Machaela Cavanaugh e o politiciană obscură din Nebraska despre care eu nu știu absolut nimic, decât simplul fapt că dă impresia unei doamne care iubește persoanele trans. Și știu acest făptuleț despre ea pentru că în urmă cu una sau două săptămâni s-a trezit să se ridice în picioare în clădirea legislativului statului Nebraska, dorind a ne comunica acest lucru. În mod repetat. Și subliniez: repetat.
Vă rog faceți bine și urmăriți această înregistrare a unei tirade demente, în care Cavanaugh repetă iar și iar: „Locul persoanelor trans e aici. Avem nevoie de persoane trans. Iubim persoanele trans. Locul persoanelor trans e aici. Avem nevoie de persoane trans. Iubim persoanele trans.” A repetat cuvintele acestea iar și iar la nesfârșit, până la finalul clipului.
În ochii multora, cu siguranță această femeie e departe de a da impresia unei persoane pline de compasiune sau tolerante, oricât s-ar strădui ea să pară așa, ci mai degrabă a unei persoane cu o profundă tulburare mintală. Sau a unui robot stricat, al cărui mecanism de voce s-a blocat într-o repetare fără oprire.
Din cele două opțiuni, aș paria mai degrabă pe cea de-a doua, cel puțin în urma citirii cărții Transsexual, Transgender, Transhuman a jurnalistei de investigații Jennifer Bilek, care pretinde să dezvăluie faptul senzațional că în ultimele decenii, o cabală sinistră formată din indivizi super-bogați din Silicon Valley, medici de frunte și moguli din zona finanțelor finanțează în mod sistematic toată agenda transgender ca pe un punct de intrare deghizat pentru o formă mult mai cuprinzătoare de transumanism.
Scopul lor suprem? Facilitarea transformării speciei noastre într-o rasă de cvasi-roboți post-umani, augmentați genetic și protetic după modelul creierului cipat, întruchipat în mod atât de evident de Michaela Cavanaugh.
Propagarea trans-misiunilor
Pentru unii cititori, cele scrise aici ar părea elemente dintr-o teorie nebunească a conspirației, emisă de extrema dreaptă. Acestora le-aș putea răspunde că nu e nici pe jumătate atât de nebunească precum teoria conspiraționistă a stângii, aflată în competiție cu ea, care propovăduiește existența unor ființe magice numite „transgenderiști” (un cuvânt pe care chiar Bilek îl contestă ca fiind un simbol golit de sens, fără o referință concretă), care pot oscila între sexe după bunul plac; care minune a biologiei avansate a primatelor, aflată în ființă dintotdeauna, ar fi fost însă în mod sistematic ascunsă vederii de mii de ani de către ticălosul establishment fascist cis-hetero-masculin.
Ni se spune mereu în zilele acestea că transsexualii sunt printre grupurile cele mai marginalizate, oprimate, reduse la tăcere și blamate de pe planetă – e curios totuși, că mulți dintre cei care în ultimii 15 ani ne tot repetau asta se află printre cei mai puternici, influenți, bine plasați în relații și bogați oameni de pe Pământ, ca de exemplu președinții UE, SUA, OMS, ONU, etc. etc, ca să nu mai pomenim de propagandiștii transofili fără discernământ care conduc Hollywoodul și majoritatea canalelor de televiziune, a companiilor de media și social media din era dinainte de al doilea mandat al lui Trump și a Twitterului preluat de Elon Musk.
Indivizii cu adevărat marginalizați nu prea au asemenea aliați, nu-i așa?
În cele câteva zile în care m-am dedicat doar lecturării cărții lui Bilek, am reținut povești precum cea de mai jos din regiunea mea de origine (numită acum „homo-țara”) din Marea Britanie, care demonstrează cât de mult a fost confiscată și instituționalizată situația acestor oameni „marginalizați” în multe țări ale Occidentului:
- Medicii din Serviciu National de Sănătate al SUA care decid să-și schimbe sexul vor primi un nou cod de identitate în cadrul Consiliului Medical General, prin care se vor șterge vechile date care conțin referirea la sexul avut și vor primi un profil cu totul nou, corespunzător noului sex, care va lua totul de la zero – chiar până la punctul în care se vor șterge toate cazurile vechi de măsuri disciplinare cauzate de erori profesionale pentru că, vedeți dumneavoastră, odată ce își schimbă pronumele în mod oficial pe toate bucățelele de hârtie, ei literalmente devin alte persoane! Și care ar fi problema?
- Pentru sărbătorirea Zilei Internaționale a Femeii în martie anul acesta, departamentul BBC pentru copii, pe nume CBeebies, a lansat pe site-ul său o listă de „mame inspiraționale” – dintre care două erau prostituate de sex masculin, oameni fără adăpost și consumatori de droguri, cu legături cu mafia, pe nume Sylvia Rivera și Marsha P. Johnson, fondatori ai grupării radicale Revoluționarii Activiști Travestiți ai Străzii (STAR). Pentru orice minte umană rațională, cuplul acesta ar reprezenta cea mai rea variantă de maternitate la care se poate aspira. Nu la fel gândesc însă cei care conduc cel mai mare și mai bine plătit post național de media.
- Tot la BBC, un episod al infamului serial Waterloo Road, a cărui acțiune se petrece în lumea școlii, a difuzat o poveste ca de obicei greu de urmărit, cu o bătrână suferind de demență, aflată în spital pe patul de moarte, care e vizitată de nepotul ei transgender, îmbrăcat în haine de fată. Aflată sub influența dozelor mari de morfină, afectată de Alzheimer și fiind foarte confuză din toate aceste cauze, bătrâna continuă să i se adreseze nepotului folosind numele lui corect de băiat, și nu pe cel de fată auto-inventat. Confruntat cu această grozăvie, tânărul devine tulburat și plin de mânie în mod inconsolabil. Scenariștii și producătorii BBC au presupus sincer că spectatorii vor empatiza cu trans-băiatul cel obsedat de persoana sa și nu cu pensionara pe moarte! După cum a comentat online un spectator dezgustat: „Asta întruchipează perfect gândirea trans. Chiar dacă persoana de lângă ei e pe moarte, toate continuă să se învârtă în jurul lor. Nu contează ce simte celălalt. ” Așa au crezut spectatorii programului BBC. Însă ideile acestor needucați extremiști ca acest comentator nu contează, importante și de luat în seamă sunt doar concepțiile acelora care controlează programele.
În mod clar, în națiunile-curcubeu precum Marea Britanie s-a reușit aproape în întregime capturarea și înregimentarea instituțională: atât canalele media naționale britanice cât și Ministerul Sănătății, în mod evident cele două organizații cu cea mai mare influență din țară, acum se închină la altarul roz al jonglerilor cu genurile. Dacă ar fi fost vorba doar de niște obscure grupulețe precum Clubul foștilor militari gay nonconformiști, sau Societatea East Grinstead de apreciere a cactușilor, care cultivă politici pro-trans, aș putea înțelege de ce s-ar considera că acești oameni sunt marginalizați. Însă BBC sau MS, organizații susținute de guvern cu miliarde? Transgenderismul nu mai e marginalizat în Occident, ci e promovat cu forța în centrul tuturor lucrurilor, în mod obsesiv și nemilos.
Dar de ce? Cum naiba am ajuns acolo? Deja de mai bine de zece ani Jennifer Bilek tot pune aceeași întrebare pe blogul ei foarte popular numit The 11th Hour, din care a selectat pasaje care alcătuiesc cea mai recentă carte ai ei. Răspunsul cel mai evident pe care-l găsește: MERGI PE URMA BANILOR!
Așa că exact asta a făcut. Iar urma găsită duce direct spre Sodoma.
Banul face lumea să devină trans
Bilek susține pe bună dreptate că un număr de indivizi, organizații și familii care finanțează trans-mania vremurilor noastre are interese financiare în industria medicală globală și în Big Pharma. Lucrul acesta e important, de vreme ce transgenderiștii, mai ales cei recrutați pentru a fi supuși intervențiilor chirurgicale sau tratamentelor medicale sub formă de supresori hormonali încă din copilărie reprezintă un potențial de piață câștigat pe viață. Chiar dacă mai târziu vor ajunge să regrete că și-au lăsat să le fie tăiați sânii de niște măcelari gay foarte zeloși, tot li se vor mai putea vinde găleți întregi de medicamente care să estompeze impactul inițial al procedurilor chirurgicale sau să le aline profunda depresie clinică prin care vor trece.
Statisticile diferă foarte mult, însă Bilek redă estimări potrivit cărora piața globală de media pentru produse pseudo-medicale dedicate pacienților trans ar putea atinge cifra de 30 de miliarde de dolari prin 2030. De la fiecare 100 de persoane care iau hormoni de sex opus timp de 20 de ani, Big Pharma ar putea colecta 36 milioane de dolari. Și cum în prezent se estimează că ar exista 700.000 de copii care au fost induși să se creadă transgender numai în America, asta reprezintă o grămadă de potențiali clienți.
Bilek sugerează că giganților medicali le-a venit ideea de a forța crearea unor valuri de noi persoane trans, în urma experienței anterioare cu epidemia de SIDA din 1980, când vânzarea de medicamente homosexualilor infectați a fost reetichetată dintr-o simplă urgență medicală într-o veritabilă cruciadă de stânga în favoarea drepturilor omului.
Datorită neobositei propagande a vremii, a avea SIDA a început să fie aproape cool și la modă pentru unii (desigur că nu pentru cei care erau infectați cu adevărat!), iar odată ce piața medicamentelor anti-SIDA a început să se restrângă datorită progresului în tratamentul bolii, persoanele trans au fost identificate ca un grup demografic înlocuitor aflat foarte la îndemână al acelei piețe. Problema era că la vremea respectivă nu existau prea multe persoane trans, așa încât au trebuit fabricate în mod artificial.
Odată ce semințele acestei piețe total nenaturale, inexistente înainte, au fost aruncate cu succes, s-au deschis noi oportunități chiar și mai inovative pentru marile afaceri. A început să ia naștere o relație circulară între diferiți actori pro-trans, finanțată cu fonduri donate activiștilor care au început să ceară politicienilor să adopte mai multe politici pro-trans, care au început să tulbure lucrurile pentru a permite tot mai multă propagandă pro-trans în școli și a îndepărta diferitele bariere de protecție ale medicinei, ceea ce a determinat corporațiile să finanțeze mai mult și pe politicienii pro-trans, care au început apoi să redirecționeze tot mai mulți bani publici către activiști, care au început campanii și în favoarea politicienilor, ale căror politici publice au început să genereze tot mai mulți clienți-activiști, a căror „nevoie” de intervenții medicale implantată social a umflat profiturile corporațiilor, dându-le voie să direcționeze și mai mulți bani către politicieni și activiști, care – ei bine, ați prins ideea acestui lanț, da?
Mai multă acceptare în cartierul Queer
Când se întâmplă asemenea lucruri între companiile de exploatare a combustibililor fosili și politicienii de dreapta, media mainstream o numește „corupție”. Iar atunci când se întâmplă între trusturile medicale pro-trans și politicienii de stânga, e numit „progres”.
Cu cât te uiți mai mult, cu atât mai evident e faptul că această înșelătorie e o parte importantă din ceea ce se întâmplă în ultima vreme. Bilek detaliază felul în care corporații financiare precum Blackrock au contribuit la finanțarea creării unui nou (între timp eșuat) „card de credit queer” numit Daylight, care urma să sprijine persoanele dispuse să tranziționeze, dar care nu aveau bani, să-și finanțeze în sfârșit operațiile „vitale” și „salvatoare” de schimbare de sex și sesiunile de inseminare artificială, ademenindu-i astfel pe acești nefericiți într-o viață de nesfârșite și inutile datorii.
După cum observă Bilek, „Ideologia identității de gen nu e separată politic de lumea afacerilor. Lumea afacerilor nu mai e separată de politică. Suntem guvernați de miliardari care dictează politicile lor prin intermediul instituțiilor noastre politice și sociale. O fațadă de democrație ascunde tehnocrația oligarhică în care trăim, acoperind corporatismul sub masca unor simulacre de drepturi ale omului” (acțiune întreprinsă de complexul trans-industrial) ca pe un soi de perfid complot de marketing, menit să-l facă să sune cât se poate de legitim.
Bilek deplânge „corporatizarea orientării sexuale” sistematice încurajată de pătrunderea noilor tehnologii medicale care permit oamenilor să devină tot mai trans-umani pe măsură ce trec anii. În deceniile viitoare, oamenii ar putea decide să adauge sau să scadă părți din trupurile lor în tot soiul de noi moduri care nu erau posibile înainte; educarea publicului pentru a accepta intervențiile chirurgicale transgender ca pe simple „alegeri libere ale stilului de viață” este doar salva de focuri trase la inaugurarea acestui joc cu bătaie lungă.
„Trebuie dărâmată granița între masculin și feminin, pentru a crea mai multe oportunități de piață din realitățile noastre sexuale inventate și mai multe potențialități pentru viitoare proiecte în augmentarea umanității prin reproducere tehnologizată”, ne avertizează Bilek.
Inventarea și promovarea unui nesfârșit spectru de genuri e o aplicație deghizată a capitalismului de piață liberă asupra unei zone în care nu are ce căuta în mod legitim: trupul omenesc. Alegerile consumatorilor dintr-o piață liberă ar fi minunate în majoritatea nișelor de piață precum cea a mașinilor, în care consumatorul nu mai e limitat de slogane gen „orice culoare doriți, atâta timp cât e neagră”, cum se întâmpla în zilele de mult apuse ale lui Henry Ford.
Însă atunci când omenirea a ieșit din fabrica lui Dumnezeu, cu cuvintele: „Poți avea orice sex dorești, atâta timp cât e feminin sau masculin” sunându-ne în urechi, a fost asta ceva ce trebuia neapărat schimbat?
Averi de familie
Nu toți cei care finanțează mișcarea trans sunt motivați numai de profit. Unii dintre ei sunt și bogați și puternic ancorați în ideologii. Familia Pritzker cea milionară din Illinois și-a folosit imensa avere pentru a-l aduce la Casa Albă pe Barack Obama, primul președinte care simpatizează persoanele trans, pentru a le facilita răspândirea otrăvurilor lor în întreg sectorul public. Un membru al acestei familii, J.B. Pritzker, a devenit guvernator al statului Illinois și a dat legi care să forțeze (ne)educația sexuală în școlile de stat, mințind pentru a convinge copiii că magia schimbării sexului prin medicamente sau cuțitul chirurgului îi va face fericiți.
Pentru că familia Pritzker, prin generațiile anterioare, investise de multă vreme în multe facultăți de medicină pentru a susține diferite cauze filantropice, asta le-a dat urmașilor lor o foarte convenabilă intrare pe ușa din dos pentru a începe să finanțeze instituții mai puțin legitime de „sănătate de gen” și alte asemenea. De ce însă? Ei bine, se pare că aici a contat faptul că în 2023 James Pritzker a decis dintr-o dată că de fapt este femeie, luându-și numele de Jennifer Pritzker. Istoria ne demonstrează că banii nu sunt singurul motivator pentru acești oameni.
Cel mai ciudat propagandist trans super-bogat despre care relatează Bilek este fără îndoială Martine Rothblatt, un tranziționist de la bărbat la femeie, care are o soție-robot (sau o reproducere vorbitoare a fostei versiuni umane decedate), care a făcut avere în domenii precum legislația corporațiilor și biofarmaceutice și care a contribuit împreună cu alții la finanțarea rețelei de radio prin satelor Sirius XM.
Transmunaist convins, Rothblatt a creat cel dintâi prototip de documente care descriu drepturile persoanelor trans-umane și transgender în anii 90, denumind binomul tradițional al sexualității umane ca pe o formă de „apartheid”, pe lângă faptul că a etichetat susținerea biologiei umane tradiționale ca pe o formă nouă și perfidă de rasism, numită „carnism” (fleshism, în original, n.tr.).
Fiind fără îndoială un om inteligent, singura eroare fatală a lui Rothblatt este că se crede pe sine ca fiind o femeie fascinantă. Bilek însă îl contrazice. Atunci când Bilek atrage atenția asupra transgenderismului ca nefiind nimic altceva decât un „front secret pentru o paradigmă transumanistă”, rolul jucat în afirmarea acestui cult de către oameni eminamente ciudați precum acest Rothblatt te ajută să înțelegi foarte bine la ce se referă ea.
Scriitura mecanică
În general, cartea reprezintă o investigație bună și solidă asupra acestui subiect. Bilek a făcut o muncă excelentă, mergând pe urma dârei lăsate de bani și descoperind cine finanțează în realitate această mișcare oh, atât de „ecologică” și de „fundamentală” a drepturilor (post)omului.
Singurul defect real este absoluta banalitate a stilului și repetițiile frecvente. Multe capitole nu fac decât să recapituleze formula de bază „Iată aici bogatul X. el finanțează organizații de activism trans Y Z și pe politicienii A, B și C. Nu-i așa că e groaznic?” Da, e adevărat, însă asemenea revelații probabil că sună mult mai bine ca postări pe blog pe site-ul lui Bilek decât adunate toate una după alta într-o carte, decât dacă folosești cartea pentru a spicui din ea când și când.
De asemenea, dată fiind natura uluitoare – și profund ciudată – a multora dintre oamenii expuși acolo, mi-ar fi plăcut ca autoarea să fi folosit un ton mult mai batjocoritor și mai curajos, chiar de-a dreptul agresiv.
Acolo unde detaliază nebuniile perverse de corupere a copiilor, cum a fost evenimentul dintr-o bibliotecă britanică din 2021 în care bărbați adulți costumați în maimuțe curcubeu gay, după care au dat jos costumele, au început să fluture penisuri artificiale prinse cu curele și fundurile lor goale înaintea fețelor copiilor mici adunați acolo fără apărare, oare o simplă propoziție precum „Toate astea au fost acceptate ca parte a noii normalități” e cea mai bună variantă de comentariu care se putea face? Cititorul nu găsește nici măcar glume cu două înțelesuri, care ar fi subliniat ridicolul situației.
Cu toate că e fără îndoială un text care merită citit și că ar trebui să-i fim recunoscători lui Bilek pentru eforturile depuse, în mod ironic cartea sună pe alocuri ca și când ar fi fost scrisă de un robot manevrat cu inteligența artificială. Însă atâta timp cât acel robot nu e Machaela Cavanaugh, presupun că putem acorda acestei cărți iertarea noastră.
