Consiliul Europei: nu există un consens european în problema avortului

789
0
DISTRIBUIȚI

Citiți mai înainte: Este avortul unul dintre „drepturile omului”? și Biblia și drepturile omului

Council-of-Europe_TP50CE_DX-News_July-2011Pe data de 3 iulie, în timpul reuniunii periodice, Comitetul de Miniștri* (CM) al Consiliului Europei** a admis oficial că nu este în măsură să răspundă la următoarele întrebări:

  • Poate CM să confirme că Consiliul Europei nu este atașat unei politici de promovare a accesului la avort?
  • Poate CM, ca reprezentând statele membre și aderente la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și la carta Socială Europeană, să confirme că nu a fost niciodată în intenția autorilor acestor instrumente legale să instituie un „drept la avort”, în sensul acestor convenții?

_______________
* Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei este compus din „ambasadori” ai celor 47 de state membre ale Consiliului Europei și este cel mai înalt organ reprezentantiv al acestuia.

** Consiliul Europei este un organism extra-comunitar (non-UE) reunind reprezentanți din 47 de state europene semnatare ale Convenției Europene a Drepturilor Omului. Organismul parlamentar al CE este Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, iar „brațul legal” este Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
______________

Pe 23 aprilie 2013, o interpelare scrisă intitulată “Does the European Convention on Human Rights set out a right to abortion?” (No. 633, Doc. 13181) a fost adresată Comitetului de Miniștri de către președintele grupului Partidului Popular European în Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE), dl. Luca VOLONTÈ.

Scopul acestor interpelări este să permită membrilor APCE să atragă atenția CM asupra unei situații specifice, sau/și să ceară CM să își clarifice poziția asupra unei chestiuni specifice. Răspunsurile scrise furnizate de CM au „greutate politică”. Atunci când tratează o problemă generală, precum cea a avortului/dreptului la viață al copilului nenăscut, răspunsurile scrise ale Comitetului de Miniștri reprezintă consensul statelor membre.

În acest caz, proiectul de răspuns (document inaccesibil public) le-a fost remis de către Secretariat reprezentanților în Comitetul de Miniștri, pentru comentarii și amendamente. Cu toate acestea, până la finalul sesiunii din 3 iulie, delegații statelor membre nu au putut să cadă la un acord privind formularea răspunsului la întrebarea dlui Volonte. Așa încât, cu vot majoritar, reprezentanții au decis să dea mandat conducerii pentru a-l informa pe Președintele APCE că „din cauza lipsei de consens, nu a fost posibilă adoptarea unui răspuns la această interpelare”. Astfel de situații sunt foarte rare.

Deși discuțiile din CM sunt inaccesibile publicului, ne putem imagina că ciorna de răspuns pregătită de Secretariat a fost criticată și respinsă de un număr semnificativ de state din cauza orientării sale favorabile avortului.

Acest eșec arată că, în ciuda faptului că majoritatea țărilor Europei permit avortul la cerere, subiectul rămâne unul diviziv. Această concluzie este importantă, mai ales în condițiile în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului se bazează în aplicarea legii pe existența unui „consens” pentru a da hotărâri în cazurile cu care este sesizată.

Așa cum se explică în paragraful introductiv al Interpelării dlui Volonte,

„Consiliul Europei a fost acuzat tot mai des de liberalizarea avortului în țări precum Irlanda și Polonia. Este o acuzație serioasă, care cere clarificări din partea Comitetului de miniștri. Răspunsul acestuia este necesar deoarece Comitetul decide asupra politicilor Consiliului Europei, este format din reprezentanți ai statelor-părți la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și carta Socială Europeană și determină scopul efectiv al hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului, atunci când supraveghează execuția acestora.”

Într-adevăr, în ultimii ani, tratatele europene au fost în mod repetat invocate de organizațiile de lobby pro-avort pentru a promova un pretins „drept al omului la avort”, precum și pentru a submina dreptul la obiecția de conștiință a practicienilor din domeniul medical. Deși este clar că tratatele nu pot fi interpretate ca având în conținut un „drept la avort” autonom, totuși majoritatea oficialilor CEDO și CM au reușit o breșă în legislația pro-life a Irlandei.

Pentru mai multe informații pe acestă temă, consultați studiul “Abortion and the European Convention on Human Rights” publicat de Irish Journal of Legal Studies. Acest studiu își propune să identifice, în mod obiectiv și sistematic, coerența jurisprudenței CEDO și, prin aceasta, să prezinte rezonabil un statut legal al avortului sub prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Comentariu de Grégor Puppinck, Director al Centrului European pentru Lege și Justiție (ECLJ), organizație non-profit dedicată promovării și protejării drepturilor omului în Europa și în lume. ECLJ deține statut consultativ la ONU și ECOSOC din anul 2007 și se angajează în dispute legale, legislative și culturale prin implementarea unor strategii eficiente de advocacy, educație și litigiu.

Recomandăm cărțile editurii „Anacronic”

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here