Deși nordicii au reputația de sinucigași, datele furnizate de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) pentru anul 2012 arată că este mai mult o legedă urbană (poate cu excepția Finlandei). Mai degrabă această reputație neplăcută se potrivește țărilor din Estul Europei. Ratele cele mai semnificative sunt în Lituania (28,2); Rusia (19,5) și Ungaria (19,1). Cele mai puține sinucideri se înregistrează în statele meditaraneene, cu Grecia (3,8) și Italia (4,7) cele mai puțin afectate de acest fenomen.
Interesant este că datele OMS din harta de mai jos sunt ajustate cu vârsta, ceea ce le face mai relevante, întrucât se știe că riscul de sinucidere crește odată cu vârsta. Aceasta înseamnă că cifrele de pe hartă prezintă rata teoretică a sinuciderii, dacă fiecare țară ar avea aceeași componență pe grupe de vârstă a populației.
Pentru alte state mari: SUA 12,1; China 7,8; India 21,1; Brazilia 5,8; Japonia 18,5.
Cu excepția Chinei, în toate aceste țări se sinucid mult mai mulți bărbați decât femei, în India fiind aproape paritate. Situația poate fi explicată în ambele țări prin cutumele și obiceiurile de castă care desemnează femeilor un statut clar de inferioritate în societățile respective. În China, la rația de 0,88 (sinucideri bărbați/sinucideri femei), cea mai redusă din lume, contribuie politica anti-natalistă a regimului și avorturile forțate, care duc la un mare număr de depresii și sinucideri în rândul femeilor.
Tot conform OMS, Europa este continentul cel mai „sinucigaș”. Și nu doar în sensul metaforic al termenului.
