Scurt istoric al educației sexuale: cum s-a ajuns la nebunia de azi

1.263 views
1
DISTRIBUIȚI
Educația sexuală este o mișcare socială al cărei scop este să-i facă pe copii deschiși la orice formă de exprimare sexuală posibilă. Educația sexuală nu îi învață pe copii despre prevenirea bolilor, ci despre libertatea sexuală. Educația sexuală este despre schimbarea societății, copil cu copil, rând pe rând. Un material dedicat parinților, cu referire la cererea recentă pentru educație sexuală în școlile din România a unor organizații care doresc „binele” copiilor noștri. Autor: Dr. Miriam Grossman

Partea I

Demult-demult, educația sexuala era o simpla lecție de biologie. Elevii invațau fapte de viața, și odata cu aceste fapte, invațau ca sexul este o parte dintr-o chestiune mai ampla, numita casatorie. Profesorii le explicau ca acesta era modul moral și sanatos de a trai. In acele vremuri, oamenii știau ca barbații și femeile sunt diferiți și ca uniunea lor este unica, spre deosebire de orice alta relație. Era de la sine ințeles ca baieții creșteau ca sa devina barbați și fetele, femei.

Erau cunoscute doar doua boli cu transmitere sexuala, și era o problema grava daca aveai vreuna din ele. Anumite comportamente nu erau normale; persoanele care le practicau nevoie de ajutor, iar inocența copilului era prețuita. Lucrurile s-au schimbat.

Acum avem educație comprehensiva (completa) despre sexualitate. Aceasta include discuții despre identitate, gen, drepturile reproducerii și discriminare. Copiii invața ca sunt sexuali de la naștere si ca momentul potrivit pentru activitatea sexuala este atunci cand decid ei ca sunt gata. Ei sunt invațați ca au dreptul la placere, la controlul nașterilor și la avort.

Termeni ca „soț” și „soție” nu sunt utilizați, uniunea dintre barbat și femeie este una dintre mai multe opțiuni. Dar moralitatea? Ei bine, asta inseamna sa judeci, iar judecata nu este permisa.

Nu veți gasi multe despre biologie in programa privind sexualitatea, dar, in schimb, exista informații generoase cu privire la soiurile de exprimare sexuala, argumente pro și contra despre diferite contraceptive si avorturi, precum și efectele negative ale stereotipurilor de gen.

Genul in sine este o chestiune complicata. Un baiat s-ar putea transforma intr-un barbat, intr-o femeie sau in altceva. O fata s-ar putea simți ca s-a nascut intr-un organism greșit și vrea sa-și indeparteze sanii. Copiii sunt invațați ca toate aceste lucruri sunt normale.

Mai sunt invațați ca exista peste douazeci de boli cu transmitere sexuala, iar infectarea cu unul dintre acești „viruși ai iubirii” este considerata de unii ca fiind o informație ce face parte din perioada de creștere.

Un medic declara pe YouTube: „Așteptați-va sa faceți HPV in momentul in care aveți relații sexuale intime. Toți facem aceasta boala”.

Dar inocența copilariei? … Las-o balta! Materialele create astazi pentru copii ii fac pe cei mai mulți dintre adulți sa se simta inconfortabil. Pe site-urile recomandate elevilor, nimic nu este tabu – sadomasochismul, poliamoria și ceea ce era odata numit comportament deviant … toate sunt bune.

Cand am descoperit acest lucru, am fost șocata. Aceste comportamente bizare nu au de a face nimic cu sanatatea, imi spuneam. Cum pot permite adulții responsabili acest lucru? Cum pot ei finanța acest lucru? Ca medic și ca parinte, acest lucru chiar m-a deranjat. Am vrut sa ințeleg: De unde a venit asta? Cum am ajuns la aceasta nebunie?

Așa ca am cercetat istoria educației sexuale și am scris o carte numita „Ce anume il invațați pe copilul meu”? Iata ce am descoperit.

Educația sexuala moderna a inceput in anii șaizeci ai secolului trecut. Ea s-a bazat pe modelul sexualitații umane al lui Alfred Kinsey. Grație muncii stralucite și curajoase a dr. Judith Reisman, știm acum ca studiile lui Kinsey nu au fost decat o minciuna, iar el insuși a fost un individ profund tulburat.

Pentru Kinsey, mergea orice, atunci cand venea vorba de sexualitate, și vreau sa chiar orice. El credea, de exemplu, ca pedofilii nu sunt ințeleși și pedepsirea lor este nedreapta.

„Sexualitatea nu este un apetit ca sa fie temperata”, insista Kinsey. A profesat și a trai acest lucru.

Biografia sa oficiala atesta convingerile pe care și-a bazat munca și viața sa personala: „animalul uman” este pansexual. Moralitatea tradiționala este distructiva. Sexualitatea nu este un apetit care trebuie temperat.

Cand spun ca Kinsey era un individ profund tulburat, exprimarea nu reușește sa capteze nivelul lui de psihopatologie.

Am fost un psihiatru timp de treizeci de ani, și credeți-ma, am intalnit și oameni foarte ciudați. Nu ma șocheaza nimic atat de ușor.

Dar cand am inceput sa citesc biografia oficiala a lui Kinsey … Ce pot sa va spun? El a fost – va rog sa-mi scuzați jargonul tehnic – un adevarat caz psihiatric.

Kinsey era dereglat in strafundul sufletului sau. El a fost o ființa umana depravata, și boala lui emoționala se exprima prin sexualitatea lui. El a fost consumat de o obsesie grotesca, debilitanta, manifestata printr-o serie larga de comportamente anormale – o sa va scutesc de detalii, dar ma indoiesc foarte mult ca Kinsey, in toți cei 62 de ani ai sai de viața mizerabila, a cunoscut macar o zi din ceea ce noi, cei aflați aici, consideram sexualitate sanatoasa.

Partea a II-a

Alfred Kinsey a avut un vis. Sa dovedeasca lumii – și lui insuși – ca stilul sau de viața era normal. Mediu. Tipic. Iar societatea era de vina, cu religiile sale, cu codurile și cu restricțiile sale morale. Societatea ii facea pe oamenii sa se simta vinovați pentru faptul de a-și urma impulsurile lor naturale și asta era nesanatos. Visul lui Kinsey era sa elibereze persoanele din aceste instituții distructive – sa elibereze „animalul uman”.

El a luat mii de interviuri, a facut niște calcule matematice și a ajuns la concluzia ca cei mai mulți oameni practicau comportamente sexuale interzise: in medie, mama și tata duceau o viața dubla, așa cum facea el.

Concluziile sale au fost puse la indoiala de oamenii de știința cunoscuți, dar criticile lor nu au fost luate in seama. Presa populara a acceptat rapoartele lui Kinsey și carțile sale au devenit best-seller. O revoluție a luat naștere atunci, iar cultura occidentala a fost transformata.

Problema este ca cercetarile sale au fost fundamental greșite. Eșantioanele sale erau prea puține, iar demografia a fost grav denaturate. El a exclus anumite populații și s-a axat pe altele – pe infractori, mai ales, pe cei inchiși. Subiecții sai au fost preselectați, așa cum s-a bazat pe voluntari pentru datele sale.

Intreaga  schema nefasta a fost expusa intr-o serie de carți și materiale video de catre dr. Judith Reisman. Va indemn sa verificați și singuri munca ei pe site-ul www.drjudithreisman.com, daca aveți un stomac puternic.

Kinsey a murit in 1956. Era perioada cand, in America, datorita antibioticelor, bolile venerice se vindecau. Cu o injecție, sifilisul și gonoreea se puteau vindeca. S-a crezut ca antibioticele insemnau sfarșitul bolilor cu transmitere sexuala, sfarșitul tuturor infecțiilor. Va puteți imagina? Caștigatorul Premiului Nobel pentru medicina din 1960 a spus: „Prevedem eliminarea de fapt a bolilor infecțioase”.

De asemenea, in anii 1960, anticoncepționalele au devenit disponibile pe scara larga. Prin urmare, odata ce bolile cu transmitere sexuala erau ușor de vindecat și sarcina putand fi  prevenita, singurul obstacol in calea modelului de sexualitate de tip „merge orice” al lui Kinsey era moralitatea iudeo-creștina.

Anume in acest context, in anul 1964, dr. Mary Calderone a inființat SIECUS (Consiliul pentru Educare și Informare privind Sexualitatea din SUA). Acesta este grupul din spatele liniilor directoare ale educației sexuale, directive publicate de UNESCO, promovate agresiv națiunilor din intreaga lume… Se pare ca curricula educației sexuale din țarile voastre se bazeaza pe orientarile SIECUS.

Dr. Calderone a creat SIECUS cu bani de inceput furnizați de Hugh Hefner. Ca și Kinsey, ea lansat o cruciada pentru a schimba societatea. Ea a insistat ca educația sexuala are prea mult negativism, prea mult accent pe sarcini nedorite și pe boli. Problema reala, insista ea, urmandu-l pe Kinsey, a fost ca societatea era prea puritana și reprimata.

Existau prea mulți de „nu” in materia educației sexuale. Abordarea de catre SIECUS, promisa de dr. Calderone, trebuia sa se bazeze pe „da”. O educație sexuala adecvata i-ar invața pe copii ca din ziua in care nasc sunt ființe sexuale și ca exprimarea sexualitații lor este pozitiva, naturala și sanatoasa.

Ea a spus parinților: „Copiii sunt sexuali, au ganduri sexuale și fac lucruri sexuale… Parinții trebuie sa accepte și sa onoreze potențialul erotic al copilului lor” și „Profesioniștii care studiaza copiii au confirmat recent sexualitatea puternica a nou-nascutului”.

Ce a insemnat, exact, sa fii deschis și pozitiv, și sa inlocuiești „Nu-ul” din educația sexuala cu „Da-ul”?

Ce insemna sa ne „rupem de viziunile tradiționale”?

A insemnat mai mult decat relații sexuale premaritale și extra-maritale… mult mai mult. Educația sexuala moderna inseamna ruperea barierelor. Au existat oficiali din cadrul SIECUS, care erau atat de radicali, incat susțineau in mod public relaxarea tabuurilor in sexualitatea adult/copil, chiar a incestului.

Wardell Pomeroy a fost ucenic al lui Kinsey și a fost președintele SIECUS. El a susținut: „Este timpul sa recunoaștem ca incestul nu trebuie sa fie o pervertire sau un simptom de boala mintala”.

Revista TIME l-a descris pe Pomeroy (impreuna cu John Money, mai multe despre el citiți in partea a III-a a acestui material), ca facand parte din „lobby-ul pro-incest”. Președintele SIECUS a scris o carte, „Boys & Sex”, pentru copiii de clasele a VI-a  și mai mari. Iata o mostra: „… Comportamentul nostru sexual … este ca cel al altor animale… In esența, nimic din ceea ce oamenii fac sexual nu este anormal”.

Calderone a oferit o scurta prezentare pe coperta carții: „Pe masura ce citeam manuscrisul, nu conteneam sa-mi spun: «In sfarșit se spun lucrurilor pe nume»…”

Partea a III-a

Ultima persoana despre care aș vrea sa va vorbesc este dr. John Money. In 1955, el a introdus conceptul radical potrivit caruia masculinitatea și feminitatea inseamna un sentiment, ceva separat de anatomie și cromozomi.

El era convins ca ne naștem fara gen, dupa care, suntem condiționați de societate sa ne identificam fie ca barbat sau ca femeie. Dr. Money a fost un psiholog proeminent; el mai este respectat pana astazi. Dar el era din aceeași tagma cu Kinsey și ceilalți.

El a descris pedofilia ca fiind o „poveste de dragoste intre un cuplu de varste discordante”. Dr. Money a facut parte, de asemenea, parte din lobby-ul pentru incest: „Pentru un copil nu e neaparat o problema sa aiba o experiența sexuala cu o ruda”, scria el. La fel ca și Kinsey, Money avea rani adanci emoționale. Identitatea sa de barbat era zdruncinata și molesta baieți tineri.

Ce e șocant este ca acești oameni, acești barbați foarte zdruncinați mintal, folosind date frauduloase și teorii care au fost discreditate, au reușit sa transforme o mare parte din societate. Educația sexuala de astazi se bazeaza invațaturile lor.

Odata ce am ințeles cine au fost fondatorii educației sexuale – Kinsey, Calderone, Pomeroy, Money și alții – am ințeles cum am ajuns sa avem astazi „educația completa (comprehensiva) despre sexualitate”. Am ințeles cum am ajuns la nebunia de azi.

Totul a venit de la indivizi tulburați cu idei periculoase – activiști radicali – care au dorit sa creeze o societate care nu numai ca le va accepta patologia ci și o vor celebra!

Acești oameni au fost pedofili. Era in interesul lor sa vada copiii drept adulți in miniatura, care se bucura de contactul sexual și au dreptul sa-l consimta, fara ca alți adulți, sau legea, sa intervina.

De ce ar fi prețuit ei inocența copilariei? In primul rand ei nici nu credeau in inocența copiilor. De asemenea, considerau ca limitarea sexului intre soț și soție era nefiresc și distructiv.

Ei nu luptau impotriva bolilor, ei luptau cu vechile tabuuri; luptau cu moralitatea biblica.

In concluzie: educația sexuala a inceput ca o mișcare sociala și ramane o mișcare sociala. Scopul sau este ca elevii sa fie deschiși oricarei forma de exprimare sexuala posibila. Educația sexuala nu ii invața pe copii despre prevenirea bolilor, ci despre libertatea sexuala, sau mai bine despre licența sexuala. Educația sexuala este despre schimbarea societații, copil cu copil, rand pe rand.

Nu trebuie sa fii medic ca sa ințelegi pericolele acestei ideologii. Nu ai nevoie decat de bunul simț.

Nu mai intreb acum de unde a venit aceasta nebunie, știu de unde a venit. Ceea ce intreb acum, ce trebuie toți sa ne intrebam, este: cum a putut continua necontrolata timp de cincizeci de ani? Cum de s-a putut ca grupuri precum SIECUS sa ramana atat de puternice și atat de bine finanțate?

Unde ne e responsabilitatea? Toți adulții responsabili au obligația de a lupta impotriva promovarii licenței sexuale tinerilor. Sigur, este o lupta dificila; uneori monstrul pare enorm, la fel cum i se parea Goliat lui David.

Dar eu sunt aici ca sa va spun ca avem o arma secreta, ca praștia lui David. Arma secreta este știința secolului al XXI-lea: adevarurile biologice despre concepția organismului nostru, și modul in care mintea se conecteaza sa raspunda comportamentului intim.

Premisele fundamentale ale educației sexuale – teoriile radicale ale lui Kinsey, Pomeroy, Money și alții – sunt ușor de demontat cu datele științifice ale secolului al XXI-lea.

Da, lupta este in toi. Da, uneori monstrul pare enorm, ca uriașul Goliat lui David. Dar, gandiți-va puțin … nu am nevoie sa va reamintesc, nu-i așa?

Cine a caștigat batalia?

Articol pe baza unei prelegeri ținute la al VII-lea Congres Mondial al Familiilor din Sydney, mai 2013

1 comentariu

  1. Totusi ceva nu inteleg. In urma cu ceva timp totusi societatea era mult mai „puritana”. Cum de acel gen de ideologie, al unor oameni cu asemenea deviatii, au putut sa patrunda in societate? E o intrebare pe care mi-o pun. In ziua de azi s-a raspandit destul de mult. Si acest tip de mentalitate este identic cu un pacat. Un pacat daca nu-l tai de la radacina se raspandeste si devine periculos…

LASĂ UN RĂSPUNS