De ce trebuie oprită finanțarea pentru fertilizarea in vitro în România

1973
2
DISTRIBUIȚI

fivetProbabil cunoașteți campania „Opriți finanțarea cultelor religioase!” Dincolo de dimensiunea isterică, agitată încă și mai tare de o presă aiurită și tembelă, incapabilă să înțeleagă până și cele mai elementare lucruri despre orice (vezi în ultimele zile puhoiul de știri cu „tăierea” banilor publici pentru culte, în proiectul bugetului pentru 2016, „tăiere” care s-a dovedit de fapt o suplimentare – și ce simplu era de evitat confuzia printr-o simplă verificare, ca să nu mai avem pretenția a se ști de către jurnaliști care sunt etapele construirii unui buget) problema finanțării cultelor nu e una de bani. 0,027% din PIB, cât e bugetul cultelor, nu rezolvă nici probleme din sănătate, nici din educație, așa cum speculează ticălos cozile de topor. Unicul argument pe care se poate discuta, fără însă ca să stea de fapt în picioare, este acela al libertății de conștiință.

Dar nu doar în cazul banilor pentru biserici se poate invoca acest principiu recunoscut constituțional și internațional. În România sunt finanțate și subvenționate public, ilicit din punct de vedere moral, două intervenții medicale non-terapeutice care suprimă viața umană: avortul și fertilizarea in vitro. În jurul lor este tăcere deplină; cu puține excepții, nimeni nu invocă eroarea fundamentală a creditării și legitimării acestora de către autoritatea publică. Numai că, în cazul creștinilor majoritari, dar tăcuți, conștiința nu contează – singura conștiință care există fiind a panglicarilor „reprezentanți ai societății civile”.

La Parlament se dezbate acum o propunere legislativă menită să mute finanțarea procedurilor de reproducere umană asistată de la Agenția Națională de Transplant la bugetul Sănătății (FNUASS). Propunerea a fost respinsă de Senat și va fi probabil respinsă și de Cameră, dar pe motive birocratice: nicio îndoială serioasă cu privire la problemele etice și morale legate de FIV nu a avut loc în preocupările parlamentarilor. Indiferent care va fi soarta propunerii legislative, finanțarea FIV va continua.

Asociația PRO VITA filiala București și colegii de la Provita Media au compus și prezentat Comisiilor de Sănătate, Drepturile Omului și Juridică ale Camerei Deputaților următorul punct de vedere. NU ne așteptăm însă să avem câștig de cauză, într-o țară în care dezbaterea etică este cu desăvârșire absentă, politicienii (cu câteva excepții!) nu înțeleg nici cele mai elementare noțiuni de bioetică, iar singurul care primează este interesul medicilor și patronilor de clinici FIV care exploatează, cinic, suferința cuplurilor infertile.

Înainte de a vă invita să citiți mai jos punctul nostru de vedere, vă punem la dispoziție și stenograma discuțiilor din plenul Senatului, prima cameră sesizată. Din luările de poziție și discursurile grotești, caricaturale, vă puteți da seama pe mâna cui a încăput România și ce se va alege de ea dacă oamenii morali, principiali și devotați valorilor vor continua să evite politica. Unica intervenție rezonabilă, dar și ea evitând argumentul principal, a fost cea a senatorului partidului „Noua Republică”, Valeriu Todirașcu.

Opinie cu privire la Propunerea legislativă nr. 850/2015 – decontarea serviciilor medicale pentru fertilizarea in vitro şi embriotransfer

 

Bucureşti, 07 decembrie 2015

 

Doamnelor și domnilor deputate și deputați,

Organizaţiile pro vita din România, care se pronunţă pentru protejarea vieţii umane de la concepţie până la moartea naturală, se declară contra fertilizării in vitro și a inseminării artificiale, ca și împotriva oricăror tehnici care permit procrearea în afara procesului
natural şi care încalcă drepturile embrionului ca persoană umană.

Nu vom relua pe larg argumentele de motivare a poziției noastre de opoziție la FIV, întrucât acestea au fost comunicate deja în dezbaterile publice pe marginea diverselor proiecte de lege care vizau reglementarea reproducerii umane asistate medical, în general.

Pe scurt, aceste argumente sunt:

  1. deși cunoaștem și regretăm situaţia familiilor infertile din România, fertilizarea in vitro nu reprezintă un răspuns adecvat la boală, deoarece este o tehnologie periculoasă şi experimentală, cu riscuri mari şi eficienţă minimă, ale cărei costuri împiedică dezvoltarea şi aplicarea unor soluţii preventive, ieftine, la care să poată apela cuplurile în dificultate;
  2. în urma acestor tratamente FIV vor fi suprimați, direct prin distrugere sau indirect prin folosirea lor în cercetare, foarte mulți embrioni, ceea ce înseamnă moartea a tot atâtea fiinţe umane aflate în stadiul incipient al existenţei lor[1].

I. Din punctul nostru de vedere, dacă finanțarea se face din fondurile Agenției Naționale de Transplant sau din bugetul FNUASS, este același lucru: câtă vreme consecințele în sine ale procedurilor FIV/ET sunt inacceptabile, finanțarea publică este inacceptabilă, ea presupunând în plus o violare a conștiinței acelor cetățeni plătitori de taxe care nu pot fi de acord cu asemenea utilizare a banilor publici.

II. Respingem motivaţia că procedurile de FIV/ET pot ajuta la „creșterea natalităţii în România” sau, mai mult, la „echilibrarea pe termen lung a sistemului de pensii”, așa cum se invocă în expunerea de motive. Recursul la criza demografică deosebit de gravă prin care trece România pentru promovarea fertilizării in vitro este, puțin spus, ipocrit. Este adevărat că din 1990 natalitatea în România este în continuă scădere, dar declinul nu s-a ameliorat în niciun fel după debutul în 2011 al programului național de FIV/ET. A pretinde că pe viitor ar fi posibil contrariul ar însemna să refuzăm cauzele adevărate ale tragediei demografice care afectează România și care este, după cum știți din raportul Comisiei Prezidențiale de Analiză a Riscurilor Sociale și Demografice, un risc la adresa siguranței naționale.

Natalitatea nu a scăzut din cauza creșterii infertilității! Cauzele acestui fenomen sunt cu mult mai complexe și nu sunt în primul rând de ordin economic (ca dovadă că din așa-numitele „țări civilizate” doar SUA și Israel au natalitate suficientă pentru înlocuirea simplă a populației și susținerea societății), ci cultural și se leagă de modul în care omul contemporan este îndrumat (ca să nu spunem manipulat) să-și aleagă în viață prioritățile. O parte dintre cuplurile care apelează la FIV nu au fost mereu infertile, ci au ajuns să sufere de infertilitate din cauze ce țin de propriile alegeri și propriul stil de viață.

Chiar dacă aceste lucruri sunt de natură să deranjeze și chiar să scandalizeze, ne facem datoria să le spunem și să adăugăm că responsabilitatea statului român și a conducătorilor săi din acești ani nu poate fi eludată. Statul nu doar că tolerează avortul, una din cauzele infertilității sau imposibilității de a duce sarcina ulterioară la capăt, dar îl încurajează masiv prin subvenții de circa 4 milioane de euro anual – o altă violare gravă a conștiinței cetățenilor care aparțin oricăreia dintre cele 3 mari religii monoteiste. Totodată, statul nu a avut niciodată în ultimii 26 de ani niciun fel de politică reală și coerentă de stimulare a natalității. A pretinde că firavele stimulente economice oferite, când și când, femeilor sau familiilor țin loc de abordare serioasă și programatică a crizei demografice ar însemna din nou să ignorăm realitatea cruntă: în 2013 în România s-au născut cei mai puțini copii de după război, 176.784[2]!

Revenind la FIV, diverse studii europene[3] arată că disponibilitatea prin programe guvernamentale a procedurilor RUAM poate duce pe termen lung chiar la scăderea fertilității, întrucât unele femei amână sarcina, din diferite motive, până la o vârstă destul de înaintată, știind că se pot baza pe un astfel de program, iar la momentul ales nu mai reușesc să aibă copii, nici chiar apelând la subsidiile de stat pentru reproducerea asistată. Iată cum finanțarea programelor FIV/ET este de natură să aducă rezultate chiar inverse celor scontate.

III. Orice procedură FIV reprezintă un act traumatic de lungă durată la care sunt supuse cuplurile. Astfel mărturisesc mai multe cupluri care au trecut prin asemenea proceduri. Iar acest program de finanțare, de fapt, constituie o loterie în urma căreia unele cupluri implicate vor suporta consecinţele financiare, fizice şi psihice ale eşecului tratamentului.

A făcut sau va face Ministerul Sănătăţii ceva concret pentru cuplurile care eșuează în a avea copii astfel și care experimentează dezamăgiri profunde? Este Ministerul Sănătăţii pregătit să se ocupe de cazurile de eşec? Vor fi cuplurile urmărite, vor fi sprijinite, în caz că vor avea probleme de ordin medical sau psihologic?

IV. Deşi unele cupluri consideră FIV în interesul lor, privind lucrurile din perspectiva societăţii în ansamblu și ţinând seama de realităţile concrete – realităţi ce decurg din alte greşeli, ce ar putea fi prevenite din timp, prin politici raţionale, precum cele de a pune stavilă avorturilor –, se poate elabora un răspuns la rezolvarea cazurilor de infertilitate. Aceste tehnici nu pot fi o soluţie nici din punct de vedere medical, nici din punct de vedere social şi economic. Credem că alternative precum adopţia copiilor orfani sau abandonaţi sau implicarea familiilor fără copii în programe de asistenţă maternală ar putea fi soluţii fericite pentru aceste persoane aflate în suferinţă.

În general, utilizarea realizărilor moderne ale medicinei trebuie făcută cu discernământ și ţinând seama de necesitatea păstrării fundamentelor morale ale societăţii. Acesta este obiectul de studiu al științei interdisciplinare a bioeticii, din păcate văduvită de atenție publică și respect în România, inclusiv în dezbaterile din Parlament. Bunul plac și interesul egoist nu pot și nu trebuie să primeze niciodată: „nici un biolog sau medic nu poate să pretindă în mod raţional, în virtutea competenţei sale ştiinţifice, să decidă asupra originii şi destinului oamenilor. Această normă trebuie aplicată într-un mod special în sfera sexualităţii şi a procreaţiei, în care femeia şi bărbatul pun în act valorile fundamentale ale iubirii şi ale vieţii” (Papa Ioan Paul al II-lea, Exortația apostolică Familiaris consortio, 1982).

V. Unicul aspect pozitiv al propunerii legislative sunt restricțiile, inexistente în actualul programul national FIV/ET:

– limitarea fertilizărilor la „cuplu” pentru stimularea creării familiei. Formularea este însă ambiguă; familia nu se poate întemeia decât pe căsătorie și nu pe concubinaj. Oricum, faptul că acum legea permite ca femeia singură să poată apela la procedurile de fertilizare încalcă în mod clar interesul superior al copilului, care este acela de a se naște și de a crește într-o familie, cunoscându-și părinții și fiind sub îngrijirea acestora.

– excluderea de la finanțare a procedurilor heterologe, precum cea cu terț donator și surogația, ultima dintre ele fiind nu doar o încălcare a drepturilor copilului ci și ale femeii, ambii supuși unui proces de tranzacționare incompatibil cu demnitatea persoanei umane.

 

Concluzie

Finanțarea de către autoritatea publică a fertilizării in vitro și a altor metode și procedee care suprimă viața și încalcă demnitatea persoanei umane este inacceptabilă, iar pretenția că astfel se oferă un răspuns la criza demografică nu are nicio acoperire. Încurajarea programelor FIV/ET reprezintă o falsă garanție a unei legitimități inexistente și împiedică o atât de necesară conştientizare a medicilor şi a publicului larg cu privire la aspectele morale şi legale ale procedurilor implicate.

„Problema” transferului plăților de la Agenția de Transplant la FNUASS, care face obiectul acestei propuneri legislative, este așadar una falsă, câtă vreme indiferent de sursă acești bani urmează să fie utilizați în aceleași moduri ilicite moral. Noi pledăm nu doar pentru suprimarea completă a finanțării FIV/ET din surse publice, dar și pentru interzicerea prin lege a FIV/ET, ca fiind incompatibilă cu demnitatea persoanei umane și contrară intreresului general al societății.

În numele iubirii şi compasiunii faţă de orice om aflat în suferinţă, și în primul rând față de cuplurile infertile, vă solicităm stoparea finanțării publice a programelor de FIV/ET.

 

Cu consideraţie,

Asociația PRO VITA – filiala din București

Asociaţia Provita Media (Bucureşti)

_____________________________________

[1] „Cea mai evidentă chestiune morală pusă în joc de fertilizarea in vitro e legată de producerea în exces de zigoţi şi embrioni timpurii, care riscă să fie congelaţi sau distruşi” – H. Tristram Engelhardt jr., Fundamentele Bioeticii Creștine, Perspectiva ortodoxă, Ed. Deisis, Sibiu, 2005

[2] Date INS.

[3] S. Hoorens, F. Gallo, J.A.K. Cave and J.C. Grant – Can assisted reproductive technologies help to offset population ageing? An assessment of the demographic and economic impact of ART in Denmark and UK, Oxford Journal Hum. Reprod. (2007) 22 (9): 2471-2475; Jonathan Grant, Stijn Hoorens, Federico Gallo, Jonathan Cave – Should ART Be Part of a Population Policy Mix? A Preliminary Assessment of the Demographic and Economic Impact of Assisted Reproductive Technologies, RAND Corporation, Document Number: DB-507-FER, Year: 2006

Recomandăm cărțile editurii „Anacronic”

2 comentarii

  1. sigur propunerea asta a fost scrisa de catre barbati. se vede „umanismul” si „grija” pentru binele femeii (care apare ca un fel de piesa de mobilier care face copii la comanda barbatului).

  2. @Ileana

    Limbajul este unul utilitarist, materialist-dialectic, in ton cu vremurile. Asta obtii cand indepartezi din societate pe Dumnezeu-Creatorul.

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here