Ce anume crezi ca-l înveți pe copilul meu? Interviu despre rezultatele dezastruoase ale educației sexuale în școlile americane

2.141 views
0
DISTRIBUIȚI

Un interviu cu dr. Miriam Grossman, medic psihiatru american, despre rezultatele dezastruoase ale educației sexuale in școlile americane. Sursa: Mercatornet, 24 septembrie 2009.  Dr. Miriam Grossman și-a lansat in 2009 volumul „You’re teaching my child what? A physician exposes the lies of sex education and how they harm your child”/„Ce anume crezi ca il inveți pe copilul meu? Un medic expune minciunile educației sexuale și modul in care ele il afecteaza pe copilul tau”. Interviul a fost realizat de Peter Jon Mitchell, analist cercetator la Institutul Casatoriei și Familiei din Canada si a fost publicat de Mercatornet.

You’re teaching my child whatInstitutul Casatoriei și Familiei din Canada: Care a fost motivația de la care a pornit scrierea acestei noi carți?

Miriam Grossman: Sincer, am scris-o pentru ca ma saturasem sa aud doar un anumit punct de vedere… Dupa cum știți, am lucrat timp de doisprezece ani ca psihiatru pentru studenții din campusul UCLA aici, in California (SUA). In acest timp, mii de copii au trecut prin cabinetul meu. Am fost alarmata de cat de mulți aveau infecții cu transmitere sexuala. Eram in general ingrijorata de acești studenți și studente, majoritatea femei tinere, ale caror stil de viața sexuala le punea in pericol viața de mai tarziu. Aceasta pornind de la vulnerabilitatea lor la boli, la stres emoțional, putand sa duca chiar la infertilitate. Eram frustrata sa vad pacienta dupa pacienta, aflate in situații similare, iar eu, practic, aveam mainile legate. Nu puteam face mare lucru pentru ele. Erau tineri care, de altfel, erau foarte bine informați și atenți cu privire la sanatatea lor. Erau atenți la ceea ce mancau, faceau sport, evitau tutunul și așa mai departe. Dar, in ceea ce privește acest domeniu, cel al comportamentului sexual, se expuneau unor riscuri alarmante. Asta era ingrozitor. Am inceput sa-i chestionez pe acești studenți cu atenție, am cercetat modul in care centrele de consiliere și cele de sanatate din campus abordau problema sanatații sexuale. Despre aceste descoperiri am discutat in cartea mea „Unprotected: A Campus Psychiatrist Reveals How Political Correctness in Her Profession Harms Every Student”.

Acest nou proiect a fost o extensie a acestei carți. Am mers mai adanc in domeniul educației sexuale, cercetand exact ceea ce sunt invațați copiii, mergand pe firul istoriei educației sexuale in Statele Unite. Am explorat online site-uri, carți, broșuri și videoclipuri, create pentru copii și adulți tineri. Ceea ce am descoperit a fost profund ingrijorator pentru mine și despre asta am și scris in carte.

Institutul Casatoriei și Familiei din Canada: In cartea dvs., susțineți ca educatorii și activiștii care predau educația sexuala resping fundamentele de dezvoltare a copilului și omit descoperirile cruciale din domeniul neurobiologiei, ginecologiei și al bolilor infecțioase. Sugerați ca acest lucru are consecințe nefaste profunde, in special pentru fete. De ce se intampla acest lucru?

Miriam Grossman: Absolut adevarat. Avem o multitudine de noi științe care sunt omise de educația sexuala actuala. De exemplu, in ultimul deceniu, s-a dezvoltat foarte mult ințelegerea noastra despre creierul adolescentului și modul cum acesta raționeaza și ia decizii in momentele de mare stimulare. Noi nu am știut pana de curand ca zona creierului, cea care este responsabila de luarea deciziilor raționale, a deciziilor bine gandite, zona care individualizeaza argumentele pro și contra, ca și consecințele deciziilor acestor argumente este imatura in adolescența. Circuitele nu sunt complete, legaturile intre neuroni nu sunt complete. Instructorii de educație sexuala insista asupra faptului ca, la fel ca adulții, adolescenții ar putea fi capabili sa ia decizii responsabile și  ca, in acest caz, lor le lipsesc doar informațiile cu privire la sexualitate și accesul la contraceptive. Deci, acești educatori susțin ca modul in care ai putea sa lupți impotriva infecțiilor cu transmitere sexuala și sarcinilor in randul adolescentelor este de a le oferi informații și contraceptive. Ii invața cum sa spuna „nu” și cum se pune un prezervativ. Dar cercetarile neuropsihice curente nu accepta aceasta poziție. Știm acum ca deciziile proaste ale adolescenților sunt consecințe nu a lipsei de informații, ci a lipsei de judecata. Și nu exista decat un singur lucru care sa rezolve asta: timpul.

Un alt exemplu de informații critice omise de educația sexuala: nu se ține seama de vulnerabilitatea biologica a unei fete la infecțiile cu transmitere sexuala. Colul uterin la fetele adolescente este acoperit de un strat de o grosime de doar o singura celula. Aceasta zona este ușor de penetrat de papilomavirusul uman (HPV), care poate provoca cancerul de col uterin. (Papilomavirusul uman este o boala cu transmitere sexuala impotriva careia avem acum un vaccin, și acesta este un alt subiect controversat). Cu timpul, suprafața colului se acopera de celule cu o grosime de 30-40 de straturi, și, prin urmare, e mult mai dificil de a se infecta. Fetele trebuie sa cunoasca acest lucru de la o varsta frageda. Avem imagini ingrozitoare [ale colului uterin imatur] pe care trebuie sa le aratam fetelor astfel incat sa poata sa ințeleaga importanța intarzierii comportamentului sexual. Acești copii trebuie sa fie informați – lasand la o parte toate intrebarile despre moralitate –, ca a deveni activ sexual la o varsta frageda, inseamna un risc de infecție ce le-ar putea afecta bunastarea lor fizica și emoționala de-a lungul intregii vieți.

Al treilea punct de vedere necomunicat copiilor este cel cu privire la sexul oral, care este asociat cu cancerul de gat. Inutil sa spun ca acest lucru are importanța, caci, intr-adevar, poate duce la salvarea vieții unui om. Este culmea iresponsabilitații sa nu transmiți aceste informații copiilor. Unul dintre punctele pe care le pun in evidența in carte este acela ca asemenea organizații, cum ar fi Planned Parenthood și SIECUS (Consiliul Educației și Informațiilor despre Sexualitate din SUA), pretind ca ofera informații la zi, informații exacte din punct de vedere medical. Dar ei nu fac nimic in acest sens.

In schimb, aceste organizații invața pe copii ca sunt „sexuali”, ca sunt „sexuali” din fașa și pana la mormant, ca adolescența este momentul natural de a explora sexualitatea și ca copiii au dreptul sa-și exprime sexualitatea lor in orice mod doresc. Acest mesaj promoveaza libertatea sexuala, nu sanatatea sexuala. Acest lucru este ideologie, nu știința. Cand libertatea sexuala este o prioritate, sanatatea sexuala are de suferit. Și intr-adevar, statisticile din SUA cu privire la infecțiile cu transmitere sexuala, HIV, sarcini la adolescente și avort vorbesc de realitați ingrozitoare.

Institutul Casatoriei și Familiei din Canada:: Unde plaseaza aceste organizații rolul parinților in ideologia lor? Ce le spun ele parinților?

Miriam Grossman: Aceasta este o alta caracteristica ingrijoratoare a educației sexuale. Am descoperit ca exista o duplicitate in transmiterea mesajelor. Cand vorbesc pentru mass-media și in materialele lor adresate parinților, educatorii de educație sexuala afirma ca educația sexuala ar trebui sa inceapa de acasa și ca parinții ar trebui sa fie primii educatori ai copiilor in aceasta privința. Dar, intr-un material pentru copii, mesajul este cu totul diferit. Iata ce spune SIECUS intr-o broșura on-line pentru copii, numita „Totul despre sex”. Incepe cu opt pagini cu privire la drepturile sexuale: „Fiecare ființa umana are drepturi fundamentale. Totuși, adulții pot spune și face lucruri care ii fac pe tineri sa se simta ca nu ar avea drepturi. Este important pentru tine sa-ți cunoști drepturile, astfel incat sa le poți apara, atunci cand este necesar”. Apoi, mai incolo, o alta informație: „ Ai dreptul sa decizi cum sa-ți exprimi sexualitatea in fiecare moment din viața ta. Poți alege daca și cum sa-ți exprimi sexualitatea”.

Nouazeci la suta din parinți doresc sa intarzie comportamentul sexual la copiii lor, și se așteapta ca educatorii de educație sexuala sa puna in aplicare acest mesaj. Organizații cum ar fi SIECUS promit sa faca acest lucru, dar nu fac. „Totul despre sex” este un bun exemplu de ceea ce se intampla cu adevarat la astfel de ore. Scopul lor este ca tanarul sa realizeze ca, sigur, adulții pot avea opiniile lor, dar copiii de toate varstele au dreptul la propriile lor idei despre sexualitate, precum și dreptul de a se comporta in orice mod doresc. Nicaieri in aceasta broșura pentru copii nu se spune: va indemn sa intarziați  comportamentul sexual pentru ca asta e cea mai sanatoasa alegere.

Institutul Casatoriei și Familiei din Canada:: Cartea le va deschide parinților ochii. Ce pot face parinții preocupați de acest lucru?

Miriam Grossman: Situația este grava, dar mesajul meu general este pozitiv. Vestea buna este ca toate aceste probleme de sanatate sexuala sunt suta la suta evitabile. Și parinții pot face atat de mult pentru a-și proteja copiii! Știm ca tinerii sunt profund influențați de catre parinții lor, de mesajele pe care le primesc de la parinții lor. Percep valorile parinților lor și așteptarile parinților lor. Exista multe studii, pe care le pomenesc in carte, care demonstreaza ca stilul parinților de a fi calzi și susținatori, avand totuși așteptari mari și reguli ferme, are o influența profunda asupra copiilor și adolescenților și asupra deciziilor pe care aceștia le iau. Evident, parinții trebuie sa fie informați. Ei au nevoie de informațiile din aceasta carte. Nu le vor gasi in alta parte. Sunt medic și am parcurs literatura de specialitate cea mai noua cu privire la infecțiile cu transmitere sexuala, la modul in care fetele sunt mai vulnerabile emoțional și fizic decat baieții, cu privire la ceea ce li se spune copiilor despre atracția fața de același sex, despre identitatea de gen, și cu privire la multe alte subiecte. Cartea mea nu este corecta politic, dar este exacta din punct de vedere medical. Explic adevaruri biologice care nu sunt discutate in alta parte. De exemplu, copiilor li se spune ca ei pot fi de sex masculin, feminin sau altceva; ca exista mai mult de doua sexe și ca este firesc sa se intrebe cine sunt, in orice moment din viața lor. Acest lucru inseamna curata nebunie. Nu numai ca este inexact din punct de vedere medical, dar produce confuzie copiilor noștri și ii duce pe un teren minat de pericole emoționale și fizice.

Institutul Casatoriei și Familiei din Canada: Ce le-ati spune factorilor de decizie guvernamentali?

Miriam Grossman: Ei trebuie sa-și asume curajul de a contesta acest status quo. Oamenii au nevoie sa vorbeasca, sa fie incorecți politic și sa recunoasca adevarul biologic. Anumite grupuri se vor opune, pentru ca ceea ce se vede la microscop și pe imaginile scanate ale creierului contrazice viziunea lor. Sa avem curajul sa schimbam politica, sa transformam complet abordarea noastra fața de educație sexuala. Ințelegeți, educatorii de educație sexuala au instituționalizat, in secolul XX, teorii si agende sociale, insa faptele clare ale științei din acest secol discrediteaza complet aceste teorii și agendele lor. Educația sexuala din secolul XXI trebuie sa lase in urma ideile ce nu sunt decat ramașițe ale revoluției sexuale și feminismului.

Interviuri preluate © Asociatia Provita Media

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here