Sfarsitul speciei umane si viata fara moarte ar putea deveni realitati intr-un viitor nu prea indepartat. Acestea, suntem informati, sunt obiectivele oamenilor de stiinta, asa numitii tech guys, din Silicon Valley. Daca am putea, zic ei, sa implantam inteligenta artificiala in creierul uman, am pune capat speciei homo sapiens si am dobindi viata fara moarte. Comentatorii care studiaza indeaproape tehnologia, nanotehnologia si ideile celor pentru care acestea au devenit un crez si o religie, spun ca odata problema interfetei intre creierul uman si computere rezolvata, ne vom afla la punctul terminus al istoriei si punctul final al existentei biologice a rasei umane. Ce se va intimpla dupa aceea, insa, nu stie nimeni. Din acel moment, viata biologica se va dezlipi de spatiul ei traditional si va intra intru-un spatiu neorganic ale carui detalii inca nu ni le putem nici macar imagina. Creierul uman va deveni una cu robotul si cele doua vor deveni o creatura noua. Iata un posibil scenariu de viitor al umanitatii topite in neantul tehnologic al unui viitor nu prea indepartat.
Unii abia il asteapta, iar altii il numesc nebunie. Sunteti ingrijorati?
O carte indrazneata
Acum citeva zile ne-a atras atentia o recenzie a unei carti publicate anul acesta si care pare a fi una din cele mai indraznete carti publicate in ultimii zeci de ani. Autorul ei, israelianul Yuval Noah Harari, profesor de istorie, a dat la inceputul lunii trecute un interviu in care prezinta un scurt rezumat si ideile principale ale lucrarii sale. Interviul lui Harari, publicat pe 4 martie, deja a facut inconjurul lumii si a fost subiectul multor dezbateri academice si comentarii publicate de mass media occidentala. Comentariile continua si suscita mult interes, iar unele din ideile de baza ale cartii se intersecteaza cu temele legate de Sfanta Inviere, printre ele viata vesnica si viitorul omului din postura sa de creatie a lui Dumnezeu.
Cartea lui Yuval Noah Harrari este intitulata Sapiens, A Brief History of Humankind („Sapiens, o scurta istorie a umanitatii”). Ideile principale sunt neobisnuite si ingrijoratoare. Harari nu neaparat le promoveaza; el doar le enunta sub forma de observatii facute in calitatea sa de cercetator. Este, intr-un fel, o voce rostind lucruri care deranjaza.
In cele peste 400 de pagini ale cartii, Harari trece in revista etapele principale ale istoriei speciei H, si anticipeaza „finalul istoriei” odata cu contopirea creierului uman cu inteligenta artificiala, adica a lui homo sapiens cu robotii. In sensul acesta, analiza noastra de azi este o extensie a comentariului saptaminii trecute, pentru ca Harari crediteaza oamenii de stiinta din Silicon Valley cu uciderea lui Homo Sapiens si redefinirea lui, in viitor, ca o specie diferita, parte om si parte robot. Este momentul „singularitatii” (singularity), in care constiinta umana si inteligenta arficiala vor fuziona.
Aminteam saptamina trecuta ca in opinia lui Ray Kurtzweil, ideologul principal din Silicon Valley, punctul acesta va fi atins in 2029, dar Harari spune ca inca mai avem foarte, foarte multi ani pina la realizarea acestui obiectiv. Motivul principal este dificultatea efectuarii de modificari „chirurgicale” la nivel de creier in comparatie cu alte organe ale corpului uman. Implantarea unui obiect metalic – o proteza banala din titan, de exemplu – in corp, e total diferita de implantarea unui obiect strain in creier. Creierul e foarte sensibil, reactioneaza negativ si agresiv si respinge corpurile straine. De aceea, afirma Harari, transformarea omului intr-o fiinta robotizata este un proiect extrem de dificil.
Inteligenta artificiala si constiinta
Dar mai exista o problema, si mai serioasa. Robotul poseda doar inteligenta artificiala, adica doza de inteligenta acordata lui de fiintele umane. Ea se poate acumula foarte rapid, dar nu de la sine. Ceea ce robotul insa nu are este constiinta – abilitatea de a fi constient de sine. Robotul poate juca sah, poate duce o conversatie simpla, dar nu este constient de sine. In contrast, fiinta umana poseda o constiinta dupa care isi ghideaza actiunile.
In anii din urma, oamenii de stiinta au localizat constiinta in creier, adica in „plamadeala” care se gaseste in craniul nostru. Ceea ce oamenii de stiinta numesc constiinta, religia, teologia si filosofii numesc suflet ori psihic. Silicon Valley, conform lui Harari, tinteste tocmai spre combinarea inteligentei artificiale cu constiinta umana. Noii fapturi, robotul ii da inteligenta – ori daca vreti, ratiune – iar fiinta umana (creierul) ii da constiinta, sufletul ori psihicul. Cind, sau daca, acest punct va fi atins, se va putea vorbi efectiv de sfarsitul, moartea ori disparitia lui Homo Sapiens si de „finalul istoriei”.
Vor ajunge robotii sa dobindeasca ori sa posede constiinta asemenea fiintelor umane de astazi? Harari nu e sigur. Probabil niciodata. Ori poate in 500 de ani. Chiar a crea un robot cu capacitatile si functionalitatea oamenilor primitivi va fi extrem de dificil, sa nu mai vorbim de nivelul omului fauritor de unelte, de civilizatii, de muzica, arta, religie.
Mantuire prin tehnologie
Mantuirea, observa Harari, va fi adusa, in viitor, de tehnologie. Viata fara moarte va fi dobindita tot prin tehnologie. Cum va arata o lume cu astfel de fapturi? Tranzitia fiintelor umane in nano-fiinte nu se va face peste noapte ci va lua timp. Munca va fi facuta de fiintele robotizate, dar ce vor face fiintele umane „ramase in urma”? Asta va insemna ca unii se vor imbogatii si altii vor saraci. Unii vor stapini si altii vor fi stapiniti. Nu toti oamenii vor avea aceasi valoare. Daca in Secolul XX fiecare fiinta umana a avut (cel putin declarativ) valoare, in viitor majoritatea noastra nu vom avea nicio valoare ori utilitate. Homo sapiens va deveni inutil, demodat, fara rost. Nu va mai fi nevoie de oameni care sa munceasca, pentru ca economia din zilele noastre va disparea sau se va schimba radical. Iar pentru ca existenta fizica a oamenilor nu va mai fi necesara, noua economie va produce carcase in care vor fi depozitate trupuri si materie cenusie. Nu va mai exista munca ieftina. Tarile, natiunile (daca vor mai exista), ori grupurile de fiinte care nu se vor adapta noii economii vor disparea…
Viata vesnica?
O alta implicatie a viitorului imaginat in Silicon Valley va fi eliminarea mortii si a notiunii de moarte. Intr-o expresie care deja s-a extins in toata lumea dupa 4 martie, Harari afirma ca in viitor moartea va fi optionala („Death is Optional”). Pentru cine? Pentru cei care vor opta sa ramina fiinte umane, adica homo sapiens, caci tehnologia va asigura existenta perpetua a fiintelor robotizate. Daca pina acuma viata vesnica si moartea au fost notiuni de competenta teologiei si a religiei, in viitor ele vor fi notiuni exclusiv tehnologice. Daca va mai exista moarte in viitor, asta va fi din motive de disfunctionalitati tehnice, nu din motive de batrinete. Deja unii medici definesc moartea in termeni tehnologici: oamenii mor pentru ca inima inceteaza sa mai bata. Inima inceteaza sa mai bata pentru ca nu mai are puterea sa bata. Dar tehnologia poate sa-i dea puterea necesara, chiar in perpetuo.
Dar familia, religia, valorile?
Harari discuta si subiectele acestea. Tehnologia, spune el, le va transforma radical. Tehnologia se dezvolta si evolueaza mult mai repede decit societatea umana, ceea ce le aduce pe cele doua in conflict. Tehnologia e nu doar neutra din punct de vedere moral si nici separata de constiinta, ci, de multe ori, este inamicul moralitatii si al valorilor. Aici, Harari face afirmatia indrazneata ca dezvoltarea tehnologica din ultimii 200 de ani este cauza principala pentru colapsul familiei, al casatoriei si al valorilor. Inainte de Revolutia Industriala, oamenii traiau in comunitati organizate in jurul familiei. Familia purta de grija fiecarui membru al ei. Fiecare fiinta umana nascuta avea valoare si era utila la promovarea bunastarii colective a familiei si a comunitatii din care facea parte familia. Asta a fost regula de functionare a societatii de la inceputul istoriei lui homo sapiens pina acum 200 de ani.
Dar tehnologia si Revolutia Industriala au divizat familia si au facut fiintele umane independente unele de altele, inclusiv membrii familiei unii de altii. In ultimii 200 de ani locul si rolul familiei in ecuatia bunastarii au fost luate de stat, de autoritati, de societatea seculara. Statul are grija de noi cind suntem in lipsa de ceva: locuri de munca, venit, sanatate, alimente… Harari da Japonia ca exemplu, afirmind ca Japonia e cu 20 de ani inaintea restului lumii privind inlocuirea familiei si a casatoriei cu statul asistential ca garant al bunastarii materiale si spirituale al japonezilor. In sensul acesta, in 20 de ani si alte tari vor deveni Japonii.
Este de dorit o astfel de societate? Japonezii, la urma urmelor, sunt cei mai nenorociti oameni din lume. Cei mai nefericiti. Rata suicidului e cea mai ridicata in Japonia. In contrast, indexul global al fericirii pune izolatul, agrarul si traditionalul Paraguay in varful piramidei celor mai fericiti cetateni din lume. Care paradigma o doreste Silicon Valley atunci: Japonia robotizata ori Paraguayiul „paradisiac”?
Mai devreme ori mai tarziu oameni vor trebui sa aleaga, crede Harari. Evolutia tehnologica, evaluata in raport cu trecutul, va duce omenirea in doua directii sigure: la nivel de comunitate omenirea o va duce mai bine, dar la nivel de individ, mai rau.
Oricum, Harari face si un pariu. Pentru el, fortele care deja fauresc viitorul umanitatii nu se mai afla in Orientul Mijlociu, Europa Occidentala, Africa ori Asia, ci in micutul loc de pe planeta care la ora actuala poarta numele de Silicon Valley. Acolo se produce noua tehnologie – dar si noua religie, cea a viitorului umanitatii. O religie care transforma tehnologia intr-un crez, intr-un dumnezeu caruia fiecare fiinta – inca umana ori deja robotizata – va trebui sa i se inchine. Caci, in viitor, lipsa accesului la tehnologie va insemna moarte.
Nemurirea este adusa de Hristos, nu de tehnologie
Ceea ce am cautat sa explicam astazi, si ceea ce citim tot mai des, este, fara indoiala, ingrijorator. Dar ideile de genul celor enuntate in cartea lui Harari nu sunt tocmai noi, ele aflindu-si originea in toiul Revolutiei Industriale de acum 200 de ani. Oamenii au fost totdeauna entuziasmati de noile descoperiri. Imaginati-va entuziasmul omului primitiv care a descoperit utilitatea focului si a inventat mitul lui Prometeu. In ciuda descoperirilor tehnologice, insa, natura omului a ramas aceasi. Ce e important pentru noi, crestinii, este sa ne pastram credinta. Sarbatorim Sfintele Paste si ne amintim ca Mantuirea noastra nu vine prin tehnologie, ci prin Iisus Hristos. Ca viata noastra vesnica nu vine prin transformarea noastra in fiinte supraumane ori robotizate, ci prin credinta in Invierea Fiului lui Dumneu. Ca viata vesnica a fost creata de Dumnezeu, nu fabricata la Silicon Valley. Ca, asa cum afirma Sfantul Apostol Pavel, fiecarui om ii este randuit sa moara o data, si dupa aceea vine judecata si ca, in consecinta, trebuie sa ne gandim la judecata care ne asteapta pe toti.
Silicon Valley si idolatrii tehnologiei care planuiesc schimbarea insasi fiintei umane vor deveni istorie. Pentru ei, viata vesnica nu este o optiune, iar moartea este o garantie. Dar pentru noi viata vesnica este o garantie atita timp cit credem in ceea ce sarbatorim saptamina aceasta: invierea lui Hristos! Hristos a Inviat!
