RESTABILIREA ORDINII NATURALE: O agendă pentru România (XI). Practicile contraceptive

685 views
0
DISTRIBUIȚI

vitamins concept - apple and pills inside it studio isolatedToate episoadele precedente aici

Motivul pentru care contracepția este tratată aici, și nu în secțiunea (viitoare) dedicată dreptului la viață, este că aceasta nu subminează dreptul la viață, ci demnitatea actului sexual și, prin urmare, a căsătoriei.

Acest lucru nu este ușor de înțeles și, într-adevăr, este negat de mulți – mai ales de cei care susțin că scopul acestor practici nu este de a facilita promiscuitatea sexuală, ci de a permite cuplurilor căsătorite să aibă o viață sexuală plină de bucurie și fără restricții, menținând totodată sub control numărului de copii.

Un astfel de raționament ni se pare oarecum naiv. A fost amplu demonstrat de cercetările sociale faptul că există o legătură directă între disponibilitatea practicilor contraceptive și creșterea acceptării sociale a relațiilor sexuale extraconjugale. Contracepția creează iluzia că fertilitatea corpului uman ar putea „oprită”, iar apoi „pornită” din nou. Acest lucru, însă, este o simplă iluzie: nicio metodă contraceptivă nu este 100% valabilă, de unde rezultă că utilizarea de mijloace contraceptive nu ajută la evitarea, ci, de fapt, crește riscul de sarcini nedorite (și, indirect, de avorturi).

Dacă, totuși, iluzia ar fi adevărată, adică în cazul în care contracepția ar fi 100% eficientă, atunci efectul negativ al practicilor contraceptive asupra relațiilor interpersonale ar fi și mai evident. Căci dacă fertilitatea corpului uman ar putea într-adevăr fi „oprită”, atunci nu ar mai exista niciun argument pentru a restrânge relațiile sexuale la căsătorie. Într-adevăr, semnificația actului sexual ar fi complet schimbată: de la exprimarea unei iubiri necondiționate, care este orientată spre o viață comună și responsabilitatea comună în calitate de părinți ai unei familii, s-ar transforma, în cel mai bun caz, într‑un semn destul de banal de afecțiune (am putea face, atunci, sex cu orice persoană pentru care simțim o vagă simpatie), sau, în cel mai rău caz, într-o activitate de petrecere a timpului liber pentru persoanele care, mai degrabă decât a exprima prin acest act dragostea reciprocă, pur și simplu caută plăcerea fizică. În acest fel, utilizarea mijloacelor contraceptive, în general, subminează demnitatea actului sexual și, într-adevăr, demnitatea umană ca întreg: cealaltă persoană implicată nu mai este persoana căreia i se dedică în mod liber întreaga viață prezentă și viitoare, ci ea este transformată într‑un obiect care este necesar pentru îndeplinirea propriilor dorințe sexuale.

Utilizarea tehnicilor contraceptive artificiale este, prin urmare, un act inerent imoral.

 

Definiție

Prin contracepție înțelegem practicile care au în vedere prevenirea concepției în timpul sau după actul sexual. Prin contracepție „artificială” înțelegem practicile contraceptive care se bazează fie pe dispozitive tehnice (cum ar fi prezervative sau diafragme), fie pe utilizarea de hormoni (cum ar fi pilula contraceptivă).

În afară de acestea, există metode contraceptive „naturale”, care se bazează pe observarea ciclului natural al fertilității unei femei și implică faptul ca ea se abțină de la activitatea sexuală în timpul zilelor fertile.

Unele practici și dispozitive care sunt descrise ca și „contraceptive” împiedică nu concepția, ci implantarea embrionului în mucoasa uterină. Astfel de practici și dispozitive (de exemplu „pilula de a doua zi” sau steriletul) sunt, de fapt, nu contracepție, ci trebuie văzute ca o formă de avort.

Dacă avortul înseamnă a ucide o ființă umană, acest lucru nu este valabil pentru practicile contraceptive, care pur și simplu împiedică o nouă ființă umană să intre în existență. Prin urmare, pentru a face o judecată morală adecvată, este necesar să se facă o distincție clară între avort și practicile contraceptive.

 

Implicațiile morale ale practicilor contraceptive

Aceasta, însă, nu înseamnă că practicile contraceptive artificiale nu ar fi extrem de reprobabile din punct de vedere moral. Deși nu implică uciderea unei persoane umane, acestea privează actul sexual de demnitatea sa inerentă, transformându-l dintr-un act de procreare, prin care ambii parteneri își exprimă disponibilitatea de a avea copii și de a împărtăși un destin comun ca o familie, într-o marfă care nu are alt scop decât obținerea de plăcere fizică. Utilizarea contracepției artificiale înseamnă că actul sexual este asimilat unui act de masturbare reciprocă, în care fiecare partener nu este altceva decât un obiect utilizat în scopuri sexuale. În acest fel, partenerii se transformă reciproc în „obiecte” ale poftei lor, iar actul sexual este spoliat de sensul său adevărat, ca act de iubire și responsabilitate reciprocă. Utilizarea mijloacelor contraceptive artificiale transformă actul sexual într-un act de masturbare comună.

Nu avortul, ci contracepția artificială a stat la originea Revoluției Culturale a vremurilor noastre. Odată cu disponibilitatea facilă a contraceptivelor hormonale, a părut dintr-o dată posibilă „oprirea” fertilității naturale a femeilor și deconectarea actului sexual de la scopul său de procreație. Apoi, a părut plauzibil că ar trebui să se renunțe și la legătura dintre actul sexual și căsătorie, și că actul sexual ar trebui să fie privit ca o activitate banală de petrecere a timpului liber, în care orice bărbat s-ar putea angaja într-o relație sexuală cu orice femeie, în orice moment. A părut plauzibil ca adolescenții să se angajeze în activități sexuale, de îndată ce simt o dorință pentru acestea, atâta timp cât „acționează în mod responsabil”, adică evită sarcinile nedorite. A părut plauzibil să li se predea în școală cum să facă uz de metode contraceptive; prin contrast, nu a mai părut plauzibil ca aceștia să fie învățați virtutea castității și autocontrolului.

În cele din urmă, dacă scopul sexului nu este procrearea, ci obținerea reciprocă de plăcere fizică, atunci devine, de asemenea, perfect plauzibil să acceptăm sexul (consensual) între homosexuali și lesbiene și să îl vedem ca echivalent moral cu o relație heterosexuală. Într-adevăr, chiar pedofilia ar putea fi văzută ca o variantă acceptabilă de sexualitate, singura posibilă obiecție fiind posibila absență a „maturității” copiilor de a se angaja în acte sexuale. Totuși, ce fel de maturitate este necesară dacă nu mai credem că actul sexual ar trebui să fie integrat într-o relație emoțională de durată, în care ambii parteneri se angajează reciproc pentru o viață? Ce fel de maturitate este necesară dacă sarcina poate fi evitată, fie prin utilizarea contracepției, fie prin avort?

Acceptarea relațiilor homosexuale, lesbiene și (în cele din urmă) pedofile pare, astfel, o consecință logică a acceptării contracepției artificiale. Având în vedere că mijloacele artificiale de contracepție nu sunt niciodată 100% eficace, „sexul fără responsabilitate” se dovedește a fi o promisiune falsă. Așadar, nu este o surpriză faptul că contracepția artificială a declanșat o cerere foarte mare de avorturi. Exact același fundal ideologic, și anume ideea de a transforma actul sexual într-o marfă disponibilă pentru toți, în orice moment, creează o cerere atât pentru contracepție, cât și pentru avort. În cazul în care prima nu funcționează, al doilea va fi folosit. Ideea că numărul de avorturi ar putea fi redus prin a face mijloacele contraceptive mai ușor disponibile pare neverosimilă de la început, și a fost infirmată de multe ori. Dimpotrivă, utilizarea pe scară largă a contracepției artificiale duce la răspândirea avortului.

 

Acceptabilitatea morală a practicilor contraceptive „naturale”

Practicile contraceptive „naturale” sunt metode contraceptive care nu folosesc dispozitive tehnice sau medicamente, bazându-se exclusiv pe observarea ciclului natural de fertilitate a femeilor. Aceste practici nu sunt considerate imorale în spațiul catolic, având în vedere că ele nu includ nicio încercare de a manipula corpul feminin prin „oprirea” fertilității naturale. Actul sexual rămâne, astfel, în principiu, deschis pentru procreare, chiar dacă această probabilitate este redusă. Pentru teologia creștin-ortodoxă însă, aflată la temelia sistemului moral-valoric din România, orice metodă voită a opri procreația, așadar inclusiv practicile contraceptive „naturale”, este considerată imorală. Nu este însă rolul nostru să intrăm în astfel de detalii, a căror explicare îi revine teologiei morale.

 

Ar trebui să fie folosite prezervative pentru a preveni răspândirea HIV/SIDA?

Unii oameni susțin că folosirea prezervativelor ar trebui promovată ca un mijloc de prevenire a răspândirii bolilor cu transmitere sexuală (în special HIV/SIDA). Astfel de propuneri, dacă scopul lor nu este doar să deschidă ușa pentru o acceptare generală a prezervativelor și a altor mijloace contraceptive, par extrem de problematice, întrucât par să se bazeze pe ipoteze foarte nerealiste privind eficacitatea prezervativelor ca mijloc de a preveni transmiterea HIV. Chiar și în cele mai bune condiții, utilizarea prezervativului poate reduce doar, dar nu elimina în totalitate, riscul de contagiere, astfel încât promisiunea de „sex sigur” rămâne periculos de înșelătoare. Realist, totuși, trebuie să presupunem că respectivele condiții ideale sunt rareori întrunite: calitatea prezervativelor se deteriorează rapid dacă nu sunt depozitate în condiții adecvate și nu există nicio garanție că acestea vor fi utilizate corect.

Promovarea falsei ipoteze de securitate („sexul sigur”) poate duce, în schimb, la răspândirea comportamentului sexual iresponsabil, în special la promiscuitate sexuală. Și chiar dacă utilizarea prezervativului poate reduce riscul de contractare a bolilor pentru fiecare act sexual unic, această creștere a „siguranței” este mai mult decât contrabalansată de creșterea riscului de îmbolnăvire determinat de răspândirea comportamentului sexual promiscuu. Cercetarea empirică a demonstrat cu prisosință că distribuirea prezervativelor nu împiedică răspândirea HIV/SIDA, în timp ce campaniile de sensibilizare care pledează pentru abstinența sexuală în cazul persoanelor necăsătorite și fidelitatea conjugală pentru cei căsătoriți au condus la rezultate impresionante[1].

[1] cf. Edward C. Green, Broken Promises: How the AIDS Establishment Has Betrayed the Developing World, (2011)

– va urma –

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here