„Impunerea ‘căsătoriei’ între persoane de același sex este un atac la democrația din America.” INTERVIU cu dr. Petre Costea, avocat american de origine română, președinte Alianța Familiilor din România

1262
0
DISTRIBUIȚI

0,,16046104_303,00Am stat de vorba despre situatia familiei si a libertatii religioase in SUA, cu dr. Petre Costea, american de nationalitate romana, avocat in Houston (Texas) si presedinte al Aliantei Familiilor din Romania.

Interviu realizat de Bogdan Stanciu pentru ActiveNews.ro si CulturaVietii.ro

 

Revolutia sexuala a schimbat modul in care sunt intelese cuvinte precum “casatorie” si “membru de familie”

BS: Curtea Suprema a SUA a decis, in 2013, cand a judecat neconstitutionalitatea legii federale care definea casatoria ca uniunea intre un barbat si o femeie (acum abrogata), ca statele care formeaza SUA au jurisdictie exclusiva în materie de legislatie a familiei. Cu toate acestea, prin decizia din iunie 2015 in cauza Obergefell contra Hodges, Curtea a anuntat nu doar ca in Constituție exista un drept la “casatorie” intre persoane de acelasi sex, ci mai mult, ca statele NU au de fapt dreptul de a-si stabili singure legile in aceasta materie. Cum privesti aceasta schimbare atat de radical si de rapida?

PC: Intr-adevar, e o turnura rapida inspre rau. In secolul XIX si cea mai mare parte a secolului XX, Curtea Suprema a afirmat ca mariajul este un drept fundamental. Chiar daca Constitutia SUA nu precizeaza in textul sau un drept la casatorie, de fiecare data cand Curtea Suprema a discutat subiectul, a intarit ca acesta reiese din al Paisprezecelea Amendament al Constitutiei. In acelasi timp, pana acum circa 10 ani, era un dat acela ca mariajul este uniunea naturala barbat-femeie.

Totusi, dintr-un condei, prin Obergefell, Curtea Suprema a declarat casatoria o institutie reglementata de autoritatea centrala de stat. In mod traditional, sistemul federalist american, la fel ca si deciziile instantelor, recunosteau statelor componente asa-numitele „police powers,” ceea ce inseamna ca statele putea exercita anumite atibutii, intern, pentru binele general al cetatenilor. Aceste puteri includeau atat autonomia si autoritatea de a reglementa in materie de munca, sanatate, familie, casatorie civila, educatie sau transporturi.

Insa revolutia sexuala a schimbat modul in care sunt intelesi termenii “casatorie” si “membru de familie”. Strategii acesteia au reusit in a convinge 5 din cei 9 judecatori ai Curtii Supreme ca dreptul la casatorie este o problema federala, pana intr-acolo incat statele incalca libertatea indivizilor de a se angaja in relatii maritale. Cu alte cuvinte, Obergefell a stabilit ca Constitutia federala hotaraste si protejeaza nu doar dreptul la casatorie, ci si insasi natura casatoriei. Din 26 iunie 2015, statele se lupta cu impactul acestei decizii capitale, incercand sa inteleaga care le mai sunt atributiile, puterea de decizie, sau cum anume sa reglementeze institutia casatoriei.

Impunerea “casatoriei” intre persoane de acelasi sex este un atac la democratia americana

BS: Ce crezi ca este mai grav in decizia Obergefell: inventarea unui drept care nu exista anterior, sau anularea dreptului statelor de a decide asupra unui subiect care pana acum era de competenta lor – cu alte cuvinte, anularea autodeterminarii in favoarea guvernului federal? Ma refer la faptul ca 31 de referendumuri constitutionale statale din ultimii 10 ani au fost anulate acum de Curtea Suprema. Si in ce masura mai poate reclama America statutul de democratie, cata vreme cativa oameni, fie ei si judecatori, pot anula vointa populara?

PC: Sunt multe victime ale deciziei Obergefell si e greu sa creezi o ierarhie a lor; in opinia mea totusi, ca om al legii, sunt de acord cu judecatorul Antonin Scalia care, in opinia sa separata, nota ca Obergefell este un atac la procesul democratic. Asadar, prima si cea mai importanta victima ar fi, in opinia mea, democratia. Un principiu fundamental al formei republican de guvernamant, pe care copiii il invata la scoala in clasa intai, este aceea ca intr-o republica cetatenii se guverneaza singuri, iar rolul statului este acela de a proteja deciziile rezultate din aceasta autoguvernare. Ideea a prins radacini in constiinta publica a americanilor inca din primele zile ale Republicii. In 2015, Curtea Suprema s-a ridicat contra acestui principiu, descurajand si dezorientand multi teoreticieni ai dreptului.

Este o problema serioasa, cu adevarat extraordinara, radicala si anarhista, as adauga, aceea ca instanta suprema a anihilat, prin votul a 5 oameni, amendamentele constitutionale din 31 de state. Imagineaza-ti, mai mult de 60 de milioane de americani au votat pentru casatoria naturala doar ca sa-si vada voturile anulate de 5 indivizi! Asta e ceva fara precedent in istoria democratiei, scandalos e putin spus – si ar trebui sa alarmeze oamenii din intreaga lume. Daca se poate intampla asa ceva in SUA, ce ne putem astepta de la state cu mai putina experienta democratica?

Urmatoarea victima a cauzei Obergefell este federalismul. Federalismul este notiunea ca guvernul federal detine anumite competente si ca statele le au pe ale lor, iar cele doua tipuri de atributii nu pot fi niciodata in conflict. De decenii, guvernul federal insa a luat masuri care au erodat autonomia si autoritatea statelor. Acestea replica prin procese in instanta sau, precum au procedat de exemplu Oklahoma si Missouri, au adoptat asa-numite “Clauze de suveranitate” la constitutiile lor, care, in esenta, transmit guvernului federal sa faca pasul inapoi.

Din perspectiva valorilor, fara indoiala ca cel mai mare rau a fost cauzat familiei si casatoriei. Dupa Obergefell, statul (autoritatea federala) a nationalizat, efectiv, institutia casatoriei. Casatoria a devenit exclusive o institutie publica, separate de – si lipsita de – dimensiunea sa religioasa. Aceasta a dezorientat bisericile: daca ele continua sa ofere slujbe de casatorie, statul le-ar putea forta, in numele egalitatii si nediscriminarii, sa celebreze astfel de ceremonii pentru TOATE casatoriile: casatorii unisex, casatorii poligame, casatorii incestuoase… si asa mai departe.

Mai sunt si alte victime, din pacate – copiii. Prin Obergefell statul a hotarat ca mariajul nu mai este relevant in procreatie sau in cresterea copiilor. A fi parinte nu mai este, asadar, asociat cu a fi casatorit. Casatoria nu mai exista acum decat pentru “a asigura companie”.

As mai adauga o victima: libertatea de expresie. Odata ce statul a sanctionat o anumita viziune, versiune sau definitie a casatoriei, cu necesitate le va exclude pe celelalte. Efectul practic va fi acela ca indivizii care obiecteaza la decizia statului sunt in culpa legala. Libertatea de constiinta este, asadar, o fatalitate, la fel ca si libertatea religioasa.

Ia spre exemplu cazul lui Kim Davis, in acest moment intr-o inchisoare federala din Kentucky. Ea este ofiter de stare civila in comitatul Rowan din Kentucky si a refuzat sa emita certificate de casatorie pentru cupluri de acelasi sex. La inceputul lunii septembrie un judecator a impus ca d-na Davis sa stea in inchisoare atata vreme cat refuza sa emita acele certificate (intre timp cea in cauza a fost eliberata, n. red. CV). Obiectiunea ei este bazata pe convingerile religioase. Lectia, aici, este aceea ca daca statul adopta o institutie, respectiv casatoria “neutra”, atunci cetatenii trebuie sa promoveze doar versiunea agreeata de stat a respectivei institutii. Daca nu, sunt sanctionati penal.

Nu doar judecatorul Scalia si-a exprimat ingrijorarea fata de atacul fara precedent la adresa democratiei din cauza Obergefell. La fel a facut si judecatorul Samuel Alito, altul dintre cei 4 care au votat contra majoritatii. Intr-un interviu publicat de The Atlantic in luna iulie, el atrage atentia asupra multelor pericole pe care Obergefell le ridica la adresa democratiei si a libertatii in America. Lista daunelor produse este lunga si include subminarea libertatii adevarate, expansiunea puterii Statului in societate in detrimentul individului, extinderea autonomiei personale in detrimentul binelui general, uzurparea libertatii de expresie, demonizarea criticilor la adresa “casatoriei” intre persoane de acelasi sex.

 

Un declin lent, dar constant al libertatilor traditionale, inclusiv al libertatii religioase si de constiinta

BS: Judecătorul Antonin Scalia a scris in opinia sa separata la decizia Obergefell: „Hotărârea de astăzi afirmă că, pentru cele 320 de milioane de americani, decisivă este o majoritate a celor nouă judecători ai curții supreme. Opinia […] este cea mai amplă extensie de până acum (și cea mai amplă extensie imaginabilă) a pretinsei puteri a curții de a crea libertăți pe care constituția și amendamentele sale neglijează să le menționeze. Această practică de revizuire constituțională de către un comitet de nouă persoane […] răpește oamenilor cea mai importantă libertate care le-a fost conferită prin Declarația de Independență și câștigată în Revoluția de la 1776: libertatea de a se autoguverna.” Esti avocat si crestin, american si roman, implicat in politica si in activismul civic pro-familie. Te rog in aceasta multipla calitate sa comentezi cuvintele judecatorului Scalia. Care crezi ca vor fi urmarile pentru Romania ale deciziei?

PC: Asa cum am spus deja, sunt la fel de ingrijorat ca Scalia. Sunt complet de acord cu pozitia sa, a pus punctul pe “I”; eu n-as fi putut sa raspund mai bine. Si eu sunt om al legii. Am practicat avocatura in instantele americane de 25 de ani. E un timp lung, in care am vazut un declin lent, dar constant al libertatilor traditionale, inclusiv al libertatii religioase si de constiinta, in indiferenta tot mai pronuntata a judecatorilor. Pe de alta parte, acest declin a fost insotit de expansiunea drepturilor sexuale. Drepturile parintilor au avut si ele de suferit pe masura ce revolutia sexuala continua sa fie institutionalizata de instante si legislativele din state mai liberale. Spre exemplu, parintii nu pot obiecta daca copiilor lor li se preda la scoala ca homosexualitatea este normala, daca li se cere sa vina imbracati in haine ale sexului opus in timpul unor evenimente special; de asemenea, au pierdut controlul asupra continutului manualelor scolare etc.

Sunt ingrijorat pentru Romania, dar si plin de speranta. Ingrijorat pentru ca noua intelectualitate romaneasca este educata, in mare parte, in Vest si in SUA. Multi dintre ei au fost fermecati si momiti de gandirea occidentala, din ce in ce mai secularizata, mai anticrestina, mai antiumana si mai ostila traditionalistilor. Am avut norocul sa-mi intemeiez viata, de la o varsta frageda, pe invataturile Bibliei, care m-a ajutat sa nu alunec, intelectual vorbind, desi mi-am obtinut diplomele de studii universitare in SUA si Elvetia. Dar s-ar putea sa nu fie la fel cu tineretul nostru. Citesc cu ingijorare unele din comentariile din presa si din unele decizii ale Curtii Constitutionale de la Bucuresti. Inteleg ca au fost influentate, in sensul ca nu mai sunt gandite in tiparele traditionale, si ma tem ca ceea ce s-a intamplat in Europa Occidentala si SUA ar putea sa fie un model de actiune pentru ei in Romania. Daca oamenii de decizie si influenta sunt convinsi de argumentele Vestului ca copilul nenascut este irelevant, ca mariajul natural “si-a trait traiul si si-a mancat malaiul”, ca libertatea constiintei sau libertatea cuvantului trebuie sa faca loc altor prioritati sociale, atunci da, am putea in cele din urma sa vedem ceea ce s-a intamplat in Occident replicat si in Romania.

Pe de alta parte am si speranta. Romania este o natiune foarte traditionalista si cultura sa este de asemenea conservatoare. Istoria a dovedit ca in vremuri de restriste, recursul la traditie este cea mai buna reteta de supravietuire. Influenta religiei si a Bisericii in Romania este inca semnificativa. Cata vreme aceasta va fi situatia exista speranta ca natiunea si cultura noastra vor supravietui. Un alt aspect incurajator este acela ca toate cultele din Romania impartasesc aceeasi pozitie asupra valorilor crestine pe care secularismul le ataca: familia, casatoria, dreptul la viata. Liderii nostri religiosi se simt asadar incurajati sa continue promovarea vederilor biblice asupra acestora.

 

Urmatoarea batalie se da „pe vocabular”

BS: In California, cuvintele „sot” si „sotie” au fost eliminate prin lege din actele de stare civila, intrucat nu mai reflectau „noile realitati” aduse de modificarile legislative care au acordat statutul de „familie” cuplurilor unisex. Exista perspectiva unei legislatii federale, obligatorii in toate statele, in acest sens?

PC: Urmatoarea batalie se va da pe vocabular si terminologii. Versiunea “federala” a legii din California despre care vorbesti a fost initiata in vara de un grup de 20 de congressman-i Democrati. Ma indoiesc ca aceasta legislatie va fi adoptata. Cel putin nu in viitorul previzibil. Chiar daca ar fi adoptata, va fi limitata. De exemplu, schimbarea de termini pentru abolirea cuvinelor sot si sotie ar putea aparea in legislatia federala legata de familie, dar nu va putea, ipso facto, sa stearga acesti termeni din legislatiile statale. Cred ca in aceasta materie Curtea Suprema va hotari ca termenii legati de familie raman de competenta exclusiva a statelor.

 

Maniera in care companiile imbratiseaza agenda homosexuala este vazuta ca un “barometru al progresismului” acestora

BS: Cum iti explici ca sute de corporatii, unele din ele aspru criticate pentru ca, spre exemplu, folosesc munca copiilor si platesc extrem de prost muncitorii din tarile unde si-au externalizat fabricile, au sustinut aprig, la Curtea Suprema, dreptul la “casatoria” intre persoane de acelasi sex? Credeti ca le pasa intr-adevar de drepturile omului?

PC: Explicatia este simpla: corporatiile sunt preocupate de imaginea lor. Vor sa fie vazute ca progresiste. In ultimele decenii, maniera in care companiile au imbratisat agenda homosexuala a fost vazut ca un “barometru al progresismului”. In numeroase firme, conducerea a fost confiscata de homosexuali, de exemplu la Apple si la alte companii high tech din Silicon Valley. In mod firesc, ei si-au condus si adaptat filosofia corporatista inspre acceptarea si chair promovarea homosexualitatii. Activistii homosexuali au tintit si ei conducerile companiilor. Acesta a fost unul din scopurile majore ale Human Rights Campaign, o organizatie pro-homosexuala proeminenta din New York. Cea mai feroce batalie a fost dusa cu Exxon, gigantul petrolier, care de multi ani refuza sa insereze in politicile sale clauze contra “discriminarii pe criteriu de orientare sexuala”.

Privind a doua intrebare, am fost angajat in litigii de munca de 25 de ani, intamplator chiar in aria drepturilor civile si drepturilor omului, mai exact discriminarea la locul de munca. Asa incat am ceva experienta, iar experienta mea imi spune ca firmelor le pasa in primul rand de profit si doar foarte putin de drepturile omului. In cursul multilor mei ani de litigii de munca am accesat numeroase documente legate de modul in care unele din cele mai mari corporatii din lume isi trateaza angajatii din Lumea a Treia. Am fost scandalizat in special de comportamentul inuman fata de muncitorii din Filipine si Asia de Sud, dar si de cei din Afganistan, al multor firme care au sustinut chiar razboiul din acesta tara. Nu este o imagine prea grozava.

 

Libertatea religioasa continua sa conteze in ochii americanilor mai mult decat drepturile homosexualilor

BS: Intr-un recent sondaj de opinie al Associated Press, 56% dintre respondenti considera ca protejarea libertatii religioase este mai importanta decat drepturile homosexualilor, fata de doar 39% care afirma contrariul. Care sunt urmarile deciziei asupra libertatii religioase, aflata la mare pret in Constitutia SUA? Au inceput ele sa se faca simtite deja?

PC: Se poate analiza incidentul “Kim Davis” la care am facut aluzie si mai sus. Sondajele de opinie in Statele Unite continua sa sprijine libertatea religioasa mai mult decat drepturile homosexualilor. In interpretarea pe care o dau comentariilor publicate peste vara, se asteapta ca la un moment dat unele instante sa recunoasca exceptii pentru obiectorii de constiinta la diversele legi si decizii judecatoresti care impun agenda homosexuala asupra natiunii (detalii).

Crestinii, totusi, nu sunt singurii care reactioneaza. Insotitorii de zbor musulmani din America dau in judecata liniile aeriene pentru ca acestea sa se conformeze vederilor lor religioase care nu le permit sa serveasca alcool pasagerilor. Sofierii de camioane musulmani au initiat si ei procese care sa le permita sa refuze sa transporte alcool. Si Curtea Suprema a emis deja unele decizii favorabile acestor aspecte. Spe exemplu, anul trecut a decis ca firmele cu actionariat crestin nu pot fi obligate sa ofere asigurari medicale care sa includa avorturi. Anul acesta, musulmanii au obtinut o victorie importanta, cand aceeasi Curte Suprema a decis ca un important producator de haine din SUA, Abercrombie, nu poate sa le interzica agajatelor de religie islamica sa poarte baticul traditional la munca.

BS: In statul Montana s-a inregistrat prima plangere administrativa contra legii care nu permite inregistrarea “casatoriilor” multiple. Asa a inceput si batalia pentru „casatoria” gay acum 10-12 ani. Credeti ca poligamia va urma acelasi drum cu „casatoria” unisex pentru recunoasterea legala?

PC: La acest moment e greu de spus, dar cred ca legalizarea poligamiei nu este inca iminenta. Pana acum, cauza din Montana n-a ajuns niciunde. Nu cred ca instantele federale sunt gata sa recunoasca un drept la casatorii poligame. Nici Curtea Suprema. Judecatorul Kennedy a fost atent sa scrie in redactarea hotararii din cauza Obergefell ca mariajul este inca o institutie binara. Poate 40 de ani de acum inainte, cine stie, lucrurile sa stea altfel. Primul caz privind “casatoria” unisex a ajuns la Curtea Suprema in 1973. A fost respins atunci in mod clar. Totusi, 42 de ani mai tarziu, a fost declarata “drept constitutional”, polarizand natiunea.

Ca exista posibilitatea ca si poligamia sa devina legala in 40 de ani, este accentuat de faptul ca deciziile instantelor sunt ghidate de cultura. Daca in cultura vor fi acceptate “mariajele” poligame, atunci in cele din urma curtile de judecata o vor sanctiona si ele. De asemenea, numarul imigrantilor in SUA care practica poligamia este in crestere. Se estimeaza, de exemplu, ca aproape 100.000 de oameni din New York traiesc in relatii poligame.

 

Soarta casatoriei in SUA a fost pecetluita in noiembrie 2008, cand Obama a fost ales presedinte cu votul multor tineri crestini

BS: Am auzit recent un pastor care spunea ca decizia Obergefell era inevitabila de cateva zeci de ani si acuza pentru situatia in care s-a ajuns in primul rand bisericile crestine americane, care, din 1954, cand au primit statut de exceptare de taxe din partea fiscului federal, au devenit din ce in ce mai timorate in a aborda subiecte sensibile (avortul, homosexualitatea, imoralitatea in media, atacurile la libertatea religioasa) de teama ca isi vor pierde facilitatile fiscale. Ce parere ai despre aceasta abordare? Tinand cont de diferentele istorice si culturale, poate fi acesta un pericol si in Romania?

PC: Din pacate, cred ca este o macar parte de adevar in aceasta declaratie. Crestinii americani sunt divizati in ce priveste rolul lor in viata publica. Si asta nu este deloc surprinzator, considerand vasta diversitate religioasa din SUA. Asa-numitii protestanti principali (mainline protestants): episcopalienii, prezbiterienii, unele grupari luterane, unele grupari metodiste, au devenit indiferenti si au imbratisat avortul si homosexualitatea. Nu este un secret. Din fericire, totusi, numarul credinciosilor lor scade rapid, iar acei membri care nu sunt de acord cu noile “invataturi” se alatura denominatiunilor conservatoare. In grupul evanghelicilor, care constituie cam 25% din populatia adulta a SUA, este o constientizare mai mare a faptului ca crestinii trebuie sa se angajeze in viata cetatii pentru a schimba societatea in bine. Dar chiar si printre acestia sunt unii care nu doresc sa “zdruncine barca” si prefera separarea de lume ca sa nu se implice. Pe de alta parte, catolicii, adica 20% din populatie, continua sa pastreze, cel putin la nivel doctrinar, vederile extrem de conservatoare la adresa casatoriei, avortului, homosexualitatii si contraceptiei. Am observat excelente pozitii publice ale Arhiepiscopului de San Francisco pe aceste teme.

Adaug, cu riscul de a fi criticat, ca crestinii sunt in primul rand cei care trebuie invinovatiti pentru pierderea bataliei pentru casatorie in SUA. Soarta casatoriei a fost pecetluita in noiembrie 2008, cand Obama a fost ales presedinte, cu sprijinul tinerilor crestini. Majoritatea acestora au “defectat” de la opinia parintilor lor si l-au votat pe Obama. Consecintele? Obama a numit doi judecatori noi, radicali anti-familie si pro-homosexualitate, la Curtea Suprema: Elena Kagan si Sonya Sotomayor. Pe 26 iunie 2015 (ziua in care a fost emisa hotararea in cauza Obergefell, n. red. CV), ei au votat pentru “casatoria” homosexuala. Daca la Casa Alba ar fi fost un republican, “casatoria” gay nu ar fi fost astazi legala in SUA.

Romania, Bisericile din Romania si crestinii din Romania trebuie sa invete din lectia amara a fratilor lor americani. Indiferenta si confuzia doctrinara nasc consecinte adverse atat pentru credinciosi, cat si pentru societatea seculara. Daca liderii spirituali ai Americii ar fi predicat contra acestor pacate si rele sociale, probabil “casatoria” intre persoane de acelasi sex nu s-ar fi legalizat. Avem nevoie de asemenea sa evitam tentatia de a ne baza pe traditie, pretinzand ca noi, romanii, suntem o natiune crestina de 2000 de ani – si, ca atare, practicile sociale necrestine nu vor fi institutionalizate niciodata aici. Doar Dumnezeu ne poate proteja de rau. Traditia, nu.

BS: Si ultima intrebare: Planned Parenthood primeste sute de milioane de dolari anual de la bugetul federal desi, iata, ultimul scandal cu partile de copil avortat vandute aduce in atentie si mai mult natura malefica a acestei retele de clinici de avort. Care sunt sansele ca aceasta finantare sa inceteze?

PC: Ultimele informatii pe care le am sunt ca deja cateva state au oprit sprijinul financiar pentru Planned Parenthood, printre care Louisiana, Kansas si Missouri. Alte state ancheteaza clinicile pentru posibila violare a legislatiei anti-trafic de organe. Din pacate, Planned Parentohood are relatii inalte la Casa Alba si orice incercare de a o definanta prin lege federala va fi blocata de administratia Obama.

Recomandăm cărțile editurii „Anacronic”

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here