RESTABILIREA ORDINII NATURALE: O agendă pentru România (XVI). Dreptul la viață – Situația juridică actuală (II)

788
0
DISTRIBUIȚI

Toate episoadele precedente aici

II. Tratate regionale privind drepturile omului – partea a II-a

 

  • UE și Curtea Europeană de Justiție (CEJ)

De la începutul acestui secol, Uniunea Europeană (UE) a dat dovadă de o ambiție crescândă de a fi văzută ca o instituție care promovează drepturile omului, mai degrabă decât simple interese economice. Acest lucru a condus la un nou document privind drepturile omului, numit Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. Din 2009, Carta este parte obligatorie a legislației primare a UE, astfel încât poate fi invocată în fața Curții Europene de Justiție. Sfera aplicării Cartei este, totuși, limitată la actele juridice ale UE și la actele adoptate de statele membre în momentul implementării legislației UE.

Curtea Europeană de Justiție a emis, până în prezent, două hotărâri care tratează dreptul la viață al copilului nenăscut. Niciuna dintre aceste decizii nu are la bază noua Cartă a Drepturilor Fundamentale:

  • în Society for the Protection of the Unborn Ltd. c. Grogan, CEJ a descris avortul ca fiind un „serviciu” conform legislației UE, ceea ce înseamnă că oferirea unui astfel de serviciu ar trebui permisă, în principiu, în toate statele UE. Totuși, Curtea a recunoscut de asemenea faptul că interzicerea avortului în Irlanda servește unui scop legitim.
  • În cazul Brüstle c. Greenpeace, Curtea a trebuit să stabilească înțelesul termenului „embrion uman” în contextul directivei UE care interzice brevetarea unor invenții ce implică utilizarea de embrioni umani în scopuri industriale sau comerciale. Curtea a dedus din înțelesul comun al cuvintelor că termenul se aplică ovulului uman fertilizat, din momentul concepției. Această sentință, care este obligatorie pentru toate statele membre UE, are o importanță imensă din cel puțin trei motive: mai întâi, recunoaște faptul că ovulul fertilizat este o ființă „umană”; în al doilea rând, recunoaște că are acest statut din momentul concepției; în al treilea rând, deși sentința nu a avut legătură directă cu avortul, a stabilit un precedent important care, dată fiind obligația UE de a fi coerentă în politicile sale, trebuie să aibă în mod inevitabil consecințe asupra sistemelor juridice ale tuturor statelor membre.

 

  • Convenția Americană a Drepturilor Omului (CADO)

Articolul 4 al CADO recunoaște în mod explicit că „fiecare persoană are dreptul să îi fie respectată viața. Acest drept va fi protejat prin lege și, în general, din momentul concepției”. Acesta include o prevedere care interzice executarea pedepsei cu moartea în cazul femeilor însărcinate.

Prin urmare, situația juridică nu ar putea fi mai clară decât atât: un stat care nu protejează copiii împotriva avortului își încalcă obligațiile ce îi revin prin Convenție.

CADO este, astfel, textul internațional care oferă cea mai clară și mai explicită recunoaștere a dreptului la viață al copiilor nenăscuți. Prin urmare, America Latină rămâne o regiune în care viața copilului nenăscut continuă să beneficieze de un standard de protecție comparativ înalt, deși unele țări și-au liberalizat acum legislația (adesea sub presiunea organismelor Națiunilor Unite). Mai rămâne încă să observăm în ce mod Curtea Interamericană a Drepturilor Omului va aplica Convenția cu privire la aceste țări.

SUA și Canada nu sunt semnatare CADO.

 

  • Protocolul Femeilor Africane („Protocolul de la Maputo”)

Protocolul de la Maputo este unicul document internațional privind „drepturile omului” care articulează în mod explicit, sub pretextul promovării sănătății femeilor, un „drept la avort”. Conform articolului 14 din Protocol, statele au obligația să „protejeze drepturile reproductive ale femeilor autorizând avortul medical în cazuri de agresiune sexuală, viol, incest și în cazurile în care continuarea sarcinii periclitează sănătatea mintală și fizică a mamei sau viața mamei sau a fătului”.

Dat fiind că a fost ratificat de doar 28 de state cu o democrație mai degrabă slabă (sau inexistentă), poate fi considerat cu greu un reper în materie.

 

  • Statele Unite ale Americii

Chiar dacă nu poate fi considerată o componentă a „dreptului internațional”, situația juridică din SUA are o importanță atât de mare, încât trebuie menționată aici. Cu ocazia deciziei din 1973 în cauza Roe c. Wade, Curtea Supremă a Statelor Unite (CSSU) a stabilit, într-un sens foarte negativ, un precedent foarte influent și a deschis ușa pentru o tendință globală de legalizare a avortului.

Cauza a pus în discuție constituționalitatea unei legi din Texas care interzicea avortul, pe motivul unui „drept la intimitate”. Deși un astfel de drept nu este menționat niciunde în constituția SUA, Curtea Supremă a statuat că legea din Texas este neconstituțională, împiedicând astfel toate statele americane să adopte sau să mențină în vigoare legi care să îi asigure copilului nenăscut o protecție eficientă împotriva avortului.

Acest caz, care reprezintă cel mai dramatic exemplu de „activism judiciar” din istorie, a subminat în mod grav statutul CSSU însăși. Majoritatea statelor ar dori să adopte măsuri restrictive împotriva avortului, însă în majoritatea cazurilor, astfel de măsuri ar fi neconstituționale, conform deciziei Roe. Singura ieșire din acest impas ar fi o nouă decizie a CSSU, care să răstoarne decizia Roe c. Wade, sau o modificare explicită a Constituției SUA. Barierele juridice și politice în calea ambelor soluții sunt greu de surmontat.

Astfel, SUA reprezintă un caz aproape unic în lumea vestică, în care trecerea către legislația liberală privind avorturile a fost generată nu printr-o schimbare legislativă, ci printr-o decizie judecătorească revoluționară (însă prost argumentată). Drept consecință a acelei decizii, SUA are acum o legislație extrem de liberală privind avortul (avortul la cerere), care, în același timp, este foarte dificil de anulat.

 

Articolele de la San José

În 2011, un grup de avocați, cercetători din domeniul medical și alți experți la nivel internațional s-au reunit în San José (Costa Rica) pentru a adopta o declarație numită Articolele de la San José, care refutează pretenția falsă că accesul la avort este un drept al omului recunoscut la nivel internațional. Documentul este disponibil pe internet, inclusiv în românește, la adresa www.sanjosearticles.com.

– va urma –

Recomandăm cărțile editurii „Anacronic”

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here