Noi discuții privind finanțarea europeană a cercetării pe embrionul uman

1674
0
DISTRIBUIȚI

Miercuri, 21 noiembrie, Grupul de lucru pe probleme de Bioetică al Parlamentului European (condus de dr. Peter Liese) se va reuni pentru a discuta despre cercetarea pe celule stem embrionare, în perspectiva definitivării Programului de cercetare și inovație al Uniunii Europene, „Horizon 2020”.

Controversa se menține încă asupra finanțării cercetării pe celule embrionare stem. Anul trecut, Comisia Europeană și-a făcut publice propunerile pentru acest program, fără să fi exclus în mod explicit această finanțare, deși, după decizia Curții Europene de Justiție în cazul Brüstle c. Greenpeace (vezi articol în română) există destule motive să o facă.

Deja Comisia Juridică a Parlamentului European votat cu 18 la 5 pentru încetarea finanțării, votul următor fiind cel al Comisiei pentru Industrie, cercetare și energie.

A se vedea și articolul în limba engleză A swedish minister gets angry.

Comentariu juridic privind cercetarea pe embrionul uman în Codul Civil din România. In Codul Civil exista art. 63 alin. 2 care prevede urmatoarele: „Este interzisa orice interventie avand drept scop crearea unei fiinte umane genetic identice unei alte fiinte umane vii sau moarte, precum si crearea de embrioni umani in scopuri de cercetare”.

Prima teza se refera la interzicerea clonarii, insa a doua teza are in vedere interzicerea crearii de embrioni umani in scopuri de cercetare. Mai jos este interpretarea acestui articol de catre cei mai buni profesori de drept din prezent (ei scotand si un astfel de comentariu -stufos- al noului Cod Civil), cel care s-a ocupat de acest articol din Cod fiind Eugen Chelaru. Iata, asadar, mai jos o interpretare obiectiva, dupa normele in vigoare a prevederii ce ne intereseaza. Remarcabil si totodata hilar (avand in vedere legislatia extrem de liberală din România în aceasta materie) este ca un copil nenascut beneficiaza de… un drept la integritatea fizica (in intepretarea lui Eugen Chelaru).
„Teza a II-a interzice crearea de embrioni umani în scopuri de cercetare.
Deşi embrionul uman (sau fetusul, în funcţie de stadiul de evoluţie a sarcinii) este un corp în devenire, el nu este totuşi o persoană decât după naştere. Cât timp durează gestaţia el este parte a altui corp, respectiv parte a corpului mamei (pars viscerum matris). De aceea, el nu este dotat nici cu o personalitate distinctă de cea a mamei (a se vedea Ph. Malaurie, L. Aynès, Les personnes, p. 29), chiar dacă, în anumite condiţii, legea îi recunoaşte unele drepturi.
În acelaşi timp însă, nu se poate nega faptul că embrionul purtat de mamă este „o persoană în curs de constituire” (a se vedea F. Zenati-Castaing, Th. Revet, Manuel, p. 234).
Ca urmare, copilul nenăscut, chiar dacă nu este dotat cu personalitate juridică, poate face obiectul unei protecţii juridice minime, în calitate de fiinţă umană potenţială, beneficiind cu acest titlu de un drept la integritatea fizică.
Crearea embrionilor în afara corpului uman este însă şi rezultatul cercetărilor ştiinţifice efectuate asupra acestora, ceea ce însemnă că trebuie acceptată ideea că sunt permise asemenea cercetări, dacă au ca scop perfecţionarea tehnicii reproducerii asistate medical a unei anumite persoane.
Finalitatea medicală a unor asemenea cercetări trebuie să prezinte un avantaj direct pentru embrion şi să contribuie la ameliorarea tehnicilor de asistare medicală a procreării (a se vedea D. Terré, Les questions morales du droit, p. 71).”

.

Recomandăm cărțile editurii „Anacronic”

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here