Un adevărat masacru: 22.000.000 de avorturi în România (1958-2011)!

6.113 views
0
DISTRIBUIȚI

Dr. Psihol. As. Univ. Mihaela Pană (Cuțov) *

Aș fi dorit să scriu acest articol doar din perspectiva omului de știință, interesat de acest subiect. Dar, din păcate pentru mine, există și o implicație personală negativă, adică am avortat… Acum resimt consecințele negative ale avorturilor, pe care le-am făcut crezând atunci că este bine pentru viața mea ceea ce fac! Greu îmi este să abordez acest subiect dureros pentru mine și pentru atâtea femei, după atâția ani în care m-am străduit să-mi spovedesc păcatele și să uit ce am făcut, însă faptul că nu mai pot avea copii, nu-mi permite omiterea lor…„ Adu-ți aminte de îndurările și milele Tale, Doamne, că din veac sunt. Păcatele tinereților mele și ale neștiinței mele nu le pomeni.” (Psalmul 24: 6,7)

Bine ar fi ca tinerele mame să învețe din experiența celor mai în vârstă, care acum observă consecințele negative ale avorturilor, să fie înțelepte, învățând din greșelile altora și nu din ale lor, pentru că poate fi prea târziu pentru ele ca să le mai repare…

În legătură cu imboldul de a scrie aceste rânduri despre avorturi, mărturisesc, cu regret, că am fost sfătuită, cu ceva timp în urmă, să scriu acest articol, și nu l-am scris atunci. Am tot amânat din diferite motive acest dificil articol. Nu perspectiva științifică m-a oprit ci suferința mea personală și profesională, legată de acest subiect! Inițial îmi propusesem să maschez această durere sub forma unui articol strict de „specialitate”, de genul :„avortul poate provoca, la cele mai multe femei, depresie, sterilitate,etc.”, adâugând bibliografie doar din medicină și psihologie, fără să abordez subiecte delicate pentru un psiholog și doctor în Medicină. Adică să folosesc extrem de rar sau deloc concepte de genul: ucideri, Dumnezeu, Sfânta Spovedanie, Sfântă Euharistie, păcat, canon, legea lui Dumnezeu, etc. Nu sunt asistent universitar la Teologie și nici doctor în acest domeniu, dar ținând cont că unele cadre didactice care au predat în Universitatea de Medicină „Carol Davila” (de exemplu, savantul Nicolae Paulescu, descoperitorul insulinei și un mare creștin) plus alți doctori contemporani cu noi, nu s-au sfiit să pronunțe cuvântul Dumnezeu, așa am prins mai mult curaj.

Așadar, am abandonat ideea unui articol strict de „specialitate”. Experiența mea de femeie și om de știință poate oferi posibilitatea multor persoane implicate în acest demers ucigaș de suflete și trupuri, care este avortul, să înțeleagă pericolele bio-psiho-socio-spirituale la care se expun, inclusiv unele soluții de a ieși din acest negativ impas existențial.

Revenind la cifrele impresionante din titlul articolului, ele sunt preluate din statisticile prezentate de Asociația Pro Vita filiala București, după sursele Ministerului Sănătății (Centrul Național de Statistică și Informatică în Sănătate Publică) și Institutul Național de Statistică (Anuarul Statistic al României).[1] Așadar, nu putem pune la îndoială veridicitatea surselor și profesionalismul statisticienilor! Un alt „amănunt” impresionant: în anul 2011 au fost înregistrate 103.386 avorturi; rata avortului – 527/1000 născuţi vii.

22 milioane avorturi in Romania

Toate „cifrele” sugerează un autentic măcel al prezentului și viitorului României! Și acestea nu sunt simple cifre, ci copiii noștri uciși de noi! Oricât de împietrit este omul, atunci când citește numărul acestor crime uluitor de multe, se cutremură! Dacă ar fi venit un popor străin peste noi și ne-ar fi măcelărit în halul acesta, am fi reacționat atunci vehement și ulterior am fi avut doliu național, dar ce să facem când noi înșine ne-am ucis copiii și „ne-am tăiat craca de sub picioare”, așa cum ar spune un român înțelept?! Și aceste „statistici” (mai precis copii uciși!) nu sunt complete deoarece raporturile de la clinicile private fie lipsesc, fie sunt subraportate, așa cum relatează Pro Vita București. [2]

Din păcate, noi oamenii uităm cu prea mare ușurință că Bunul Dumnezeu, cunoscând vulnerabilitățile oamenilor, ne-a dat o serie de norme, de legi, care să devină pentru noi coordonate imuabile ale vieții, dacă dorim să ne fie bine, din toate punctele de vedere, în scurta noastră viață terestră dar mai ales în veșnicie… Dar prea mulți uităm că în Legea a șasea, dată lui Moise pe Muntele Sinai de Însuși Dumnezeu, scrie așa: SĂ NU UCIZI! Poate unii semeni se mai amăgesc încă crezând că avortul este doar o înlăturare a unui embrion (cred ei că nu este om, deși embriologia susține contrariul!), fără viață, fără suflet, și nu o reală ucidere, și încă una cât se poate de josnică, deorece acel prunc nu se poate deloc apăra! Unde să fugă din fața celor doi asasini?! Mama îl ține blocat în uter și doctorul, la dorința mamei, îl ciopârțește, aspirându-l din uter, iar la final, dacă căpușorul este prea mare, îl strivește cu forcepsul, ca să-l facă bucăți potrivite de aspirat… Și ambii parteneri ai crimei sunt „mulțumiți”; mama a plătit omorul și doctorul a pus în practică, tot pentru bani! Un omor plătit cu bani! Ca în asasinatele la comandă!

Nu folosesc cuvinte prea mari! Sunt filmulețe pe internet[3] cu imagini care surprind reacțiile de apărare, de retragere a copilașului din fața ucigătoarelor instrumente, ghidate de „doctor”, de data aceasta în rolul de asasin[4]! Bătăile inimii copilului cresc la 200 de bătăi pe minut, copilașul își suge degetul pentru ultima oară, în prea scurta lui existență, și bietul de el, încearcă să „țipe”, ferindu-se de instrumentul ghidat de o ființă criminală (mai corect spus de ființele criminale, mamă, doctor, tată,etc.). Unde să scapi când încă ești prea mic și prizonier în așa-zisul pântec de mamă „iubitoare” , care de fapt este criminala ta?! Era așa de bine și te credeai iubit și protejat până când mama… s-a schimbat! Iubirea și protecția ei s-a transformat într-o respingere, agresiune necontrolată, pe care un biet copilaș nu poate să o înțeleagă și, mai ales…să se apere! Este mult prea josnică această crimă! Pruncul nici măcar nu poate fugi din cale vajnicilor asasini, fiind închis în fortăreața propriei ”mame iubitoare”! Revenind la unul din filmele de pe internet, care oferă imagini și informații despre avort, „Silent Scream”[5], acesta a schimbat, încă din începuturile sale, pe cei implicați în filmările acelui avort (asasinat). Dr. Bernard Nathanson, a fost promotorul documentarului, probabil având unele procese de conștiință, deoarece așa cum mărturisește [6] a fost personal responsabil de 75.000 de avorturi (fiind directorul unei clinici de avorturi din New York ) și fondator al NARAL, organizație care a jucat un rol important în legalizarea avorturilor în SUA, în anul 1973. Iată ce ne mărturisește: „Ca om de știință eu știu, nu cred, deci știu că viața umană începe la concepție.” [7] De asemenea, cataloghează avortul ca fiind: „o rușinoasă crimă împotriva umanității.”[8]

Doctorul care a participat efectiv la acea pruncucidere filmată era deja la aproximativ 10.000 de avorturi dar, după ce a urmărit ulterior prezentarea în direct a mișcărilor copilașului în timpul uciderii, nu a mai făcut nici un avort! Foarte multe persoane, după vizualizarea acelor informații și imagini, nu au mai gândit în termenii pro-avort…

După ce am citit și statisticile mai sus amintite (aproximativ 22 de milioane de prunci uciși doar în România!), mi-au dat lacrimile și pentru copii masacrați și pentru noi, cei care am susținut, direct sau indirect, acest măcel! Speram, în idealismul meu, că aceste ucideri sunt mult mai mici, aproape insignifiante. Dar chiar și așa, suntem de plâns că noi, că ființe raționale fiind, permitem acest lucru groaznic, inexistent la animale! Deci nu suntem, nici din această perspectivă, „maimuțe evoluate”, așa cum presupun evoluționiștii… Suntem creați după chipul lui Dumnezeu[9], pe care, mulți semeni l-au mânjit, nu numai la propriu, cu diferite machiaje și fățărnicii ci și la figurat, cu sângele copiilor noștrii și cu alte erori existențiale, adică cu păcate. Se pare că nu ne mai dorim să ajungem asemănători cu Dumnezeu, care este Bun, Blând, Iubitor, Milostiv , ci preferăm să ne asemănăm cu alte ființe negative, care sunt rele, mânioase, doritoare de ucideri, agresive, urâtoare de oameni! Iată ce similitudine avem noi, prin faptele noastre, cu răii vrăjmași ai neamului omenesc! Cred că unii semeni nu s-au gândit la faptul că acțiunile, gândurile, cuvintele noastre ne pecetluiesc asemănarea, fie cu Dumnezeu, fie cu diavolii…

În legătură cu erorile noastre existențiale care ne-au întinat chipul cel dumnezeiesc, cu anormalitățile și fărădelegile săvârșite de noi, cred că și aici am pierdut busola care să ne indice calea cea bună. Anormalitățile pot fi considerate și fărădelegi. „ A-normal” adică fără norme, fără legile date de Dumnezeu, așa cum a afirmat un om înțelept. Foarte mulți oameni, apăsați de greutatea păcatelor, având „busola” care nu funcționează firesc, se îndreaptă înspre consilierea psihologului când ar fi trebuit să caute Mila lui Dumnezeu în Sfânta Taină a Spovedaniei, așa cum ne sfătuiește și Dr. Christa Todea – Gross în cele ce urmează:

”Tratamentul medicamentos simptomatic la care se recurge (anxiolitice, barbiturice, psihoterapie, tratamente psihiatrice, inclusiv şocuri electrice în depresii cronice, psihoze sau reacţii schizofrenice), NU este eficient, ducând de cele mai multe ori la cronicizarea acestor simptome. Femeile sau tinerele afirmă că şi după ani de zile au coşmaruri cu copii avortaţi, sânge, etc. Unii medici ginecologi recunosc că au atacuri de panică şi sunt sub tratament anxiolitic ani de zile, alţii au vise terifiante pe care încearcă să le uite, dar nu resuşesc, etc. Exemplele pot continua şi în rândul asistentelor, soţilor, etc. Constatăm că frecvent sunt afectaţi şi copiii născuţi din aceste familii, aceşti copii   fiind sunt afectaţi mai ales de boli nervoase sau psihice.

Trebuie să specific faptul că este vindecabil acest sindrom! Am constatat în urma multor consilieri că aceste simptome se vindecă doar după o perioadă mai îndelungată, după ce femeia a regretat cu adevărat acest păcat mare pe care l-a spovedit la un părinte duhovnic nici pe care nu l-a mai repetat niciodată. După ce o femeie are mai multe avorturi, am constatat că ea intră într-o oarecare răcire emoţională, nu mai are putere să se lupte împotriva acestui păcat şi dacă se rupe de Sfintele Taine ale Bisericii, ea nu mai ajunge la o căinţă sinceră, se depărtează mai mult de semenii ei şi în cele din urmă ajunge la deznădejde. De aici mai este doar un pas pă la alcoolism, droguri sau sinucidere. Am vemei cu 20 de avorturi şi erau adevărate epave sufleteşti. De aceea un psiholog nu mai este în măsură să combată un astfel de sindrom ci doar un preot fiindcă această boală este una pur sufletească şi nu una trupească, medicamentul viindecător fiind tot unul sufletesc. Nici un şoc electric şi nici un medicament nu va putea vindeca o conştiinţă încărcată de un păcat de moarte”.[10]

Cred că doamna Doctor a dorit să accentueze faptul că este nevoie de un „doctor al sufletelor”, unul duhovnicesc, care este Duhovnicul, părintele cu Har, care știe exact despre ce este vorba, căruia Dumnezeu i-a dat putere de a dezlega păcatele, doar după ce părintele, cu ajutorul Domnului, și-a curățit propria lui inimă de patimi, așa cum susțin Sfinții Părinți! Nu te poți erija într-un expert, vindecător, dacă nu te-ai vindecat pe tine însuți mai întăi, așa cum ne atrage atenția Însuși Domnul Iisus Hristos: „Doctore, vindecă-te pe tine însuți.[11]

Să cautăm doctori autentici ai sufletelor, adică Duhovnici cu Har, vindecați de patimi, pentru că atunci când suntem bolnavi somatic, ne interesăm de cel mai bun doctor în domeniu, așa și în tărâmul duhovnicesc, poate și mai imperios, este nevoie de un bun specialist duhovnicesc!

Și eu, în calitatea mea de fost consilier psihologic la două școli generale și de actual asistent universitar, psihoterapeut, psiholog în cadrul Centrului de Consiliere Psihologică și Orientare pentru Carieră a Univ. de Medicină și Farmacie „Carol Davila” , am fost contactată de eleve și studente care făcuseră avorturi, neștiind că eu nu sunt duhovnic și nu le pot absolvi de acest grozav păcat! Nu este deloc surprinzător că adolescentele cad pradă unor astfel de fărădelegi, ținând cont că multe sunt naive și nu cunosc consecințele bio-psiho-socio-spirituale ale acestor pruncucideri. De altfel, statisticile sunt, și aici, foarte grave:

„România e la ora actuală una din ţările «de top» ale Europei, în privinţa adolescentelor care rămân însărcinate, arată un studiu din 2009 al Societăţii de Educaţie Contraceptivă şi Sexuală. Numărul cazurilor ajunge la 47.000, în fiecare an. Aproape jumătate din ele avortează. ”[12]

În concluzie, avem aproximativ 24.000 de avorturi pe an, făcute de adolescente. Și ne mai întrebăm de ce sterilitatea a devenit o problemă în rândul femeilor contemporane… Din păcate, nu vă pot descrie amănunțit, din cauza secretului profesional, ce au trăit acele biete ființe! Cât de afectate psihic erau, iar unele și fizic! Numitorul comun al tuturor fetelor era DEPRESIA! Dar simptomele psihice, în cazul femeilor care au avortat, nu se limitează doar la depresie, ele sunt mult mai ample, așa cum ne relatează Dr. Christa Todea – Gross:

  • „depresii nervoase;
  • tulburări de somn;
  • tulburări în alimentaţie;
  • tulburări afective; sentimente de frustraţie; atacuri frecvente de plâns;
  • gânduri/tentative de sinucidere izvorâte din tristeţe, lipsă speranţă, inutilitate;
  • destrămarea relaţiilor interpersonale, cu partenerul, cu copii, răceală emotională, pesimism;
  • atacuri de panică ;
  • tulburări de memorie;
  • dificultăţi de concentrare; pierderea interesului pentru activităţile desfăşurate;
  • sindromul „aniversării”;
  • psihoze acute;
  • reacţii schizofrenice;
  • sentimentul de vinovăţie;
  • predispoziţie pentru boli de dependenţă; consum de alcool sau/şi droguri;
  • dereglări sexuale,
  • insomnii şi vise terifiante, etc.”[13]

Majoritatea simptomelor enumerate mai sus le-am întâlnit și la fetele care avortaseră și au apelat, ulterior, la serviciile de consiliere psihologică. Din păcate, nu sunt duhovnic ca să funcționeze Sfânta Taină a Spovedaniei, tratamentul cel mai indicat în aceste cazuri, așa cum afirmă și Dr. Christa Todea – Gross.

De ce avem nevoie imperioasă de această Sfântă Taină, când vorbim de pruncucidere, și nu numai în acest caz? Pentru că este, cu adevărat, o mare eroare existențială , un păcat strigător la cer, care ne afectează negativ toate planurile vieții noastre fizice și spirituale. Adică omul a devenit, prin înșelarea diavolului, care este o existență malefică în care unii nu cred dar necredința lor nu anulează existența acestuia, un instrument feroce de ucidere și concomitent, de sinucidere duhovnicească. Și doar Harul lui Dumnezeu, care acționează prin Spovedania la un bun părinte duhovnicesc, retează influența nefastă pe care a dobândit-o călăul din umbră, regizorul întunecat al acestei drame profunde, „ucigașul de oameni” cum mai este numit diavolul în Biblie. Cauza uciderii are și o natură spirituală, fiind generată de înfluența diavolească asupra oamenilor. La imboldurile venite prin gânduri, cuvinte, lecturi malefice, se poate învoi omul să ucidă. Dacă cauza este spirituală, un tratament eficient va conține și elemente importante duhovnicești, altfel nu vom trata cauza și nici efectele, într-un mod optim. Bine ar fi ca omul să nu ucidă dar dacă totuși a fost înșelat, să alerge degrabă în brațele iubitoare și milostive ale lui Dumnezeu, Care va diminua, cât mai mult posibil, efectele nimicitoare ale acestei erori. „Prostia se plătește”, dar Dumnezeu se va îndura de om și îi va ușura conștiința. Depinde de cât de mult am regretat, cât de profundă a fost spovedania noastră, de experiența duhovnicului și de urmarea tratamentului duhovnicesc (a canonului).

Să nu deznădăjduim, oricâte gânduri negative ne-ar ataca! Să nu credem nici în inițiativa de a avorta, pe care ne-o potențează marele ucigaș al oamenilor și nici în gândurile de deznădejde ulterioare, care sunt tot de la el. În ambele variante devenim marionetele lui, neștiutorii de noi! Și din înalta demnitate la care omul este chemat, de a fi „dumnezeu creat”[14], el cade în rolul de rob, marionetă a diavolului.

Să ne trezim din multiplele înșelări și să pornim pe drumul sigur care ne va aduce fericirea, calea desăvârșirii omului, la capătul căreia acesta devine asemănător cu Dumnezeu. Omul, ontologic, este un „dumnezeu creat[15], doar că s-a lăsat înșelat de diavol dintru începuturi iar acum, în vremurile moderne, unii oameni chiar cred în marea înșelare că ar fi doar …niște maimuțe evoluate! Și povestea aceasta cu „maimuțele evoluate” este tot o strategie de-a dușmanului neamului omenesc, știind prea bine că poți din start să-i limitezi forțele adversarului otrăvindu-l cu minciuni despre omul însuși. Adică ne spune diavolul, prin oamenii pe care i-a înșelat din start, că nu suntem „dumnezei creați”, împărații creaței lui Dumnezeu, ci niște biete „maimuțe evoluate”, într-o instabilitate evolutivă deoarece, peste noapte, ne putem trezi cu alte modificări în evoluția „ maimuțelor” de noi…

Dar să părăsim teritoriile poveștilor evoluționiste, contestate și de celebrul savant Nicolae Paulescu, și să revenim la drumul vieții noastre care nu este lipsit de pericole, așa cum constatăm mereu… Din aceste considerente și nu numai, avem nevoie de un însoțitor experimentat, adică de un duhovnic autentic. Prin Sfânta Taină a Spovedaniei, făcută cu regret autentic din partea omului căzut în păcat, se întâmplă următoarea minune: „oricât de întinat ne este trecutul, avem în față un viitor imaculat”,așa cum afirma un mare înțelept. Căderea noastră să fie un prilej de trezire! Să ne hotărâm să nu ne mai ucidem sufletește și trupește pe noi și pe alții, ci să ne ajutăm reciproc, pe calea desăvârșirii ființei omenești, adică transformarea omului păcătos într-un veritabil „dumnezeu prin Har”, așa cum afirmă Sfinții Părinți, care au înțeles și practicat învățăturile Scripturii, iar Sfintele Taine sunt pilonii centrali în acest demers duhovnicesc autentic al dreptei credințe. În toate aceste abordări spirituale pozitive, Îl avem ca însoțitor permanent pe Însuși Dumnezeu, așadar să avem curaj, credință, nădejde și dragoste!

* Asistent universitar, Universitatea de Medicină și Farmacie „ Carol Davila”, București.

NOTE

[1] http://www.provitabucuresti.ro/docs/stat/statistici.avort.ro.pdf

[2] ibidem

[3] SILENT SCREEAM („stigătul mut”) http://www.youtube.com/watch?v=gON-8PP6zgQ

[4] Hipocrate nu îngăduia avortul! În Jurământul lui Hipocrate, varianta originală, pe care unii medici îl fac, se prevăd următoarele:„(…) Nu voi prescrie niciodată o substantă cu efecte mortale, chiar daca mi se cere, și nici nu voi da vreun sfat în această privință. Tot așa nu voi da unei femei un remediu avortiv. (…) Dacă voi respecta acest jurământ și un îl voi călca, viața și arta mea să se bucure de renume și respect din partea tuturor oamenilor; dacă îl voi trăda devenind sperjur, atunci contrariul.” Așadar „doctorii” care omoară un copilaș, încalcă Legea lui Dumnezeu, a șasea, SĂ NU UCIZI, și Jurământul lui Hipocrat pe care l-au depus!

[5] SILENT SCREEAM („stigătul mut”) , sursa web citată

[6] http://www.catholiceducation.org/articles/abortion/ab0005.html

[7] ibidem

[8] ibidem

[9] În Biblie avem următoarea afirmație,făcută deProorocul Moise, căruia Dumnezeu i-a revelat cum a creeat „Cerul și pământul”, cu toate făpturile lor, inclusiv pe om: Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie.” (Facere,1,27)

[10] www.avort.ro/doc/cursuri/AVORTUL.doc

[11] Sfântul Evanghelist Luca cap 4, 23.

[12] Dan Gheorghe, „Cum a ajuns România să aibă 22 de milioane de avorturi”, România Liberă, 20 feb.2011, http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/reportaje/cum-a-ajuns-romania-sa-aiba-22-milioane-de-avorturi-217321

[13] www.avort.ro/doc/cursuri/AVORTUL.doc

[14] Sfântul Maxim Mărturisitorul apud Ieroschimonahul Daniil de la Rarău, „Ce este omul?”, Ed. Christiana, București,2003 p.46

[15] ibidem

DISTRIBUIȚI
Articolul anteriorIrlanda de Nord: Susții „mariajul” gay sau îți ruinăm afacerea
Articolul următorȘtiri pe scurt (7 octombrie 2014)
Guest Post
Articole și analize ale unor invitați speciali. Autori: William Gairdner, Obianuju Ekeocha, Grégor Puppinck, Claire de La Hougue, Russel Kirk, Papa Benedict XVI, James C. Dobson, Pat Buchanan, Leo van Doesburg, Johannes L. Jacobse, Thomas Ward, Theresa Okafor, Jason Scott Jones, Erika Bachiochi, Joe Bissonnette, Allan C. Carlson, Luca Volonte, Jonathon van Maren, Abby Johnson, Louise Kirk, Friedrich Hansen, Christopher Smith, Marie Smith, Natalia Iakunina, Jakob Cornides, Herman Tristram Engelhardt Jr., Olgierd Pankiewicz, Mats Tunehag, Marta Cartabia, Adrian Pessina, Roger Kiska, Andrea Williams, Bronislaw Wildstein; Horațiu Pepine, Maria Aluaș, Marius-Teodor Zamfir, Anton Moisin, Ninel Ganea, Ștefan Iloaie, Alin Vara, Boiana Berchi, Mihai Silviu Chirilă, Monica Basarab, Bogdan Glăvan, Monahia Onufria Matei, Dan Păscuț, Roxana Puiu, Robert Lazu, Mircea Gelu Buta, Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă, Ionuț Mavrichi, Bogdan Mateciuc, Lavinia Tec, Roxana Puiu, Natalia Vlas, Daniel Mazilu.

LASĂ UN RĂSPUNS