Mărturia lui Andrea Bocelli

5.704 views
6
DISTRIBUIȚI

Îl iubiţi pe Andrea Bocelli? Vă este dificil să vă închipuiţi cum ar fi arătat muzica fără el, nu-i aşa?

Nu a lipsit mult ca Andrea să fie doar un număr într-o statistică: mamei sale i s-a recomandat de medici să avorteze, întrucât copilul urma să se nască cu o deficienţă. Dar femeia a refuzat. Andrea îi este recunoscător mamei pentru devoţiune. La fel şi noi, cei care azi îl putem asculta cântând.

Sperăm ca mărturia lui Andrea Bocelli să încurajeze şi alte femei aflate în faţa unei decizii cruciale a vieţii lor.

6 comentarii

  1. Viata copiilor nostrii trebuie aparata, trebuie protejata, trebuie pazita cu sfintenie, orie Avort inseamna crima impotriva umanitatii, orice avort inseamna blasfemie la adresa lui Dumnezeu, o lupta demonica impotriva lui Dumnezeu, si cu darul Vietii pe care El ni-l da. Avortul este un act de violenta impotriva copiiilor nostrii. Avortul este uciderea copilului tau, el are dreptul ca si tine, la Viata si la Dragoste. Asuma-ti responsabilitatea. Apara Viata copilului tau si roagate Domnului, pentru mantuirea lui.
    Dumnezeu sa va binecuvinteze.
    Cu prietenie, Bolosin Florin -membru in Biserica Crestina Baptista Sfanta Treime din Deva.

  2. Ceea ce e minunat aici e ca acea femeie a avut dreptul de a alege. A ales sa pastreze copilul pentru ca stia ca il va iubi asa cum e si ca il va putea creste. Toate femeile trebuie sa aiba dreptul de a decide.

  3. Nimeni nu poate avea dreptul de a alege si a decide pentru altul. Copilul este o alta persoana decat mama, cu drepturi distincte. Niciodata nu va fi altfel, indiferent cat ar incerca unii sa afirme contrariul sau sa ideologizeze adevarul.

  4. Felul in care prezentati faptele indica fara indoiala un proces decizional „mamei i s-a recomandat” si ea „a refuzat”. E clar ca a facut o alegere. Povestea nu ar avea nici un sens daca ar avea loc intr-un context in care decizia nu ar fi fost posibila.

  5. “Povestea nu ar avea nici un sens daca ar avea loc intr-un context in care decizia nu ar fi fost posibila”.

    Nu cred ca poate exista vreun context în care decizia de a naşte copilul nu ar fi posibilă, decât doar dacă mama ar fi legată şi dusă cu forţa pentru a avorta. Altfel o femeie atunci când află că este însărcinată, singura decizie pe care poate să o ia este aceea de a lăsa copilul în viaţă, de a nu-l ucide. Alternativa „alegerii” este o găselniţă nouă, care sub scuza a diferite şi multe pretexte: medicale, financiare, de studii, de vârstă, etc., etc., spune că este mai bine sau mai „prudent” ca copilul să fie omorât. Dacă nu se doreşte naşterea unui copil din motive obiective, atunci cei doi au posibilitatea să ia cu adevărat o decizie înţeleaptă, şi anume aceea a abstinenţei, iar pentru cei care nu au auzit de aşa ceva, aceştia se pot „documenta” şi pune în practică o viaţă de curăţie trupească. Cine nu poate „rezista”, atunci acela va trebui să accepte că acest lucru implică conceperea unor copii care sunt oameni ca şi noi, cu drepturi depline, şi pe care nu putem să-i omorâm după cum ne vine nouă să „decidem”. Dacă părinţii noştri ar fi luat „decizia” de a ne avorta, de a ne ucide, ar fi fost un lucru de acceptat şi de înţeles?

  6. Cred ca vorbim de lucruri diferite. Eu ma refer la situatia descrisa in articolul de mai sus in care o femeie a acceptat sa pastreze sarcina desi stia ca copilul se va naste cu o infirmitate. A luat acesta decizie desi ar fi avut posibilitatea sa renunte la sarcina pentru ca avortul era legal. A preferat sa nu o faca si sa isi asume toate greutatile legate de cresterea unui copil infirm. In asta consta curajul ei. Intr-o tara in care avortul ar fi fost interzis, povestea aceasta nu s-ar mai spune.

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here