Fără frică, despre educația sexuală obligatorie în școli

1.590 views
0
DISTRIBUIȚI

De cateva luni bune, in societatea romaneasca se discuta din ce in ce mai intens despre educația sexuala obligatorie in școli. Țarile din Occident, care au introdus de cateva decenii bune doar opțional aceasta materie, culeg astazi roadele dezamagirii, incercand sa revizuiasca drastic programele indraznețe de educație sexuala. Statisticile medicale ale acestor țari, dupa atatia ani de predare intensa a educatiei sexuale, nu arata nicidecum o imbunatatire a situatiei. Dimpotriva, arata o creștere a bolilor cu transmitere sexuala la tineri, sarcini mai multe la adolescente, o creștere a vulnerabilitaților emoționale și a bolilor psihice. Toate aceste situații pornesc de la ideologia libertinismului, indusa subversiv de acest tip de educație sexuala.

In Romania exista organizații și oameni care se zbat sa impuna normativ, prin instituțiile statului, o asemenea viziune. Se zbat sa introduca astazi in școli un program, o materie obligatorie, ce nu ar face decat sa produca confuzii copiilor, sa distorsioneze relatiile parinti-copii si copii-scoala si sa impuna anumite viziuni despre sexualitate. Este vorba de programul „Sexul vs. Barza”, ce sta de-a gata sa intre cu forța in școlile noastre. Dezbaterile agresive din mass-media și presiunile pentru promovarea acestui program nu mai inceteaza de cateva luni, semn ca organizațiile care l-au conceput au primit „unda verde” de la autoritati si ca-l pot introduce foarte curand ca materie obligatorie in școli.

Ca argument impotriva acestor presiuni ideologice, ce aduc pe val tema educației sexuale in media sau in invațamantul de stat, susținem ca, in primul rand, parinții sunt cel mai in masura sa discute despre sexualitate cu copiii lor. Este evident ca parinții sunt responsabili de copiii lor și ei știu ce este mai bine pentru ei. In general, parinții sunt cei care iși cunosc cel mai bine copiii. Locuind impreuna, asigurandu-le nevoile primordiale, ii ințeleg mai ușor și de aceea știu cand și cum este cel mai bine sa abordeze tema sexualitații, o tema delicata și importanta pentru viața lor afectiva. Ei au cea mai mare contribuție in formarea și dezvoltarea psihica a copiilor lor. Așadar, atunci cand vine vorba despre acest subiect, ar trebui sa primeze informațiile parinților.

Ideea ca parinții nu au capacitatea de a gestiona chestiuni legate de sexualitate in relația cu copiii lor ține mai degraba de o anume ideologie a modernitații, care, in timp, s-a dovedit a fi falsa. In mod fundamental, din perspectiva reala a relației parinte-copil, parinții sunt cei mai potriviți pentru a da soluții intr-o problema atat de importanta, care este complicata și cu impact in timp in viața unui om. Cert este ca, in general, copiii asculta de parinții lor, fiind o comunicare emoționala, proprie starii lor. Iau serios in considerare ceea ce le spun aceștia. Cuvintele parinților devin ușor memorabile. Din acest punct de vedere, și apoi pentru ca au o relație mult mai apropiata cu copiii lor, parinții sunt mai capabili de a comunica astfel de informații decat profesorii. Pot discuta, deci, mai profund despre aspectele emoționale privind sexualitatea si relațiile de iubire, subiecte care, in mediul școlii, in clasa, pot intra in derizoriu.  Este mai bine deci ca aceasta chestiune a educației sexuale sa fie lasata in cea mai mare parte in seama parinților, ca ea sa fie gestionata de ei, intr-o comunicare personala, caci ei au toate datele sa aplice pana la capat o abordare delicata.

In alta ordine de idei, prin confuzia pe care o creeaza copiilor, tipul de educație sexuala promovat de programul „Sexul vs. Barza” ar putea dauna sistemului de invațamant.  Adica educația de la școala ar putea intra in contradicție cu educația de acasa. Cand copiii primesc semnale diferite de acasa și de la școala, informații care nu concorda, pot aparea mari confuzii de ințelegere. Contradicțiile de acest fel se accentueaza mai ales in cazul in care școala promoveaza o viziune in contradicție totala cu viziunile parinților. Cand parinții le spun copiilor lor ca școala greșește pe o tema legata de sexualitate, acest lucru ar putea face ca elevul sa se apere mental de mediul ei, ajungand ca el sa devina mai puțin implicat in procesul de invațamant.

Pe de alta parte, parinții acestor copii se indeparteaza de scoala, considerand ca discuția despre sexualitate intr-un astfel de cadru nu este adecvata cel puțin, refuzand sa se implice intr-un dialog cu școala.

Dintr-un alt punct de vedere, statul nu a avut nicicand vreun rol in educația sexuala, acest lucru ramanand mereu in grija familiei. Prin urmare, statul nu ar trebui sa susțina ideologii ce țin de domeniul sexualitații. Statul menține ordinea și siguranța și ofera servicii esențiale. Educația sexuala nu se incadreaza in aceste tipuri de responsabilitați, caci ea implica abordari personale și ar trebui sa fie respectata ca atare. Abordarea educației sexuale de astazi reduce sexualitatea la cunoașterea aspectului biologic. Sunt excluse mai ales elementele emoționale ale sexualitații. Inevitabil, se vor impune opiniile personale fie ale profesorilor cu privire la sexualitate, fie cele ale funcționarilor de stat, care stabilesc standardele de predare pentru acest subiect. In acest fel, va fi impusa intotdeauna o interpretare in educația sexuala, interpretare ce are in spate o anume ideologie.

Tema sexualitații in evoluția copilului trebuie abordata de familie, de parinți, sub indrumarea lor, nu sub privirea atenta și diriguirea normativa a statului.

Editoriale © Asociatia Provita Media

LASĂ UN RĂSPUNS