Rusia: Inițiativă legislativă cetățenească pentru interzicerea completă a avortului

1343
0
DISTRIBUIȚI
O femeie însărcinată și copilul său trec pe lângă un banner prezentând ecografia unui fetus în timpul unui marș împotriva avortului în Moscova (AFP Photo / Alexey Sazonov)
O femeie însărcinată și copilul său trec pe lângă un banner prezentând ecografia unui fetus în timpul unui marș împotriva avortului în Moscova (AFP Photo / Alexey Sazonov)

Un grup de creștini ortodocși din Rusia afirmă că a colectat cele 100.000 de semnături necesare pentru o inițiativă legislativă de prohibiție completă a avortului în Federația Rusă, comunică RT.com.

În viitorul apropiat documentele vor fi remise autorităților publice, a declarat liderul activiștilor, Dmitriy Tsorionov, citat de agenția ITAR-TASS.

Tsorionov, care este și autorul textului inițiativei, afirmă că aceasta urmărește interzicerea totală a avortului, inclusiv a celui așa-zis „terapeutic” (pe motiv de malformație a fătului) precum și a mijloacelor fals contraceptive, precum dispozitivele intrauterine și compușii farmaceutici pe bază de hormoni (a se vedea comentariul de mai jos). Contraceptivele propriu-zise (cele de barieră precum prezervativul) nu sunt vizate.

Conform legii rusești, cifra minimă de semnături necesare pentru o inițiativă legislativă cetățenească este de 100.000. Acestea pot fi colectate atât olograf cât și pe portalul internet guvernamental – unde se poate vota și contra inițiativei, fără ca acest lucru să afecteze parcursul legislativ, cel puțin teoretic.

Avortul este legal în Rusia de la începuturile vremurilor Sovietelor – 1921, dar după anul 2000 legiuitorii au devenit mai deschiși la ideea limitării sau interzicerii, dând vina parțial pe accesibilitatea avortului, folosit ca metodă de control al nașterilor, pentru grava criză demografică prin care trece țara (vezi comentariul de mai jos).

Liderul comisiei parlamentare pentru Familie, Femeie și Copil, Elena Mizulina, autoarea celebrei de acum legi împotriva propagandei homosexuale în rândul minorilor, a declarat la o conferință recentă că în 2013 s-au înregistrat circa 12.000 de avorturi la minore și că există serioase temeri că aceste fete vor rămâne infertile. Doamna Mizulina a dat vina pe actualul Cod al Familiei și pe legislația sanitară care permite tinerelor să avorteze fără știrea părinților de la vârsta de 15 ani.

Deja, în 2011 perioada maximă până la care este permis avortul a fost redusă de la 24 la 12 săptămâni.

Numărul total de avorturi efectuate anual în Rusia este de circa un milion, conform datelor comunicate pentru RT.com de ministrul adjunct al Sănătății, Tatyana Yakovleva, ceea ce înseamnă o scădere cu aproximativ 50% față de anul 2002.

COMENTARII

1. Numeroase mijloace și produse medicamentoase prezentate drept „contraceptive” au în fapt un caracter clar avortiv, mai exact produc avort timpuriu (în primele ore sau zile de viață). Steriletul sau dispozitivul intrauterin, pilula de a doua zi („planul B”) precum și majoritatea „pilulelor anticoncepționale” hormonale nu împiedică concepția, ci intervin în evoluția firească a vieții copilului în stadiu incipient, suprimând-o. Pentru lămuriri complete cu privire la această distincție și la motivul pentru care curentul dominant în medicină nu consideră ovulul fertilizat „sarcină” decât după 14 zile de viață, puteți găsi în lucrarea „Îndrumarul medical și creștin al Federației organizațiilor ortodoxe PRO VITA”, de dr. Christa Todea Gross, cap. V – descărcați lucrarea de aici.

2. Din punct de vedere creștin (ortodox și nu numai), prevederile inițiativei cetățenești sunt impecabile, prin extinderea protejării vieții la nenăscuții cu un handicap cât și prin cuprinderea în textul inițiativei a avortivelor timpurii. În fapt nu există „avort terapeutic”, întrucât această intervenție nu are aproape niciodată caracter vindecător (sarcina nu este o stare patologică). Avortul în cazul copiilor cu boli și malformații reprezintă de fapt o practică de selecție genetică a oamenilor care se vor naște, amintind de programele de eugenie și eutanasie ale regimurilor totalitare. Am scris despre aceasta în repetate rânduri – de exemplu aici. În foarte rarele cazuri când sarcina pune într-adevăr în pericol viața mamei, intervenția necesară nu urmărește uciderea fătului, ci salvarea femeii, ceea ce îi conferă un caracter licit, chiar dacă rezultatul este și acela al morții fătului. Pentru detalii a se vedea de ex. enciclica Evangelium Vitae a Bisericii Catolice și rezoluția Comisiei de Bioetică a BOR din anul 2004.

3. Rusia sovietică a fost prima țară din lume care a legalizat avortul, în 1921 (apropo de cei care consideră legislația permisivă „o caracteristică a democrației occidentale”, iar conștiința acestui rău este atât de adânc înrădăcinată în mentalul a generații după generații, încât este puțin probabil că o lege atât de drastică va fi adoptată de la prima încercare. Marele merit va fi însă deschiderea subiectului în dezbaterea publică și politică, ceea ce este un prim pas necesar și esențial pe lungul drum spre revenirea la normalitate.

4. Despre numărul de avorturi din Rusia și demografia acestei țări am mai scris și vom reveni într-un material viitor; cert este că interesul în stoparea declinului demografic și în creșterea populației – mai ales în contextul revenirii Rusiei ca putere mondială – reflectate pe plan legislativ în restricția sau prohibiția avortului nu au nimic de a face cu principiile călăuzitoare ale mișcării pro-vita, întemeiată pe valorile creștine și învățătura Bisericii cu privire la caracterul sacru al persoanei umane. Atât Stalin, cât și regimul Ceaușescu au restrâns accesul la avort în anumite perioade istorice, în condițiile unor regimuri oficial ateiste. Aceste experimente nataliste au eșuat, uneori tragic. Valorile pro-vita sunt an-ideologice sau chiar anti-ideologice – un mesaj încă foarte neclar pentru cei mai mulți oameni, confuzați intenționat de lobby-ul pro-avort. Interesant de urmărit cum anume vor colabora autorii inițiativei cetățenești cu politicienii putiniști, de al căror angajament creștin autentic ne îndoim. Încă.

Recomandăm cărțile editurii „Anacronic”

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here