Rezultatele referendumului de vineri din Irlanda erau previzibile de mult. Acest referendum, însă, n-ar fi trebuit să aibă loc: scopul său a fost eliminarea protecției constituționale pentru o categorie de cetățeni (copiii nenăscuți) și reducerea lor la un statut juridic incert: în drept se operează doar cu bunuri și persoane, iar copilul nenăscut nu [mai] este nici una, nici alta.
În legislația internațională nu există „dreptul la avort”, ci doar „dreptul la viață”, care este considerat un drept fundamental; „anularea drepturilor fundamentale nu poate fi obiect de referendum” este discursul uzual în mediile juridice și în presă pe marginea unor asemenea subiecte. Cu toate acestea, n-a fost nicio problemă să fie organizată o astfel de consultare populară, ale cărei efecte sunt echivalente în practică legiferării pedepsei capitale.
În Irlanda a mai avut loc un referendum, în urmă cu 3 ani: cel pentru legiferarea „căsătoriei” între persoane de același sex. Și acolo rezultatele erau previzibile.
În regulă. Noi respectăm deciziile poporului irlandez; pentru alegerile lor, vor da socoteală în fața celor doi judecători supremi: istoria și Hristos.
Voința poporului român cine o respectă? Au trecut 2 ani de la hotărârea Curții Constituționale de validare a inițiativei cetățenești de protejare a căsătoriei ca uniune maritală între un bărbat și o femeie. Inițiativa nu restrânge niciun drept, ba dimpotrivă. Referendumul, însă, nu a avut loc nici acum, deși organizarea lui nu durează mai mult de 30 de zile.
Democrația și drepturile omului sunt noțiuni frumos ambalate și bune de predat prin universități. În practică, însă, ele nu se exercită decât într-un singur sens: acela al servirii intereselor celor puternici ai momentului.
Vă invităm să (re)citiți, în lumina acestor aprecieri, cele 5 forme de guvernare descrise de Platon în „Republica” și să decideți în care dintre ele trăim de fapt. Parcă nu mai este deloc clar.
