Acest copil minunat s-a numit Walter Joshua Fretz. El s-a născut în SUA, ca urmare a unui avort spontan la 19 săptămâni și a supraviețuit pentru doar câteva minute.
Unul din principalele „argumente” ale susținătorilor avortului este acela că prin avort ar fi eliminată „o masă de celule”. Așa arată oare o masă de celule?
Walter este acel copil pe care femeia îl vede la ecograf, acela care mișcă în interiorul pântecelui său, acela pe care tatăl îl ascultă punându-și urechea pe burta mamei. La fel ca fiecare dintre noi pe când eram de vârsta sa, Walter avea o inimă care bătea…
Moartea sa a fost naturală și nimeni nu poate fi învinuit pentru ea.
Nu același lucru se poate spune despre milioane de copii avortați la această vârstă, în lume. Inclusiv în România: nenăscuții diagnosticați, adesea incorect, cu diverse boli sunt uciși prin așa-zisul „avort terapeutic” (nu putem vindeca bolnavul omorându-l, dragi medici!) uneori în stadii foarte avansate ale sarcinii.
Toți acești copii ar fi avut o viața și ar fi putut face, împreună cu noi, o lume mai bună, dacă n-ar fi existat avortul.
Familia lui Walter a fost devastată de pierderea copilului. Pe alți copii, însă, nu îi plânge nimeni – ei pier pentru că au fost nedoriți.
Într-o lume care și-a făcut o obsesie din „combaterea discriminării”, cea mai nedreaptă și gravă dintre discriminări, aceea care dictează dacă un om trăiește sau moare după cum este bunul plac al altora, este considerată… un drept.
Nu-i ciudat?
De la înființarea sa, PRO VITA s-a dedicat salvării copilului și mamei, împreună. Pentru că viața merită orice efort. Iar Walter Joshua stă mărturie.De fapt, ceea ce încercăm să vă spunem este că ne dorim să fiți alături de noi. Simțiți o chemare? Urmați-o, atunci. Vă așteptăm! www.asociatiaprovita.ro
(fotografiile au fost realizate de tatăl copilului – întreaga poveste aici)