Într-o zi, pe când le vorbea oamenilor, Hristos a fost ispitit de câțiva reprezentanți ai autorităților iudaice: să plătim sau să nu plătim dări stăpânirii?
Răspunsul memorabil al Mântuitorului – „Dați Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu” (Matei, 22: 21) este până astăzi principiul călăuzitor al relației creștinului cu puterea politică.
De zeci de ani, problema relației creștinului cu politica este acută – și în România, dar nu numai. Secularismul a încercat să alunge creştinismul din planul social în cel privat, contestându-i dreptul de a emite opinii publice şi politice, creându-se o fractură conceptuală între cetăţean – actorul principal în structura socio-politică a modernităţii – şi creştin.
Putem încerca astfel să înțelegem ce atitudine se impune să avem noi, creștinii, față de faptul că din bugetul sănătății – adică din banii publici, la care contribuim – se decontează parțial avorturile, o procedură non-terapeutică în urma căreia, din doi oameni sănătoși intrați în spital, unul moare iar celălalt revine acasă bolnav grav?
Creștinul și politica – eseu TV realizat de Cristi Țepeș pentru emisiunea „Semne”, Televiziunea Română. Publicat cu permisiunea realizatorului.
