Voi trece direct la subiect. Noua carte a lui Leigh Snead, Infertile but Fruitful [Infertili dar rodnici] este una din cele mai valoroase mărturii pe care le-am întâlnit în ultimii zece ani. E doar o „simplă” poveste în cel mai adevărat sens al cuvântului: e concisă, scrisă cu căldură, foarte directă și memorabilă. Familiei mele i-a mers drept al inimă într-un mod direct și frumos și la fel o vor recepta mulți alți cititori. Voi reveni la ea puțin mai încolo; mai întâi dați-mi voie să ofer puțin context.
Într-un sens general, rata de fertilitate a unei civilizații demonstrează caracterul acesteia. Este în același timp un indicator al sănătății ei. Nașterea și creșterea de copii e o treabă serioasă, care cere sacrificii. Însă pentru orice om cu un suflet generos, ea formează iubire și speranță și întărește încrederea într-un viitor plin de sens, pentru că instinctul de a „crește și a se înmulți” (Geneza 1:28, 9:1) e imprimat în însăși substanța speciei umane.
Respingerea acestei chemări se lasă cu consecințe. Iată un exemplu. Rata minimă de înlocuire a unei populații este de 2,1 copii la fiecare femeie pe generație. Rata totală a fertilității în Europa de Vest era de circa 2,66 la începutul anilor 60. La sfârșitul anilor 90 scăzuse la 1,46. A continuat să scadă la un nivel istoric, ajungând în 2024 la 1,34. Asta înseamnă un declin al fertilității de 50 la sută doar în două generații. Europenii de religie musulmană tind să aibă o rată ceva mai mare a fertilității în medie, însă imaginea generală rămâne totuși cea a unui colaps masiv și constant al natalității pe tot continentul.
Cât despre Statele Unite: în prima parte a deceniului 7, rata de fertilitate era de circa 3,5, adică mult mai mare decât cea a Europei în acea vreme, pentru că mișcarea baby boom postbelică din America a fost mai amplă și a durat mai mult. Însă căderea care a urmat a fost mult mai abruptă. Rata totală a fertilității în SUA a scăzut în 2024 la 1,59. Așadar, declinul net al fertilității în ultimele aproximativ șase decenii e de fapt mai mare în Statele Unite decât în Europa în termeni absoluți.
De ce acest colaps? Factorii de influență sunt destul de evidenți: accesul mai ușor la contracepție și avort; creșterea numărului femeilor în academii și în rândul forței de muncă; costul mereu în creștere al vieții; o economie bazată pe consum și în fine, declinul credinței religioase.
Creștinismul a încurajat cu putere căsătoriile trainice și întemeierea de familii numeroase. Pe măsură ce Europa s-a secularizat, acea presiune morală a dispărut. Astăzi, majoritatea copiilor cresc cu ideea că familiile mici sunt normalitatea. Lucrul care face atât de dificilă dărâmarea acestei realități este faptul că o modernitate înrădăcinată în sinele suveran al omului și în apetențele sale materiale ne-a învățat pe mulți dintre noi să prețuim tocmai aceste valențe.
Rezultă de aici o civilizație care-și pierde sensul vieții, cu o populație îmbătrânită care necesită costuri tot mai mari pentru întreținerea sănătății, suportate de o forță de muncă în continuă scădere numerică. Reacția economică automată față de acest declin demografic este imigrația, care umple golul pe piața muncii cu oameni de vârstă activă proveniți din regiuni cu fertilitate mare. Însă genul de imigrație în masă considerat necesar de autorități pentru a compensa fertilitatea scăzută iscă aprige controverse politice. Acest lucru creează mereu ciocniri între necesitatea economică și temerile populare, care a influențat viața aproape fiecărei națiuni occidentale.
Atât despre datele sociale. Care este relația acestor realități cu cartea Infertile but Fruitful?
Una din reacțiile (minunat de) ironice la toate cele de mai sus este numărul de femei, multe din ele credincioase, care astăzi au ales în mod deliberat să aibă familii numeroase. Din nou, fertilitatea – adică dorința de a participa la aducerea pe lume a unor noi vieți – este inerentă condiției umane. Asta poate însemna fie să ai copii, fie să duci o viață de celibat dedicată slujirii altora.
Orice om, fără excepție, are această nevoie de a da rod, iar ignorarea acestei nevoi duce la pervertirea inimii. Fiica noastră e mamă a șapte copii. Pentru soția mea Suann, cei mai grei ani ai căsniciei noastre au fost acei primii opt sau zece în care nu a putut rămâne însărcinată sau în care a pierdut mai multe sarcini; asta se întâmpla în timp ce prietenele din jur nășteau copil după copil.
Bărbații la rândul lor pot oferi dragoste și susținere, însă nu vor putea niciodată înțelege suferința și sentimentul pierderii resimțit la nivel celular de femeia care tânjește să poarte un copil dar nu poate. Mai ales atunci când această inabilitate se dovedește a fi permanentă.
Toate astea ne aduc înapoi la cartea atât de frumoasă și sensibilă a lui Leigh Snead. Ea scrie fără aroganță sau falsă pietate. Stilul ei e simplu, cald și direct, ceea ce îi amplifică efectul. Cartea Infertile but Fruitful: Finding Fulfillment When You Can-t Conceive [Infertili dar rodnici: când nu poți avea copii] este un soi de mărturie. Este cronica unei femei dăruite cu multe talente, care crede că a avea copii va fi lucrul cel mai ușor și firesc în viața ei, iar când acest lucru nu se întâmplă – an după an, eșec după eșec – ea devine tot mai dedicată căsniciei și credinței, tocmai pentru ceea ce dorește dar, din câte se pare, nu va primi niciodată,.
Timp de mai mulți ani, Snead și soțul ei au încercat tot posibilul pentru a avea copii, de la planificarea familială naturală până la servicii medicale profesionale. Multe din cele din urmă, aveau ei să descopere, sunt inacceptabile din punct de vedere moral – de exemplu FIV – și din acest motiv ies din discuție. Însă chiar și metodele legale ale medicinii s-au dovedit neputincioase.
Mai rău chiar, nu se poate găsi nici o cauză biologică reală pentru problemă. Astfel încât unul din punctele tari ale poveștii autoarei este secțiunea foarte practică a „lecțiilor învățate” cu care încheie fiecare capitol; cu alte cuvinte, sunt aici lucrurile pe care le-a câștigat din experiență și sfaturile pe care le oferă femeilor care parcurg aceeași dificilă și nebănuită „cale a Crucii”.
Ea scrie următoarele:
Pe măsură ce ideea că poate nu voi fi niciodată însărcinată s-a fixat tot mai tare în mintea mea, crucea infertilității se contura treptat într-un contrast puternic față de toată imaginea pe care mi-o formasem despre cum va arăta viața mea, maternitatea mea. Infertilitatea devenise crucea mea. Și cu aceeași fervoare cu care mă rugasem lui Dumnezeu să-mi dea un copil, am reușit să descopăr darul extraordinar al harului, pe care l-am cules… și astfel viețile noastre a devenit în întregime centrate pe Hristos și nu pe așteptarea unei sarcini.
Prea ușor uităm că Dumnezeu nu abandonează niciodată un suflet credincios. Astăzi, Snead e mamă; are patru fii iubiți, toți adoptați, doi cu nevoi speciale. Astfel, lecția pe care o învățăm din povestea autoarei este pur și simplu aceasta: mai mult decât fertilitatea trupului este de preț rodnicia duhului. Ea se traduce prin dorința și curajul de a iubi.
Francis X. Maier este colaborator senior în Studii Catolice la Centrul de Etică și Politici Publice din Washington DC. Activitatea sa se concentrează pe intersecția între credința creștină, cultură și viața publică, cu atenție specială pentru formarea laicilor pentru acțiune. Traducere și adaptare după The Catholic Thing.
