„Familia” întemeiată pe cuplurile unisex – între nonsens și patologie socială

4191
8
DISTRIBUIȚI

utopia_in_four_movements_filmstill5_utopiasign

Urmărind diferite analize și dezbateri pe tema propunerii de revizuire a articolului din Constituție privind familia, cred că nu s-a înțeles bine un lucru. Nu asistăm la un conflict între două organizații (ACCEPT și Coaliția pentru Familie), și nici măcar la un conflict între două mentalități – una tradițională și alta progresistă. De fapt, un grup de interes insignifiant social se ia la harță cu un set de instituții fundamentale – familia, biserica și statul. De ce și statul? Pentru că acel grup este extrem de frustrat din cauza faptului că statul refuză sistematic să redefinească celelalte instituții, în funcție de apucăturile lui axiologice.

Discursul pe care acest grup se bazează este unul de un dogmatism la care creștinismul nu ar fi îndrăznit vreodată să viseze. Dogma „minorităților” (minoritate = cei care fac sex altfel) este fetișizată și pusă deasupra suveranității naționale, a constituționalismului, a voinței democratice, a culturii și religiei autohtone, a firescului. Și această fetișizare ține loc de argument. Îndrăznești să nu o accepți? Atunci trebuie să suporți o cascadă de anateme: homofob, fascist, intolerant, instigator la ură etc. Vii cu argumente? Ți se servește aceeași dogmă, dar reformulată. Ulterior orice argument aduci este anulat prin aruncare în derizoriu, urmând o autovictimizare ieftină. Mai mult, mai ești și acuzat de… atac la persoană. De parcă cei trei milioane de cetățeni înjurați constant pentru că țin la ordinea socială existentă sunt delfini, nu persoane. Pardon, cică și delfinii sunt persoane…

Nu am să comentez aici argumentele „juridice” ale adversarilor inițiativei de revizuire. Dar pot spune că nu am văzut pe nimeni să rostească aberații cu atâta convingere și fermitate. Un lucru e sigur – talent avocățesc au. Problema o reprezintă caracterul ilogic și aberant al celor susținute.

Dacă pe parcursul dezbaterii îndrăznești să vii cu studii cu care să îți susții argumentele, aceste studii sunt imediat discreditate, pe motiv că nu au girul nu știu cărui for academic favorabil homosexualilor. Atâta le trebuie acelor foruri “științifice” – să publice ceva nefavorabil mișcării pro-gay, că îi ia mama corectitudinii politice. Mai ales în mediul academic american, profesorii care îndrăznesc să pună la îndoială directivele date de corectitudinea politică sunt imediat sancționați, uneori chiar excluși. Toleranța represivă, cenzura și corectitudinea politică au acaparat de mult cunoașterea științifică. Iar această știință ideologizată, cu nimic diferită de știința stalinistă, este folosită ca bază discursivă. Nu, nu prin analiza studiilor pe care se întemeiază (în fond multe dintre ele viciate metodologic, de exemplu prin nereprezentativitatea eșantioanelor), ci prin înaintarea unor hârtii cu valoare dogmatică mai mare decât hotărârile Sinoadelor Ecumenice.

„Familia” homosexuală se îndepărtează atât de mult de ideal-tipul instituției familiei (în sens weberian), încât ține mai mult de domeniul unei patologii sociale. Orice instituție presupune, înainte de toate, existența unei rețele de statusuri sociale care, împreună cu rolurile aferente, se asociază pentru satisfacerea unor nevoi sociale. Mai mult, orice instituție îndeplinește anumite funcții, are o finalitate și o rigoare normativă. În cazul cuplurilor gay nu avem elementele definitorii ale familiei (statusul de bărbat și statusul de femeie), și nici îndeplinirea unor funcții (de reproducere, de socializare, de reproducere culturală, de status etc), cu excepția satisfacerii nevoilor afective ale celor doi. Dar acestea pot fi satisfăcute și în afara familiei.

Această atitudine paternalistă de lărgire a extensiunii termenului de „familie” pentru a îngloba și alte elemente care se pretind discriminate de mecanismele actuale ale societății, duce inevitabil la anularea referentului, la disoluția familiei ca instituție. Practic, orice acuplare devine familie – ceea ce este greșit. Acesta este motivul pentru care în orice curs/tratat de sociologie generală și de sociologie a familiei se vorbește despre “Familie” și “Alternative la familia clasică”, ci nu despre “Familii alternative”. Și acum mi se va aduce argumentul ăla – o bunică și nepotul său nu sunt o familie, dacă locuiesc împreună? Răspuns – ba da, dar ele sunt o fracțiune a unei familii extinse, care are mai multe nuclee, nuclee ce au la bază căsătoria și relațiile de tip heterosexual, singurele care permit reproducerea speciei umane, a familiei și a societății.

Aceasta nu este singura consecință a recunoașterii “familiei” homosexuale. Efectele perverse sunt mult mai nocive și afectează întreaga homeostazie a sistemului social. Orice sistem social trebuie să îndeplinească o funcție esențială – de autoreproducere. Să ne gândim doar la faptul că adopția de copii de către cuplurile homosexuale duce inevitabil la perpetuarea comportamentului homosexual, prin învățare (pentru că da, comportamentul homosexual poate fi învățat – e șocant, știu!). Cei mai mulți dintre copiii crescuți într-un asemenea mediu vor adopta un astfel de comportament, iar consecințele sunt greu predictibile.

În realitate, problemele pe care le-ar ridica o paradigmă socială precum cea promovată de grupul de interes menționat sunt mult mai multe decât cele pe care le-ar rezolva. Tocmai de aceea “toleranța”, “egalitatea”, “diversitatea” nu pot reprezenta apanajul unei inginerii sociale de acest gen. Să ne ferim de utopii! 

Recomandăm cărțile editurii „Anacronic”

8 comentarii

  1. Mai degraba trebuie sa ne gandim la „distopie”, la o lume negativa, intoarsa pe dos, la o lume care va fi populata de fiinte „yahoo”, de creaturi instinctuale, viscerale, decadente.

  2. Ar fi o utopie precum Atena Pericleană, când, în epoca ei de glorie, a dat filosofi care rămân nume colosale în gândirea vestică. Erau, culmea… homosexuali. Proslăveau acest cult, chiar. Nu văd cum a dăunat asta vreunei alte sfere sociale. Totuți, să fin toleranți, e vorba de niște zeci de ani de evoluție pe care România îi mai are de parcurs.

  3. A. Două convenții internaționale, la care România este parte semnatară, statuează existența a două drepturi distincte: dreptul la căsătorie și dreptul de a întemeia o familie. Aceleași texte interzic discriminarea. Ambele au prioritate față de legile interne ale României, inclusiv Constituția.

    1. Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (CADOLF) zice: Art. 12. “Începând cu vârsta stabilită prin lege, bărbatul și femeia au dreptul de a se căsători și de a întemeia o familie conform legislației naționale ce reglementează exercitarea acestui drept.”
    Art. 14. “Interzicerea discriminării. Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nicio deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.”
    În baza acestei convenții judecă CEDO.
    http://www.hotararicedo.ro/files/files/Conventia%20pentru%20apararea%20Drepturilor%20Omului%20si%20a%20Libertatilor%20fundamentale.pdf

    2. . Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (CDFUE) zice:
    Art. 9. „Dreptul la căsătorie ȘI dreptul de a întemeia o familie sunt garantate în conformitate cu legile interne care reglementează exercitarea acestor drepturi.”
    Art. 21. “Se interzice discriminarea de orice fel, bazată pe motive precum sexul, rasa, culoarea, originea etnică sau socială, caracteristicile genetice, limba, religia sau convingerile, opiniile politice sau de orice altă natură, apartenența la o minoritate națională, averea, nașterea, un handicap, vârsta sau ORIENTAREA SEXUALĂ”
    În baza acestei carte judecă Curtea de Justiție a Uniunii Europene.
    eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2010:083:0389:0403:ro:PDF

    B. CEDO a stabilit că cuplurile formate din persoane de același sex formează o familie de facto și, conform cu textele de mai sus, statele au obligația de a asigura recunoașterea de jure a acestor familii. Prin nerecunoașterea acestor familii statele comit o discriminare a cuplurilor formate din persoane de același sex.
    Acestea sunt:
    1. Schalk și Kopf c. Austriei
    hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-119820
    2. Vallianatos şi alţii c. Greciei
    hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-144710
    3. Oliari și alții c. Italiei
    hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-156265

    C. Atât actualul text al art. 48 alin 1. din Constituția României cât și cel care se vrea să-l înlocuiască sugerează că unica modalitate de a constitui o familie este căsătoria. Actualul text este: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor. ”

    Asociațiile membre ale Coaliției pentru familie au interpretat acest text nu ca o sugestie ci ca o certitudine, într-un memoriu înaintat anul trecut parlamentului, cu ocazia discutării unui proiect de lege care ar fi legalizat uniunile civile: „articolul 48 din Constitutie […] stabilește clar ca singura modalitate de întemeiere a unei familii este Casatoria, fara a disinge un alt temei pentru aceasta.
    Tinând cont de faptul că prevederea constitutionala este imperativă și limitativă cu privire la acest aspect, consacrând o singură modalitate de întemeiere a instituției juridice a familiei și anume căsătoria, adoptarea proiectului de lege a parteneriatului civil ar conduce la promovarea unei modalități paralele cu prevederile constituționale de întemeiere a familiei și prin aceasta, s-ar produce o gravă încălcare a principiul de drept „ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemunt” (unde legea nu distinge nici noi nu trebuie să distingem). ”
    http://www.coalitiapentrufamilie.ro/docs/memoriu-legal-part-civ-2015.pdf

    D. Parlamentul României a respins două inițiative legislative care prevedeau, printre altele, recunoașterea statutului de familie pentru cuplurile formate din persoane de același sex.

    E. Având în vedere acestea sunt sigur că, dacă se acceptă modificarea Constituției, România va avea de făcut față unei condamnări de către CEDO pentru discriminarea cuplurilor formate din persoane de același sex și nu exclud ca, dată fiind ofensa expresă la care a fost supusă CEDO prin ignorarea hotărârilor ei, obligarea României să permită căsătoriile între persoane de același sex.

  4. Nu va exista nicio condamnare. Asta pt ca:
    – a) CEDO respinge dreptul la casatorii pt homosexuali (iulie 2014) http://stiripentruviata.ro/cedo-respinge-casatoriile-homosexuale/
    – b) contrar titlului articolului, CEDO nu si-a „revizuit” pozitia, ci doar:
    „Decizia CEDO i-a făcut pe mulți să sară la concluzii. Dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului spune că relațiile homosexuale trebuie recunoscute legal înseamnă că toată Europa trebuie să legalizeze căsătoriile homosexuale, cum se va întâmpla în Statele Unite, după decizia Curții Supreme. De fapt, decizia este la extrema opusă față de cea din SUA.

    În primul rând, CEDO a respins solicitarea privind dreptul la căsătorie, reafirmând jurisprudența sa potrivit căreia Convenția europeană pentru drepturile omului nu consacră dreptul la căsătorii homosexuale – astăzi legale în 11 dintre cele 47 de state membre ale Consiliului Europei. În al doilea rând, CEDO a plusat, explicând că numai Parlamentul italian poate să decidă atât asupra formei de recunoaștere a relațiilor și drepturilor ce derivă de aici, cât și asupra momentului în care decide să facă acest lucru. Curtea Supremă din SUA și-a încălcat jurisprudența, luând puterea de decizie a fiecărui stat american în parte și încălcând părerile cetățenilor exprimate prin vot.

    Uniunile civile au fost propuse ca soluție de către CEDO tocmai în circumstanțele lipsei posibilității cuplurilor gay de a se căsători în Italia. Cu toate acestea, persoanele care formează aceste cupluri trebuie să aibă aceeași poziție în fața legii, ca și cele care formează cupluri heterosexuale, iar aici este vorba strict de anume drepturi și beneficii sociale.” (http://semneletimpului.ro/social/gay/casatorii-homosexuale/cedo-obliga-statele-europene-sa-recunoasca-relatiile-gay.html)

    Ar fi chiar culmea ca statele europene ai caror cetateni majoritari sint impotriva sa fie obligate de vreo instanta sa legifereze asa cum i se nazare oricarei minoritati! Miine, poimiine, in aceeasi logica, CEDO/ alta institutie ne va obliga sa acceptam si pedofilia sau alte aberatii… ca tot exista „cerere” in acest sens…

  5. @Cora

    Îți răspund citând din același articol din care ai citat.

    „[…] jurisprudența Curții este superioară instanțelor interne și este obligatorie pentru toate țările membre ale Consiliului Europei, așadar și pentru România. Ce înseamnă „obligatorie”? […] Înseamnă că, dacă cineva acționează statul român la CEDO pe aceleași probleme, statul va pierde, va fi amendat și va primi aceeași recomandare. […] În concluzie, este doar o chestiune de timp până la legalizarea uniunilor civile și în România, pentru că, din acest moment, nu mai există scuze pentru a evita subiectul.”

    În viziunea CEDO dreptul de a întemeia o familie, inclusiv când este vorba despre cupluri formate din persoane de același sex, este un drept natural (derivă direct din atracția naturală a cuplului), fundamental (statele nu-l pot nega) și pozitiv (statele sunt obligate să-l legifereze). Nu-i obligatoriu ca statele să-l legifereze sub forma căsătoriei. Dreptul la căsătorie este un drept social (derivat din evoluția societății) și statele pot reglementa, funcție de evoluția lor socială, acest drept.

    Ce se întâmplă când un stat, sfidând 3 decizii CEDO, obligatorii pentru toate statele de sub jurisdicția CEDO, refuză să reglementeze dreptul de a întemeia o familie pentru cuplurile gay, ba mai mult ducând sfidarea și mai departe, înscrie în constituție o interdicție care împiedică parlamentul să-l legifereze? Părerea mea este că în această situație CEDO va obliga acel stat să deschidă dreptul de a se căsători și pentru astfel de cupluri.

    Până acum, cu excepția Rusiei, nici un stat n-a ignorat deciziile CEDO și, cu atât mai mult, nu le-a sfidat.

  6. În altă ordine de idei:
    – Cine are interesul să împingă România în situația de a sfida CEDO?
    – Ce stat sprijină mișcările ultra-conservatoare și ultra-naționaliste din Europa, cu excepția Greciei, unde sprijină cea mai progresistă mișcare politică, dar care se opune UE?

    Tare mi se pare că inițiativa BOR, prin interpuși, la câteva luni după decizia CEDO în cauza Oliari și alții c. Italiei, ține de niște jocuri geostrategice periculoase pentru România.

  7. @Sicmar

    Faptul că v-am lăsat să bateți câmpiile juridice pe 2-3 comentarii în care interpretați după cum vă convine Convenția, deciziile și puterile CEDO nu înseamnă că trebuie să replicați aici ȘI aceleași prostii vehiculate la disperare de Accept și alții cu privire la „jocuri geostrategice periculoase”.

    Puteți considera că v-ați postat ultimul comentariu aici.

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here