Cultul Covidian (de C J Hopkins) – partea a II-a

187
În ciuda absenței oricărei dovezi științifice reale despre o molimă apocaliptică (și a abundenței de dovezi contrare), milioane de oameni continuă să se comporte ca membrii unui gigantic „cult al morții”, acționând delirant și psihotic.

În octombrie 2020, am scris un eseu numit Cultul Covidian (în limba engleză, „cult” are sensul de mișcare de tip idolatru și nu înțelesul din limba română de „cult religios” consacrat inclusiv juridic. Ca atare, vom folosi în această traducere, alternativ, termenii „cult” dar și „sectă” – n.tr.) în care am descris așa-numita „Nouă normalitate” ca pe o mișcare ideologică totalitară globală. Evoluțiile din ultimele luni au confirmat acuratețea acestei analogii.

La un an după publicarea unor fotografii înfiorătoare dar complet fictive cu oameni care cad ca secerați, morți, pe străzi, în ciuda absenței oricărei dovezi științifice reale despre o molimă apocaliptică (și a abundenței de dovezi contrare), milioane de oameni continuă să se comporte ca membrii unui gigantic „cult al morții”, care se plimbă în public cu măști cu aspect medical, repetă robotic platitudini goale de sens, torturează copiii, bătrânii, dizabilii, cer ca toată lumea să se supună injectării cu „vaccinuri” experimentale periculoase și, în general, acționează pur și simplu delirant, psihotic.

Cum am ajuns aici, în punctul în care, așa cum am spus în articolul inițial, „în loc ca acest cult să fie doar o insulă în cultura dominantă, el, cultul a devenit cultura dominantă, iar aceia care nu i s-au alăturat au devenit insule izolate în interiorul lui?

Pentru a răspunde, trebuie să înțelegem cum anume sectele religioase controlează mințile adepților, deoarece mișcările ideologice totalitare operează mai mult sau mai puțin în același mod, doar că la o scară mult mai mare, societală.

Există o mulțime de cercetări și scrieri pe acest subiect (l-am menționat pe Robert J. Lifton în eseul meu anterior), dar, pentru a nu ne lungi, voi folosi textul „Șase condiții ale controlului mental” extras din cartea lui Margaret Singer din 1995, „Culte printre noi” ca pe o lupă pusă deasupra Cultului Covidian.

 

Șase condiții ale controlului mental

Vă recomandăm
[adrotate group="2"]
  1. Asigurați-vă că persoana rămâne ignorantă la ceea ce se întâmplă și la schimbările graduale care se petrec cu ea. Potențialii membri noi trebuie conduși, pas cu pas, într-un program de schimbare a comportamentului fără a fi conștienți de agenda finală sau de conținutul grupului.

Privind în urmă, este ușor de observat cum au fost condiționați, pas cu pas, oamenii să accepte ideologia „Noii normalități”. Au fost bombardați cu propagandă terifiantă, închiși în casă, deposedați de drepturile civile, forțați să poarte măști de tip medical în public, să facă ritualuri absurde de „distanțare socială”, să se supună „testărilor” constante și toate celelalte. Oricine nu se conforma acestui program de schimbare a comportamentului sau contesta veridicitatea și rațiunea noii ideologii era demonizat drept „teoretician al conspirației”, „negaționist Covid”, „anti-vaxxer” – în esență, un dușman al cultului, similar cu „persoana supresivă” din Biserica Scientologică.

  1. Controlați mediul social și/sau fizic al persoanei; controlează în special timpul persoanei.

De mai bine de un an, autoritățile „Noii normalități” controlează mediul social/fizic și modul în care „noii normali” își petrec timpul, cu carantinări, ritualuri de distanțare socială, închiderea afacerilor „neesențiale”, propagandă omniprezentă, izolarea vârstnicilor, restricții de călătorie, reguli obligatorii de port al măștii, interdicții de a protesta și acum segregarea celor nevaccinați. Practic, societatea a fost transformată într-o secție de boli infecțioase sau într-un enorm spital din care nu există nicio scăpare. Ați văzut fotografiile cu fericiții „Noi normali” care iau masa la restaurante, se relaxează la plajă, fac jogging, merg la școală și așa mai departe, ducându-și viața „normală” cu măști medicale și viziere profilactice pe fețe. Este patologizarea societății, a vieții cotidiene, este manifestarea fizică (socială) a unei obsesii morbide pentru boală și moarte.

  1. Induceți sistematic un sentiment de neputință în oameni.

Cine s-ar putea simți mai neputincios decât un „Nou normal” ascultător care stă acasă, urmărind obsesiv cifrele morților de Covid, împărtășind pe Facebook fotografii cu măștile pe care le poartă și cu plasturele pus după „vaccinare”, așteptând voie de la autorități ca să iasă în aer liber, să-și viziteze familia, să-și sărute partnerul sau să dea mâna cu un coleg? Faptul că în Cultul Covidian liderul tradițional, carismatic, a fost înlocuit de o menajerie de experți medicali și oficiali guvernamentali nu schimbă dependența totală și neputința abjectă a membrilor sectei, reduși la o stare care se apropie de infantilism. Această stare de neputință nu este trăită în mod negativ; dimpotrivă, este sărbătorită cu mândrie. Astfel ajung să repete mantra „Noii normalități”, „Aveți încredere în știință!”, oameni care, dacă încerci să le arăți ceva științific, se pierd și încep să-ți vorbească agresiv ca să te facă să taci.

  1. Instituiți un sistem de recompense, pedepse și rutine, în așa fel încât să inhibați comportamentul care reflectă identitatea socială anterioară a persoanei.

Ideea aici este transformarea persoanei raționale de odinioară într-una complet diferită, „aprobată” de cult – în cazul nostru, un supus ascultător al „Noii normalități”. Singer intră în detalii, dar discuția ei se aplică mai ales curentelor subculturale, nu mișcărilor totalitare la scară largă. Pentru scopurile noastre, putem pune acest lucru în Condiția nr. 5.

  1. Instituiți un sistem de recompense, pedepse și rutine pentru a promova ideologia sau sistemul de credințe ale grupului și comportamentele aprobate de grup. Comportamentul bun, demonstrația înțelegerii și acceptării convingerilor grupului, conformarea sunt recompensate, în timp ce întrebările, exprimarea îndoielilor sau critica sunt întâmpinate cu dezaprobare și posibil respingere. Dacă cineva pune o întrebare este făcut să simtă că există ceva inerent în neregulă cu a pune ceva sub semnul întrebării.

Să vă relatez o experiență personală, pe care sunt destul de sigur că ați trăit-o și voi: o poveste despre un „Nou normal” care mă hărțuiește de câteva luni.

Brian este un fost prieten/coleg din lumea teatrului care a intrat complet în „Noua normalitate” și este foarte furios că nu am făcut-o și eu. E atât de revoltat, încât mă pârăște ​​pe internet, referindu-se la mine drept „teoretician al conspirației” și sugerează că am avut un fel de criză nervoasă și că am nevoie de tratament psihiatric imediat, deoarece nu am cred narațiunea oficială cu „Noua normalitate”. Nu ar fi o problemă foarte mare, dacă nu mi-ar contesta caracterul și nu ar încerca să-mi strice reputația pe paginile de Facebook ale altor colegi de teatru. Se simte îndreptățit să o facă, având în vedere că sunt un „negaționist Covid”, un „teoretician al conspirației” și un „anti-vaxxer” și altele și dat fiind faptul că are puterea statului, a mass-media etc. de partea sa.

Așa funcționează lucrurile în secte și în societățile totalitare. De obicei, nu Gestapo-ul vine la tine. De obicei sunt prietenii și colegii tăi care te duc la Gestapo. Ceea ce face Brian este să lucreze cu acel sistem de recompense și pedepse pentru a-și impune ideologia, pentru că știe că majoritatea colegilor mei din lumea teatrului au trecut și ei complet în „Noua normalitate”, sau cel puțin se fac că nu văd și tac în timp ce este implementată.

Această tactică, evident, s-a întors contra lui Brian, în primul rând pentru că nu-mi pasă deloc ce cred noii normali despre mine, fie că lucrează în lumea teatrului sau oriunde altundeva. Sunt într-o poziție destul de privilegiată, pentru că am reușit în teatru și aș prefera să-mi bag mâna în mașina de tocat decât să-mi trimit romanele spre a fi revizuite de „cititorii sensibili”, așa că nu au prea multe cu care să mă amenințe. Asta și faptul că nu am copii în întreținere sau administrații în fața cărora să răspund.

Ideea este că acest tip de condiționare ideologică se întâmplă peste tot, în fiecare zi, la serviciu, între prieteni, chiar și în familii. Presiunea conformismului este intensă; nimic nu este mai amenințător pentru sectanții devotați sau pentru membrii mișcărilor ideologice totalitare decât cei care le contestă convingerile fundamentaliste, le pun în față fapte sau le demonstrează în alt mod că „realitatea” lor nu este deloc realitate ci ficțiune delirantă, paranoică.

Diferența cheie între modul în care funcționează sectele și mișcările ideologice totalitare este că, de obicei, secta este un grup subcultural și, prin urmare, non-membrii se pot prevala de puterea ideologiei dominante a societății atunci când se opun tacticilor de control mental ale cultului și încercării de a deprogramare, în timp ce, în cazul nostru, acest echilibru de putere este inversat. Mișcările ideologice totalitare au la îndemână puterea guvernelor, a mass-media, a poliției, a industriei culturale, a mediului academic și a maselor complice. Și, astfel, nu au nevoie să mai convingă pe nimeni: ei dețin puterea de a dicta „realitatea”. Doar cultele care operează în izolare totală, cum ar fi Templul Poporului care a fost condus de Jim Jones, se bucură de acest nivel de control asupra membrilor lor.

La presiunea de a ne conforma, la condiționarea ideologică, trebuie să rezistăm cu înverșunare, indiferent de consecințe, atât în ​​public, cât și în viața noastră privată, altfel „Noua Normalitate” va deveni cu siguranță realitatea noastră. În ciuda faptului că noi „negaționiștii” suntem în prezent depășiți numeric de sectanții Covidieni, trebuie să ne ținem de realitate, de fapte și de știința reală și să tratăm Noii normali exact așa cum sunt: ca pe membri ai unei noi mișcări totalitare. Dacă nu o facem, vom ajunge la Condiția nr. 6…

  1. Instituiți un sistem logic închis și o structură autoritară care nu permite feedback și refuză să fie modificată altfel decât prin aprobarea conducerii. Grupul are o structură piramidală de sus în jos. Liderii trebuie să aibă abilități verbale de a nu pierde niciodată o dispută.

Nu suntem încă acolo, dar într-acolo ne îndreptăm: spre totalitarismul global patologizat. Deci, te rog, vorbește! Spune lucrurilor pe nume. Înfruntă-i pe cei care spun că încearcă să te ajute să „îți revii în fire” sau să „vezi adevărul” sau „să ai încredere în Știință”. Sunt membrii cultului, încearcă cu disperare să te facă să te conformezi credințelor lor paranoice, te presează, te manipulează, te agresează, te amenință. Nu le accepta condiționările și premisele. (Odată ce te-au absorbit în narațiunea lor, au câștigat.) Dă-i în vileag, pune-i în fața popriilor tactici și motivații. Probabil că nu îi vei face să se răzgândească, dar exemplul tău ar putea ajuta alți „Noi normali” a căror credință șovăie să înceapă să recunoască ceea ce li s-a făcut și să se rupă de sectă.

 

(Va urma)

 

Despre autor
C. J. Hopkins este scriitor american de piese de teatru și satiră politică. Traducere și adaptare după Consent Factory.

Ajută la promovarea fundamentelor morale ale societății.


LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here