundere reproductivă, admisă din start ca firească pentru un cuplu heterosexual, dăunătoare copiilor?

Principial, există suficiente motive pentru a nu recunoaște cuplurile de același sex ca părinți – recunoscute chiar de homosexualii care au făcut parte din mișcarea Manif pour tous, între alții: aceștia au declarat că se bucură că au fost crescuți de o mamă și un tată – și presa franceză a fost indiferentă sau a aruncat cu noroi chiar și în acești membri ai comunității LGBT.

Sunt numai câteva idei, care sper că nu lezează pe nimeni.

Numai bine,
Iulia

De: vlad

vlad — Thu, 16 Oct 2014 21:57:41 +0000

Chiar studiul lui Mark Regnerus il aveam si eu in minte cand am mentionat dezaporbarea comunitatii stiintifice fata de metodele folosite in publicarea acestor documente.

Exemplu de reactie a 200 de cercetatori din domeniul stiintelor sociale http://familyinequality.wordpress.com/2012/06/29/200-researchers-respond-to-regnerus-paper/

Dar e plin internetul de citici aduse la studiul respectiv.

Ati zis mai sus „În schimb, studiile care demonstrează contrariul sunt bine primite de „comunitatea științifică”. Pentru acelea există, brusc, date.” .

Nu. Tocmai. Nu exista date. Nu putem sa tragem concluzii cum ne duce capu.

De: PRO VITA București

PRO VITA București — Thu, 16 Oct 2014 21:14:09 +0000

@Vlad

Există, cum nu, studii; doar că sunt ocultate:
http://www.culturavietii.ro/2013/06/29/studiu-copiii-crescuti-de-parinti-heterosexuali-sunt-mai-sanatosi-si-mai-fericiti-decat-cei-crescuti-de-homosexuali/
sau, după caz, vine vlad și zice că „au fost dezmințite de comunitatea științifică”.

În schimb, studiile care demonstrează contrariul sunt bine primite de „comunitatea științifică”. Pentru acelea există, brusc, date.

De: vlad

vlad — Thu, 16 Oct 2014 21:02:50 +0000

Wow, ok, recunosc ca nu citisem decat jumatate din articol in momentul in care am comentat. Copiii aia au fost dusi intr-un mediu plin de perversiuni sexuale. Asa ceva normal ca nu mi se pare in regula pentru 2 copii mici. E un caz extrem. Are tot dreptul sa fie revoltata mama lor daca cele povestite chiar s-au intamplat.

Dar e un caz. Unul din multe probabil. Ca si cum exista destule persoane heterosexuale care se angajeaza in practici similare, traumatizandu-si copiii. Nu putem generaliza.

Putem sa lasam deoparte particularitatile cazului lor daca vrem sa vorbim despre dificultatile care le ridica pentru un copil cresterea cu doi parinti de acelasi sex. Adevarul e ca inca nu avem nici un studiu concludent care sa arate ca un astfel de aranjament ar putea cauza daune psihologice de durata. E prea proaspat fenomenul, datele empirice nu s-au adunat in numar suficient de mare. (Studiile care pretind ca au descoperit un efect negativ sunt tendentioase si a fost dezmintite deja de comunitatea stiintifica)

As vrea sa mai comentez la pasajul „Mă doare sufletul să îmi văd copiii chinuindu-se, încercând cu disperare să înțeleagă lumea.”. Pai hai sa intelegem cu totii lumea. Si noi si copiii nostri. Ca in lumea asta traim. Nu rezolvam nimic daca ne facem ca nu exista lucurile care nu vrem sa le intelegem.

De: Iosif Ion

Iosif Ion — Thu, 16 Oct 2014 15:52:45 +0000

„Unde esti tu Tepes Doamne, ca punand mana pe ei sa-i imparti in doua cete, in smintiti si in misei” …
Vlad Tepes is fierbea pe astia in ulei incins, le umplea si fundu cu o teapa sa se sature, si societatea de azi ii pupa in fund! E vina si familiilor in care au crescut, nu a vut nimeni timp de ei si de asta au ajuns asa. Mama drogata, tata betiv sau absent sau daca era prezent ii abuza, si au crescut dezechilibrati. Sa iasa si ei in evidenta au decis ca sunt gay, singurul grup in care s-au simtit acceptati si si-a facut ti,mp pentru ei, pentru fundul lor defapt. Homosexuali nu sunt persoane prea fericite, din cati am intalnit toti sunt stresati, extrem de gelosi, paranoici chiar, se cearta mereu, nu sunt siguri pe ei, si mai sunt si mandri in toata prostia asta. Nu e nevoie de cineva din exterior sa distruga grupul asta care incearca sa distruga adevarata familie, ei se vor distruge singuri cu sida si alte boli. Cazurile de homosexuali cu sida sunt mai mult decat duble fata de populatia normala, heterosexuala. Avand in vedere procentajul de homosexuali de sub 5%, dupa uni 2% se pare ca sida e foarte frecventa la ei, si alte lucruri cum ar fi abuzare minorilor, si chiar de catre preoti, da cred ca asta e un lucru bun :).

De: Iulia Matei

Iulia Matei — Thu, 16 Oct 2014 11:14:05 +0000

Ca răspuns la vlad.

Bună Vlad,

Mulțumim pentru comentariul la articolul „Redefinirea căsătoriei face rău femeilor ca mine – și copiilor noștri”.

Sper, însă, să nu te superi dacă vom fi de acord să nu fim de acord. Este puțin probabil ca acel om să se fi căsătorit cu pistolul la tâmplă: dacă nu ar fi dorit să încerce măcar un stil de viață heterosexual – cu bonusul de a putea face copii – eu cred că nu s-ar fi căsătorit cu o femeie, și gata.

La urma urmelor, nu vorbim de România, ci de State, iar statutul single, mai ales pentru un bărbat, pare să atragă o anumită admirație nemeritată în unele cercuri – ca și statutul de homosexual, și acum 10 ani și chiar cu mai mult în urmă, mai ales în lumea corporativă unde, în general, garantează direcțiunii un om care nu are obligații și e dispus să moară pe altarul muncii.

Nu este vina acelei femei că a fost folosită pentru prăsilă, practic, de un om care a fost nesincer – poate și față de sine, cine știe, dar tot nesinceritate se cheamă în fond.

Dincolo de efuziunile emoționale ale unei mame care și-a pierdut copiii și care, practic, nu are nicio vină pentru faptul că soțul ei și-a „descoperit” după 10 ani homosexualitatea, emoții care în sine denotă un chin cumplit pe care nimeni nu ar trebui să-l trăiască, îți pun întrebarea: ți se pare normal ca acei copii să trăiască lipsiți de mamă, într-un mediu împodobit cu imagini pornografice, să își vadă tatăl și „partenerul” machiați și în travestiuri extrem de sumare, să știe că cei doi se înșeală pe toate cărările, iar în mediul mai extins al comunității lor să vadă că un puști nu cu mult mai mare decât ei ca vârstă se prostituează homosexual cu toți moșnegii?

Mie una, nu – dar te rog să mă combați, dacă poți.

Cu stimă,
Traducătoarea

De: vlad

vlad — Thu, 16 Oct 2014 07:29:12 +0000

Daca homosexualitatea nu ar fi fost un lucru atat de blamat cu 10 ani in urma, acea prima casatorie nu ar fi avut loc; nu s-ar fi simtit obligat omul ala sa faca ceva conform societatii si impotriva dorintei lui. De acolo porneste drama povestii. O data ce a intrat in casatorie, unul din ei avea clar de suferit. Ala e lucrul care nu e natural.

Oricum e scris senzationalist tot articolul: „nu am avut nicio șansă să îi salvez pe copiii noștri de la a fi pasați dintr-o parte în alta ca niște bagaje.” – Adica sa se mute intr-o noua casa…