Noua bătălie a Stângii homosexuale: normalizarea sexului între adulți și copii

2.513 views
0
DISTRIBUIȚI
Publicația americană World Net Daily recapitulează, pe fondul scandalului sexual în care o tânără lesbiană a fost condamnată pentru pedofilie, eforturile de normalizare a relațiilor sexuale adulți-copii – re-botezate în Nouvorba Occidentală „dragoste intergenerațională” – după modelul homosexualității.

S-a zis cu retorica stângistă privind sexul între „adulți care își dau consimțământul”. Ecologiști convinși, prietenii noștri autointitulați „progresiști” de la American Civil Liberties Union (ACLU, organizație seculară susținătoare a libertinajului sexual și avortului, n. red.), MSNBC și alte organizații și companii media și-au intensificat eforturile de a reduce standardele de la „adulți care își dau consimțământul” la doar … „consimțământul” – un calificativ mult mai puțin stânjenitor în nobila luptă pentru licența sexuală fără restricții.

Tolerarea „poveștilor de dragoste intergeneraționale” pentru adulții „atrași de minori” este noul slogan la modă în prezent.

Ați auzit vreodată de Kaitlyn Hunt? Aproximativ tot anul trecut, „persecuția anti-gay” împotriva acestei sărace lesbiene neînțelese a devenit un caz celebru printre activiștii pentru „drepturi gay” și ceilalți susținători stângiști ai perversiunilor.

În ciuda mitingurilor masive și petițiilor online semnate de sute de mii de astfel de personaje „ultratolerante”, sistemul judiciar penal din Florida, în mod clar „homofob”, a condamnat-o pe dna. Hunt în mai multe capete de acuzare pentru abuzarea sexuală – repetată – a unei fete de 14 ani.

Puritani!

Desigur, s-a afirmat că victima sa minoră și-a dat „consimțământul” pentru ceea ce campania „Eliberați-o pe Kate” a caracterizat ca fiind o idilă nevinovată – dar, cum altfel, din punct de vedere legal, copiii sub vârsta consimțământului nu pot consimți la sexul cu adulți. Punct.

Chiar și așa, este evident că establishment-ul „progresist” a simțit, din motive numai de el știute, că „reduta” numită Kate merită apărată cu prețul vieții – acest caz i-ar fi putut ajuta să își realizeze obiectivul istoric al „drepturilor gay”, de a invalida majoritatea, dacă nu întreg ansamblul, legilor privind vârsta consimțământului sexual – acte legislative concepute pentru a proteja copiii de prădătorii sexuali adulți, cum ar fi, de exemplu … Kate.

Kaitlyn Hunt
Kaitlyn Hunt

Experimentatul ziarist Robert Stacy McCain a acoperit pe larg cazul lui Hunt. Într-un articol recent pentru blogul American Spectator, intitulat „Kaitlyn Hunt este vinovată și da, există o mișcare pentru «normalizarea pedofiliei»”, McCain scrie:

„Kaitlyn Hunt este o infractoare. Putem enunța acest lucru ca fapt obiectiv neutru, acum că fosta majoretă în vârstă de 19 ani a pledat că «nu contestă» multiplele capete de acuzare asociate cu relația sa sexuală cu o minoră. Rămâne însă întrebarea: ce înseamnă pledoaria sa de joi în fața instanței din Florida pentru ceea ce Rush Limbaugh a numit mișcarea pentru «normalizarea pedofiliei»?”

Iată răspunsul: nu rămâne nicio întrebare. Există categoric o mișcare pentru normalizarea pedofiliei. Am fost martorul direct al acesteia și, în ciuda protestelor contestatare ale „progresiștilor”, mișcarea pentru „drepturile pedofililor” este asociată inexorabil cu mișcarea pentru așa-numitele „drepturi gay”.

Cu puțini ani în urmă – împreună cu respectata avocată a copiilor, dr. Judith Reisman – am participat la o conferință din Maryland, găzduită de gruparea pedofilă B4U-ACT. Au fost prezente aproximativ 50 de persoane, inclusiv o serie de pedofili recunoscuți (sau „persoane atrase de minori”, conform eufemismului lor preferat).

Au mai făcut act de prezență câțiva autointitulați „activiști gay” și mai mulți profesioniști din domeniul sănătății mintale, susținători ai cauzei. „Sexologul” de renume mondial dr. Fred Berlin de la Universitatea Johns Hopkins a susținut discursul de deschidere, începând cu afirmația: „Doresc să sprijin în totalitate obiectivul B4U-ACT.”

Iată câteva idei care s-au evidențiat în cadrul conferinței:

  • Pedofilii sunt „stigmatizați și demonizați pe nedrept” de societate.
  • „Nu este cazul să interferăm cu sexualitatea copilului nostru sau să o inhibăm.”
  • „Copiii nu sunt inerent inapți să consimtă” la sexul cu un adult.
  • Dorința unui adult de a face sex cu copii este „normală”.
  • „Lucrurile acestea nu sunt în alb și negru; există diverse nuanțe de gri”.
  • Credința consensuală a vorbitorilor și pedofililor prezenți era că, întrucât diagnosticul demonizează „persoanele atrase de minori”, pedofilia ar trebui eliminată din lista tulburărilor mintale a Manualului de diagnostic și statistică a tulburărilor mintale al Asociației Psihiatrice Americane (DSM), similar cu eliminarea homosexualității în 1973.
  • Dr. Fred Berlin a recunoscut faptul că activismul politic de același tip cu strategia incrementală observată la conferință, și nu vreun calcul științific, a atras succesul declasificării homosexualității ca tulburare mintală: motivul pentru care „homosexualitatea a fost scoasă din DSM este că oamenii nu au vrut guvernul în dormitor”, a afirmat el.
  • DSM ignoră faptul că pedofilii „au sentimente de dragoste și romantism pentru copii” similar cu iubirea reciprocă între adulți.
  • DSM ar trebui să „se concentreze pe nevoile” pedofilului, și ar trebui să aibă „o concentrare minimală pe controlul social” în locul obsesiei privind „necesitatea protejării copiilor”.
  • Jacob Breslow, „activist gay” recunoscut și vorbitor la conferință, a afirmat că este posibil ca, în mod adecvat, copiii să constituie „obiectul atracției noastre”. A continuat să obiectifice copiii, sugerând că nu este necesar ca pedofilii să obțină consimțământul unui copil pentru a avea relații sexuale cu acesta (it, pronumele destinat obiectelor), așa cum nu este nevoie să obțină consimțământul unui pantof pentru a-l purta. După aceea, a folosit un limbaj explicit de argou pentru a descrie în lumină favorabilă actul orgasmului (ejaculării) „cu sau pe” un copil. Nimeni din cei prezenți nu a obiectat față de descrierea explicită a abuzului sexual asupra copilului. Au existat chiar râsete.

Ați putea crede că un rău atât de abject reprezintă doar extrema „progresismului” sexual de astăzi. Nu este așa. Reprezintă exemplul tipic.

Luați în considerare, de exemplu, că pe parcursul primului mandat al lui Obama, site-ul oficial al Departamentului de Sănătate și Servicii Umanitare oferea link-uri către „sfaturi pentru părinți” în care copiii erau numiți „ființe sexuale” și se sugera că aceștia ar trebui să experimenteze homosexualitatea și masturbarea.

De asemenea, Obama l-a desemnat pe Kevin Jennings, fondatorul „Gay Lesbian and Straight Education Network” (Rețeaua de Educație pentru Homosexuali, Lesbiene și Heterosexuali – GLSEN), în postul de șef al diviziei pentru siguranța în școli. Postul este acum desființat, aparent pe fondul indignării națiunii americane față de numirea lui Jennings.

În ton cu scopurile prost disimulate ale B4U-ACT, GLSEN pare să fie un facilitator pentru pedofili, susținând tacit sexul între adulți și copii prin intermediul „listei de lecturi recomandate” pentru copii a acesteia.

Deloc surprinzător, dacă ne gândim că unul dintre eroii ideologici ai lui Jennings a fost Harry Hay, „părintele fondator” al activismului homosexual. „Unul dintre oamenii care m-au inspirat întotdeauna este Harry Hay”, a spus el cu mândrie.

Harry Hay reprezenta extrema? Nu, nu în rândul activiștilor „gay”. Este idolul lor. Din nou, omul a fost un exemplu tipic. În 1983, într-un discurs adresat North American Man/Boy Love Association (Asociația Nord-Americană pentru Dragostea Bărbat/Băiat – NAM/BLA), Hay a spus următoarele:

„Mi se pare că, în comunitatea gay, oamenii care ar trebui să fie facilitatorii NAM/BLA sunt părinții și prietenii homosexualilor. Pentru că, dacă părinții și prietenii homosexualilor sunt într-adevăr prieteni ai homosexualilor, atunci știu, de la copiii lor homosexuali, că relația cu un bărbat mai în vârstă este exact ceea ce au nevoie puștii de 13, 14 și 15 ani, mai mult decât orice pe lume. Ei ar trebui să întâmpine pozitiv acest fapt și oportunitatea ca puștii homosexuali tineri să aibă genul de experiență de care au nevoie.”

Dacă ar fi în viață astăzi, Harry Hay ar fi condus, probabil, mișcarea pentru „eliberarea lui Kate”.

Și prin „eliberarea lui Kate”, ar fi vrut să spună – și toți vor să spună – „eliberarea noastră”.

Și propria lor „eliberare”, desigur, se referă de fapt la „eliberarea copiilor”.

DISTRIBUIȚI
Articolul anteriorPrimul congres pe teme de „gen” din Franţa
Articolul următorȘtiri pe scurt (2 septembrie 2014)
Iulia Matei
Mamă, cetățean, traducătoare. Susținătoare a activității Pro-Vita și contribuitoare la blogul Cultura Vieții în speranța unei lumi mai bune pentru generațiile de mâine, printr-o informare corectă a generațiilor de azi.

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here