AVORTUL ÎN DREPTUL EUROPEAN: Drepturile omului, drepturile sociale și noile tendinţe culturale

2716
0
DISTRIBUIȚI
Legislația europeană nu recunoaște, cu atât mai puțin garantează, dreptul la avort. Promovarea avortului ca un drept individual este în ultimii ani în declin accentuat, din două motive serioase: pe de o parte, experiența practică a arătat că legislația permisivă („liberală”) conduce la rezultate nesatisfăcătoare, iar pe de altă parte, progresul științific îi determină pe mulți să reconsidere demnitatea ființei umane începând de la concepție. Traducere după Abortion in European Law – Human Rights, Social Rights, and the New Cultural Trend, apărut în numărul din septembrie 2015 al revistei juridice Ave Maria International Law Journal.

În acest articol se analizează: 1) existența unui drept la avort în cadrul Convenției Europene a Drepturilor Omului, 2) dacă avortul este o încălcare a drepturilor sociale și 3) dacă recenta tendință europeană către limitarea avorturilor demonstrează cum că avortul este o problemă socială și nu un drept sau o libertate individuală.

Legiuitorii și organizațiile care speră la o protecție mai mare a copiilor și a femeilor în fața avortului vor găsi aici critici la adresa ideii cum că există un drept al omului la avort, cât și un cadru juridic în care să se poată elabora astfel de măsuri de protecție legislativă.

 

I.  AVORTUL NU ESTE UN DREPT AL OMULUI

În Europa, aproximativ 30% din sarcini se sfârșesc în avort[1]. După mai mult de treizeci de ani de când această practică este legală în Europa[2], problema avortului ar trebui abordată în mod obiectiv, analizând procedeul, experiența și implicațiile ideologice. Ca exemplu recent al acestui tip de abordare obiectivă, lordul David Steel, creatorul legilor „liberale” ale avortului din Marea Britanie, a declarat că nu a „prevăzut niciodată cum că aveau să aibă loc atât de multe avorturi”[3], și că „nu aveam la cunostință decât că în spitalele din toată țara se internau paciente care își provocau singure avorturi septice, cauză a decesului a până la 50 de femei anual.”[4] Acum, el avertizează Irlanda, al cărei Guvern execută hotărârea din cazul A, B și C [5], că „legalizarea avortului în cazuri cum ar fi sinuciderea sau violul ar fi o greșeală”[6]. Nu mai este posibil ca subiectul avortului să fie abordat doar în raport cu progresul și emanciparea femeilor. Pentru medici și legiuitori, realitățile avortului scot la iveală o problemă cu mult mai complexă.

Cazurile prezentate Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) oglindesc varietatea și complexitatea din ce în ce mai mare a situațiilor legate de avort. Aceste cazuri nu se rezumă la cererea abstractă a unui drept de a avea acces la avort, ci au legătură cu diverse probleme, cum ar fi avorturile la minore, avorturile eugenetice, consimțământul și divulgarea de informații. Au înaintat plângeri de la persoane care doresc să avorteze copii care s-ar naște cu deficiențe mentale și fizice, până la cele care au fost supuse procedurilor de avort fără să fie complet informate în prealabil. Într-unul dintre cazuri, plângerea unui tată nu a fost admisă, deși partenera sa a avortat copilul fără consimțământul său; pe când în altul, o bunică a avut câștig de cauză în instanță în urma unei plângeri cum că fiica sa ar trebui să aibă acces la un avort realizat în condiții satisfăcătoare.[7]

Viața prenatală nu este exclusă din sfera de protecție a Convenției Europene

Curtea trebuie să determine modul de interpretare a practicii avortului în limitele parametrilor și logicii Convenției, incluzând argumentele juridice, consecvența internă și jurisprudența. Într-adevăr, atunci când Convenția a fost concepută, avortul era incriminat pe scară largă, întrucât era considerat o încălcare directă a dreptului la viață al copilului nenăscut. Doar avortul ce are ca scop salvarea vieții mamei era pe atunci legal. Întrebarea esențială era, și încă este, dacă nenăscutul este sau nu o persoană, în sensul articolului 2, care protejează „dreptul tuturor la viață”[8]. Curtea nu a închis problema, pentru ca statelor sa le fie posibil să hotărască unde începe viața și, astfel, unde ar trebui sa înceapă protecția legală.

Pe de-o parte, Curtea permite fiecărui stat, cu o „marjă de apreciere”, să stabilească „unde începe dreptul la viață”[9]. Pe de altă parte, de la cazurile Brüggemann și Scheuten c. RFG[10] și R. H. c. Norvegia[11], Curtea a refuzat întotdeauna să excludă nenăscuții din domeniul de aplicare al prevederilor Convenției. În Vo c. Franța, Marea Cameră a declarat că „nu este nici de dorit şi nu este nici posibil, având în vedere situaţia actuală, să răspundem în mod general la întrebarea dacă un copil nenăscut este o persoană conform articolului 2 al Convenţiei”[12] şi a adăugat că „poate fi considerat un punct comun între state cum că embrionul/fetusul aparține rasei umane”[13] și de aceea „necesită protecție, în numele demnității umane”[14]. După cum a explicat judecătorul Jean-Paul Costa:

„În cazul în care articolul 2 ar fi fost considerat în totalitate inaplicabil, nu ar mai fi avut niciun sens, iar acest lucru este valabil și în cazul actual, să se aducă în discuție problema protecției fetusului și posibila încălcare a articolului 2, sau în a folosi acest raționament pentru a determina că nu a existat nicio încălcare a prevederii.”[15]

Cei care susțin dreptul la avort apără ideea cum că în cadrul sistemului Convenției, „Statele membre sunt libere să hotărască accesibilitatea și statutul legal al avortului”[16]. Deși e adevărat că statele au libertatea de a interzice avortul, Curtea a declarat, referitor la protecția copilului nenăscut și a mamei, că statele membre sunt obligate, în temeiul Convenției, să interzică avorturile dureroase sau forțate. Așadar, statele membre nu sunt complet libere să stabilească statutul legal al avortului și măsura în care acesta este făcut accesibil, ci trebuie să echilibreze diversele interese și drepturi implicate.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a promulgat hotărâri în privința avorturilor încă de la pronunțarea judecătorească din 2010, A, B și C c. Irlanda[17], care a devenit punct de reper și în care Curtea a găsit încălcări ale Convenției Europene a Drepturilor Omului în câteva situații specifice, unde viața sau sănătatea persoanei însărcinate erau puse în pericol sau sarcina apăruse în urma unui viol. Prin diversele sale hotărâri judecătorești, Curtea a declarat că avortul nu reprezintă un drept în temeiul Convenției, adică nu există niciun drept la avort, cum a fost în cazul Martins Ribeiro c. Portugalia[18], sau la practicarea avortului, ca în Jean-Jacques c. Belgia[19]. În sine, interzicerea avortului de către un stat nu contravine Convenției, după cum demonstrează precedentele Martins Ribeiro c. Portugalia, cât și cazurile primelor două aplicante din A, B și C c. Irlanda, care au dat fără succes statul în judecată pentru că avortul la cerere este interzis.

 

Echilibrarea drepturilor și intereselor contradictorii

În cazurile care apar în statele în care avortul este legal, Curtea a stabilit că diversele interese legitime implicate trebuie echilibrate în mod corespunzător de către cadrul legal. Curtea a subliniat faptul că „odată ce statul, în limitele proprii de apreciere, adoptă regulamente legale care îngăduie avorturile în unele situații”[20], „cadrul legal conceput pentru astfel de situații ar trebui să fie ‘realizat într-un mod coerent, care să permită diferitelor interese legitime implicate să fie luate în calcul în mod corespunzător și conform obligațiilor care derivă din Convenție.’”[21] Această noțiune a devenit fundația regulamentelor referitoare la avort ale Curții.

Așadar, statele au libertatea de a alege dacă să permită sau nu avortul, însă dacă un stat decide pentru legalizarea acestuia, Curtea poate evalua acel cadru legal analizând dacă, într-o situație specifică, a fost realizat un echilibru corect între diversele drepturi și interese ale părților implicate. După cum Marea Cameră a declarat simplu: „Este de asemenea clar… că această chestiune a fost întotdeauna stabilită prin prisma echilibrării diverselor drepturi și libertăți, care uneori sunt și contradictorii”[22]. Prin urmare, dacă un stat decide să legalizeze avortul, „marja sa de apreciere nu este nelimitată”[23] în ceea ce privește „echilibrarea drepturilor contradictorii”[24], întrucât „Curtea trebuie să supravegheze dacă intervenția echilibrează în mod proporțional interesele concurente care sunt implicate.”[25] În consecință, necesitatea și proporționalitatea drepturilor și intereselor prejudiciate prin avorturi trebuie să fie stabilite în temeiul Convenției.[26]

În cauza Vo c. Franța, judecătorul Jean-Paul Costa remarca:

„Dacă legislația era diferită și nu echilibra în mod corect protecția fetusului și interesele mamei, [Curtea] nu ar fi putut decât să ajungă la o concluzie opusă. Pentru orice eventualitate, așadar, Curtea analizează concordanța cu articolul 2 în toate cazurile în care „viața” fetusului este distrusă.”[27]

Curtea a identificat deja câteva dintre acele „diverse interese legitime implicate”[28], cum ar fi interesul legitim al societății de a limita numărul de avorturi[29] și interesul societății cu privire la protecția principiilor morale[30]. De asemenea, pe lângă dreptul la viață al nenăscutului, al cărui statut legal nu este încă definit în mod clar, Curtea a mai identificat un număr de drepturi garantate de Convenție care ar fi încălcate în cazul unui avort.

Dreptul la viață al nenăscutului nu este singurul drept garantat de Convenție care este afectat în cazul unui avort. Convenția protejează de asemenea drepturile implicate de avorturile târzii și de cele cu caracter sexist, în concordanță cu articolele 2 și, respectiv, 8, ale Convenției[31]. Curtea a aplicat articolul 3, care interzice torturarea nenăscuților în cazul Boso c. Italia[32] și „dreptul la respect pentru… viața familială”, garantat de către articolul 8 atât pentru „posibilul tată” în cazul W.P. c. Regatul Unit[33], cât și pentru posibila bunică din P. și S. c. Polonia[34]. În unele situații specifice se limitează și alte drepturi, cum ar fi dreptul la libertatea conștiinței pentru specialiștii din domeniul sănătății[35] și pentru instituțiile medicale[36]. În fața Curții au fost aduse în discuție și revendicările drepturilor persoanelor cu dizabilități care au fost afectate de către o naștere injustă[37] și de o viață injustă[38]. În jurisprudența Curții a fost decis că avortul ar trebui să aibă un motiv vizibil si obiectiv, care sa prevaleze asupra drepturilor si intereselor conflictuale, în special protecția vieții și a sănătății femeilor însărcinate[39].

 

Avortul la cerere nu este justificat în temeiul Convenției

Este mai presus de orice îndoială, chiar și printre susținătorii dreptului la avort, că nu există niciun drept direct sau indirect pentru avortul la cerere sau avortul din motive socioeconomice în niciun tratat internațional sau regional, incluzând Convenția Europeană a drepturilor omului[40]. Avortul la cerere este ilegal în câteva țări europene[41] și în aproximativ șapte din zece țări din lume[42]. Când Convenția a fost redactată, avortul la cerere era considerat de marea majoritate ca fiind crimă[43]. Este adevărat că absența unui drept nu creează o interdicție și vice versa, însă astfel de argumente legale care vin în sprijinul avortului la cerere nu se susțin în fața unei analize. Aplicând acest raționament și jurisprudența Curții în fata acestor cereri pentru avorturi demonstrează că astfel de argumente nu sunt susținute de nicio justificare în cadrul Convenției.

Din examinarea jurisprudenței Curții reiese că aceasta nu a admis niciodată că voința proprie sau autonomia unei femei ar putea reprezenta, în sine, justificări îndeajuns de satisfăcătoare pentru un avort. În plus, niciun drept la avort nu derivă în mod logic din dreptul la autonomie personală.  După cum a fost declarat în cazurile A, B si C v. Irlanda și, mai recent, în P. și S. v. Polonia, Marea Cameră a Curții a „susținut că articolul 8 [care garantează autonomia personală] nu poate fi interpretat ca acordând dreptul la avort”[44]. Așadar, în timp ce avortul la cerere nu este justificat în temeiul Convenției, el afectează drepturile și interesele garantate și recunoscute de către aceasta. Limitarea acestor drepturi și interese de către avortul la cerere nu este nici echilibrată, nici justificată de către niciun drept concurent garantat de Convenție. În consecință, avortul la cerere contravine Convenției, în ciuda faptului că acest tip de avort reprezintă cel mai mare procent din cele care au loc. Aceste încălcări permise de către state sunt și mai flagrante atunci când se iau în calcul nu doar obligațiile cu conotație pozitivă ale statelor, în temeiul Conventiei, de a nu lua nicio viața, ci și obligațiile cu conotație pozitivă de a proteja și de a susține viețile nenăscuților, a femeilor însărcinate și a familiei în general.

Singurul mod prin care Curtea ar putea stabili că avortul la cerere nu este în contradicție cu Convenția ar fi să declare că nenăscutul nu este o persoană și, în plus, să refuze să îi acorde protecție sau orice alt drept și interes care este afectat prin avort. Pentru ca aceasta să se întâmple, Curtea ar trebui treacă nenăscuții într-un vid juridic[45].

La prima vedere, oamenii ar putea rămâne cu impresia că avortul la cerere este acceptat de către Convenție, întrucât Curtea nu a acuzat încă niciun Stat pentru că îl admite. Este puțin probabil ca astfel de acuzație să aibă loc din motive practice, întrucât victimelor directe ale avortului și asociațiilor pro-viață nu le-a fost recunoscut statutul de victime[46]. Până în momentul de față, doar femeile însărcinate au putut să intenteze cu succes un proces din poziția de victime, pentru dificultatea de a obține accesul la avort legal, pentru malpraxis sau pentru complicații fizice care au rezultat în urma avortului[47]. Curtea a recunoscut că „un potențial tată” poate avea statutul de victimă în cazul avortării copilului său nenăscut[48], în ciuda faptului că nu a fost găsită până acum nicio încălcare a drepturilor tatălui în astfel de situații, în primul rând pentru că avortul contestat a avut ca scop păstrarea sănătății mamelor și astfel, a justificat echilibrarea intereselor implicate.

Ulterior, în Cazul P. și S. c. Polonia, Curtea a recunoscut în temeiul articolulului 8 că „interesele si perspectivele de trai ale mamelor fetelor minore însărcinate trebuie de asemenea luate în considerare în luarea deciziilor cu privire la continuarea sau oprirea sarcinii”[49]; așadar, un potențial bunic poate avea de asemenea dreptul de a acționa în justiție.

 

II. AVORTUL CA ÎNCĂLCARE A DREPTURILOR SOCIALE

Există un interes social puternic în ceea ce privește drepturile mamei și ale familiei de a nu apela la avort, ilustrat de cazurile unde se optează pentru avort din cauză că mama sau părinții nu dispun de condițiile necesare pentru a crește copiii. Statele au obligația de a asigura protecția vieții și de a promova libertatea economică și socială; întrucat unele avorturi sunt cauzate de limitări economice, drepturile socioeconomice sunt implicate. Când sunt cauzate  de presiuni economice și sociale, avorturile intră în contradicție cu diverse prevederi din Carta Socială Europeană[50] și din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Economice, Sociale și Culturale (PIDESC)[51]. De exemplu, Articolul 10 din PIDESC stipulează cum că: „Mamelor ar trebui să li se acorde protecție specială de-a lungul unei perioade rezonabile înainte și dupa naștere”[52] și „Familiei, care este baza naturală și fundamentală a societății, i-ar trebui acordate protecție și sprijin în cea mai mare măsură posibilă.”[53]

În mod similar, un avort care are loc din motive economice indică incapacitatea Statului de a respecta „dreptul universal la un nivel de viață corespunzător”. În articolul 22 al PIDESC, Statul recunoaște „dreptul fiecăruia de a avea un nivel de trai mulțumitor pentru el și pentru familia sa”[54] și în Partea I a Cartei Sociale Europene, statul recunoaște că „familia, ca unitate fundamentală a societății, are dreptul de a beneficia de protecție corespunzătoare din punct de vedere social, legal și economic, pentru a-și asigura o dezvoltare completă”.[55] Așadar, având în vedere aceste înțelegeri internaționale, statele au obligații legale și pozitive de a oferi cele mai bune oportunități pentru ca femeile să nu fie forțate să recurgă la avort din motive sociale și economice.

Atunci când avortul reprezintă singurul răspuns real la dificultățile financiare și sociale ale unei femei însărcinate, înseamnă că statul nu își îndeplinește obligațiile. Drepturile unei mame sunt încălcate atunci când avortul este rezultatul constrângerilor cauzate de dificultățile financiare, problemele legate de locuință sau abuzul la care este supusă de către un partener violent. În aceste cazuri, este încălcat nu numai dreptul la viață al copilului nenăscut, ci și dreptul mamei de a nu fi supusă la suferința și degradarea implicate de un avort; revendicările ei iau naștere, în parte, pentru că statul și-a încălcat obligațiile socioeconomice.

În multe cazuri, dacă mamei i-ar fi aduse la cunoștintă informații corecte și complete despre avort, atunci ar fi de ajuns ca aceasta să fie informată de opțiunile pe care le are în a-și păstra copilul sau cel puțin, în a nu îl avorta. Statul ar trebui să informeze mama în legătură cu sprijinul financiar, material și moral care este disponibil și care ar putea include casele pentru femeile însărcinate care au o situație dificilă, programele finanțate de îngrijire zilnică, adopția și organizațiile non-guvernamentale care au grijă de nevoile mamelor și ale copiilor. Prin contrast, în unele țări cum ar fi Letonia[56] și Franța[57], Statul a renunțat la consultările sistematice premergătoare avorturilor în favoarea unei „libertăți de a alege” generale a femeilor, care, deși nu în mod explicit, privează efectiv o mulțime de femei de accesul la informații despre alternativele la avort[58]. Cel mai probabil, legile de acest tip contravin Cartei Sociale Europene[59].

Așadar, statele ar trebui să recunoască un drept specific al femeilor de a alege să nu avorteze, conform programului de acțiune al Conferinței Internaționale privind Populația și Dezvoltarea, care le-a solicitat guvernelor să „ia măsurile necesare pentru a ajuta femeile să evite avortul, care nu ar trebui sub nicio formă promovat ca fiind o metodă de planificare familială”[60]. După cum a recunoscut Gisela Worm, raportoare pentru Rezoluția 1607[61], “Accesul la avort sigur și legal în Europa”: „Avortul trebuie să fie evitat pe cât posibil”[62]. Din păcate, cei care promovează un „drept al omului de a avorta” nu susțin și „dreptul omului de a nu avorta”. Avortul nu este un drept al omului, în timp ce protecția maternității, familiei, vieții, demnității și integrității fizice sunt drepturi sociale și umane recunoscute.

 

III.  O NOUĂ TENDINȚĂ CULTURALĂ CARE CONTESTĂ AVORTUL

În ultimii ani, din ce în ce mai multe state europene redeschid dezbaterile referitoare la avort și reexaminează legislația care ar impune restricții asupra avortului. Astăzi, majoritatea statelor europene permit avortul la cerere[63]. Totuși, numărul statelor care impun restricții legale asupra avortului în timpul primelor săptămâni de sarcină ar putea crește. În decembrie 2013, Guvernul Spaniei a propus un proiect de lege care ar interzice avortul la cerere, recunoscând avortul ca fiind mai mult o problemă socială decât un drept sau o libertate individuală[64]. Pe lângă cazul simbolic al Spaniei, unde proiectul de lege avea ca scop eliminarea completă a avortului la cerere, Parlamentul Britanic, cu susținerea actualului Prim-ministru[65], are în vedere în mod regulat reducerea termenului legal pentru avorturi[66], la fel și guvernul novergian[67], care, începând cu luna ianuarie a anului 2014, a interzis complet avortul după douazeci și două de săptămâni, din cauza statisticilor comunicate de către Institutul Norvegian de Sănătate Publică[68]. În general, aceste legi noi au ca scop reducerea limitei de timp pentru avorturi cu scopul de a oferi o protecție mai mare copilului nenăscut și pentru a preveni avorturile realizate în lipsa unui motiv suficient de important.

Și alte eforturi din unele țări europene indică tendințe similare. La inițiativa publicului, în 2014 în Elveția a fost introdus și votat un referendum care, dacă ar fi fost adoptat, ar fi oprit finanțarea avorturilor la cerere[69]. În 2011, Ungaria a adoptat o nouă Constituție[70], ale cărei dispoziții protejează „viața fătului încă din momentul concepției”[71] și „familia ca fundament al supraviețuirii națiunii”[72], implementând de atunci politici care promovează viața umană și adopția[73]. Macedonia a adoptat de asemenea, în data de 10 iunie 2013, o nouă lege prin care se acordă o susținere puternică protecției vieții după 10 săptămâni[74]. În ceea ce privește Turcia[75], în luna mai a anului 2012, guvernul a anunțat planuri pentru reducerea termenului la care poate fi realizat un avort de la zece la șase sau patru săptămâni. Totuși, acestea au fost abandonate în urma presiunii intense la nivel european. În Polonia apare des problema limitării și mai drastice a avortului; în 2011, interzicerea completă a avortului era la un pas de a fi adoptată de către Parlament, lipsind doar cinci voturi[76].

Tendința se observă de asemenea în statele Baltice. În prezent, Parlamentul Lituaniei[77] examinează un proiect de lege care ar interzice avortul la cerere, după modelul legislaturii poloneze. Susținut de membri din diverse partide politice, acesta a fost aprobat de către comisia parlamentară[78], dar a fost contestat public de către Ministerul Sănătății din Lituania[79]. Parlamentul leton redeschisese problema cu un an în urmă, în special pentru ca femeilor să li se impună să ia parte la un interviu social organizat înainte de orice avort.

În ultimii zece ani, guvernul rus[80] și câțiva specialiști din domeniul sănătății[81] au încercat prin diverse măsuri să reducă numărul avorturilor. În Uniunea Sovietică aveau loc anual 4 milioane de avorturi[82]; din 1990, numărul s-a redus la aproximativ 1,3 milioane, apropiindu-se de numărul de nașteri care au loc în fiecare an[83].

Această tendință este și mai pronunțată în Statele Unite, unde doar 12% din populație încă mai consideră că avortul este o practică acceptabilă din punct de vedere moral, potrivit unui sondaj realizat în 2013[84]. Între 2011 și 2013, câteva state din America au adoptat 205 restricții noi în privința avortului, mai multe decât în deceniul precedent[85]. Schimbarea aceasta este nu doar spectaculoasă, ci și profundă.

Această tendință similară se observă și în cadrul instituțiilor europene, care au respins în mod constant dreptul la avort în Europa. Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei a refuzat să „prevadă un drept în ceea ce privește avortul” în iulie 2013[86], pe când Comisia Europeană, chiar și când se confruntă cu o întrebare directă[87], nu oferă niciun răspuns[88], probabil considerând că acesta depășește „competența” sa[89]. În data de 10 decembrie 2013, Parlamentul European a respins o moțiune prin care se cerea ca avortul să devină un drept fundamental[90]. A condamnat de asemenea politicile de avort și avortul selectiv pe bază de sex[91], așa cum există în China[92]. Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei[93] și Comisarul pentru drepturile omului al Consiliului Europei[94] au procedat în același mod. Curtea de Justiție a Uniunii Europene de la Luxemburg a recunoscut că „principiile fundamentale care apără demnitatea și integritatea unei persoane” se aplică pentru embrionul uman, care merită să fie protejat de lege ca fiind o treaptă în procesul de dezvoltare al unei ființe umane.[95]

Inițiativa Cetățenească Europeană „Unul dintre noi”[96] este un semn cum că această tendință se bucură de sprijinul societății civile. A obtinut sprijinul a aproape doua milioane de oameni[97], un număr fără precedent. Ceea ce îi cere Uniunii Europene este oprirea finanțării avorturilor și a cercetării distructive embrionare, printr-un mecanism democratic participativ[98]. Grupul le-a solicitat de curând Comisiei și Parlamentului European să aibă în vedere inițiativa lor din anul 2012[99].

 

CONCLUZIE

Atât din punct de vedere politic, cât și legal, legislația europeană nu recunoaște și cu atât mai puțin garantează dreptul la avort. De asemenea, dreptul internațional garantează dreptul la viață pentru toate ființele umane și încurajează statele să „limiteze recursul la avort”[100], care „trebuie evitat pe cât posibil”[101].

[1] Facts on Induced Abortion Worldwide, GUTTMACHER.ORG, http://www.guttmacher.org/pubs/fb_IAW.html#1

[2] ALBIN ESER & HANS-GEORG KOCH, ABORTION AND THE LAW 35 n.20 (Emily Silverman trans., 2005).

[3] Gemma O’Doherty, UK Peer Warns on Suicide Clause, IRISH NEWS, (Dec. 21, 2012), http://www.independent.ie/irish-news/uk-peer-warns-on-suicide-clause-28950172.html.

[4] Id.

[5] A, B and C v. Ireland, 2010-VI Eur. Ct. H.R. 185,  la http://www.echr.coe.int/Documents/Reports_Recueil_2010-VI.pdf.

[6] O’Doherty, supra note 3.

[7] Vezi e.g. Csoma v. Romania, App. No. 8759/05, 2013 Eur. Ct. H.R., disponibil la http://hudoc.echr.coe.int/sites/eng/pages/search.aspx?i=001-115862.; Boso v. Italy, 2002-VII Eur. Ct. H.R. 451, disponibil la http://www.echr.coe.int/Documents/Reports_Recueil_2002-VII.pdf.; Vo v. France, 2004-VIII Eur. Ct. H.R. 67, disponibil la http://www.echr.coe.int/Documents/Reports_Recueil_2004-VIII.pdf.; P. and S. v. Poland, App. No. 57375/08, 2012 Eur. Ct. H.R., disponibil la http://hudoc.echr.coe.int/sites/eng/pages/search.aspx?i=001-114098.

[8] Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, disponibilă la https://treaties.un.org/doc/Publication/UNTS/Volume%20213/v213.pdf.

[9] Vo, supra note 7, § 82. „Marja de apreciere” în jurisprudența Curții „se referă la latitudinea permisă statelor membre în aprecierea Convenției.” Vezi Thomas A. O’Donnell, The Margin of Appreciation Doctrine: Standards in the Jurisprudence of the European Court of Human Rights, 4 HUM. RTS. Q. 474, 475 (1982); de asemenea IAN BROWNLIE, PRINCIPLES OF INTERNATIONAL LAW 549–550 (2003) (un Stat Membru este „prezumat a fi cel mai bine calificat să aprecieze necesitățile unei anumite situații care îi afectează jurisdicția”).

[10] Brüggemann and Scheuten v. Germany, App. No. 6959/75 (1981) 3 E.H.R.R. 244, 10 Eur. Comm’n H.R. Dec. & Rep. 100.

[11] R.H. v. Norway, App. No. 17004/90, 1992 Eur. Ct. H.R., la http://hudoc.echr.coe.int/sites/eng/pages/search.aspx?i=001-1759.

[12] Vo, supra note 7, § 85.

[13] Vo, supra note 7, § 84.

[14] Vo, supra note 7, § 84.

[15] Vo, supra note 7, § 10 (Rozakis, J., opinie separată).

[16] Cristina Zampas and Jaime M. Gher, Abortion as a Human Right—International and Regional Standards, 8 HUM. RTS. L. REV. 249, 276 (2008). În acest articol, autorii se referă la partea I, secțiunile (b)–(f) din MAGDA KRZYANOWSKA-MIERZEWSKA, HOW TO USE THE EUROPEAN CONVENTION FOR THE PROTECTION OF HUMAN RIGHTS AND FUNDAMENTAL FREEDOMS IN MATTERS OF REPRODUCTIVE LAW (2004), la http://www.astra.org.pl/pdf/publications/astra_guide.htm.

[17] A, B and C v. Ireland, 2010 Eur. Ct. H.R. 2032. Pentru lista deciziilor începând cu 2010, vezi HUDOC, EUROPEAN COURT OF HUMAN RIGHTS, http://hudoc.echr.coe.int/sites/eng.

[18] Martins Ribeiro v. Portugal, 2004 Eur. Ct. H.R. § 2 disponibil la http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-67313.

[19] Jean-Jacques v. Belgium, App. No. 11684/85, Eur. Comm’n H.R. Dec. & Rep. (1988).

[20] P. and S. v. Poland, 2012 Eur. Ct. H.R. § 99

[21] P. and S. v. Poland, § 99; vezi de asemenea A, B and C at § 249, și R.R. v. Poland, 2011 Eur. H.R. Ct. § 187, și Tysiąc v. Poland, 2007 Eur. Ct. H.R. §116.

[22] Vo. v. France, 2004-VIII Eur. Ct. H.R., § 80.

[23] A, B and C v. Ireland, 2010 Eur. Ct. H.R.. at § 238

[24] Id. la § 237

[25] Id. la §238.

[26] A, B and C v. Ireland, 2010 Eur. Ct. H.R. 2032, § 249.; R.R. v. Poland, 2011 Eur. Ct. H.R. 2617/04, § 187; P. și S. v. Poland, § 99.

[27] Vo. v. France, App. 2004 Eur. Ct. H.R. 53924/00, § 13 (Rozakis, J., opinie separată).

[28] Id. la § 249.

[29] Odièvre v. Fr., 2003 Eur. Ct. H.R. §45.

[30] Open Door and Dublin Well Woman v. Ireland, App. No. 14234/88; 14235/88, Eur. Comm’n H.R. Dec & Rep. § 63 (1992); A, B and C, la §§ 222-227.

[31] Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, supra nota 8, at 222.

CETS No.: 005 http://www.echr.coe.int/Documents/Convention_ENG.pdf

[32] Boso v. Italy, App. No. 50490/99, Eur. Comm. H.R., 5 September 2002.

[33] W.P. v. U.K., App. No. 8416/78, Eur. Comm’n H.R. Dec. & Rep. (1980).

[34] P. and S. v. Poland, 2012 Eur.Ct. H.R.

[35] Tysiąc v. Poland, 2007 Eur.Ct. H.R. §121; R. R. v. Poland § 206.

[36] Rommelfanger v. FRG, App. No. 12242/78, Eur. Comm’n H.R. (1989).

[37] K v. Latvia, (No. 33011/08) Eur. Ct. H.R. petition for cert. filed. http://www.hudoc.echr.coe.int/sites/eng/pages/search.aspx?i=001-113323.

[38] M. P. and Others v. Romania, 2010 Eur. Ct. H.R. petition for cert filed. http://hudoc.echr.coe.int/sites/fra/pages/search.aspx?i=001-144329.

[39] P. și S. v. Poland, 2012 Eur.Ct. H.R., §§ 66–70.

[40] Zampas and Gher, supra note 12, at 287.

[41] Abortion Legislation in Europe, LIBRARY OF CONGRESS, http://www.loc.gov/law/help/abortion-legislation/europe.php.

[42] Fact Sheet: The World’s Abortion Laws in Map 2013 Update, CENTER FOR REPRODUCTIVE RIGHTS, http://www.reproductiverights.org/sites/crr.civicactions.net/files/documents/AbortionMap_Factsheet_2013.pdf. Procentajul include țări ca Hong Kong, Irlanda de Nord, Puerto Rico, Taiwan și Gaza și Cisiordania.

[43] Brüggemann and Scheuten v. Federal Republic of Germany, 3 Eur. Ct. H.R. § 64 (1981).

[44] P. and S. v. Poland, App. No. 57375/08, 2012 Eur. Ct. H.R., § 96.

[45] Pentru o scurtă explicație a „lipsurilor legale”, vezi John Gardner, Concerning Permissive Sources and Gaps, 8 OXFORD J. LEGAL STUD. 457, 457–458 (1988) (poate fi o lipsă juridică „acolo unde nu există un răspuns complet” sau „în absența unui răspuns solicitat”).

[46] Børre Arnold Knudsen v. Norway, App. No. 11045/84, Eur. Comm’n H.R. Dec. & Rep. (1985); X v. Austria, App. No. 7045/75, Eur. Comm’n H.R. Dec. & Rep. (1976).

[47] Csoma v. Romania, App. No. 8759/05, Eur. Ct. H.R. (2013).

[48] Boso v. Italy, 1.

[49] P. and S. v. Poland, App. No. 57375/08, 2012 Eur. Ct. H.R. § 109.

[50] Carta Socială Europeană, C.E.T.S. 035, disponibilă la http://conventions.coe.int/Treaty/Commun/QueVoulezVous.asp?NT=035&CL=ENG.

[51] Pactul Internațional cu privire la Drepturile Economice, Sociale și Culturale [ICESCR], disponibil la https://treaties.un.org/doc/Publication/UNTS/Volume%20993/v993.pdf.

[52] Id. la 7.

[53] Id.

[54] Id.

[55] Carta Socială Europeană, supra note 49, at part I.

[56] Vezi Latvian Sexual and Reproductive Health Law, (Jan. 29, 2004), disponibil la http://www.vvc.gov.lv/export/sites/default/docs/LRTA/Likumi/Sexual_and_Reproductive_Health_Law.doc.

[57] În Franța, aceste informații au fost furnizate până în 2001, când au fost suprimate odată cu consultarea preliminară asupra pretenției că ar fi încălcat dreptul la avort al mamei sau că ar face femeia să se simtă vinovată.

[58] Cu privire la chestiunea informării privind avortul, Curtea a stabilit deocamdată doar că Statul poate să nu se opună la diseminarea informației favorabile avortului. Vezi Open Door and Dublin Well Woman v. Ir., App. No. 14234/88, (1992); Vezi de asemenea Women on Waves and others v. Portugal, No. 31276/05, Eur. Ct. H.R. (2009).

[59] Vezi Carta Socială Europeană, C.E.T.S. 035, disponibilă la http://conventions.coe.int/Treaty/Commun/QueVoulezVous.asp?NT=035&CL=ENG.

[60] Programul de Acțiune al Conferinței Internaționale asupra Populației și Dezvoltării, G.A.,

para. 7.24, U.N. Doc. A/S-21/5/Add.1, ICPD+5, February 8-12, 1999.

[61] Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei.

[62] EUR. PARL. ASS., Access to Safe and Legal Abortion in Europe, 15th Sess., Res. 1607 (2008), disponibil la http://assembly.coe.int/main.asp?Link=/documents/adoptedtext/ta08/eres1607.htm.

[63] Abortion Legislation in Europe, supra note 38, http://www.loc.gov/law/help/abortion-legislation/europe.php.

[64] Spain’s Plan to Reform Abortion Laws Attacked as ‘Serious Step Backwards,’ THE GUARDIAN (U.K.) (Dec. 18, 2013), http://www.theguardian.com/world/2013/dec/18/spain-reform-abortion-fury – retras în cele din urmă, n. trad.

[65] Grégor Puppinck, Ph.D., The Spanish Bill on The Protection of The Life of The Unborn Child and The Rights of The Pregnant Woman Analysis in The Light of European Law, European Centre for Law and Justice (2014), http://eclj.org/pdf/analysis-of-the-new-spanish-abortion-draft-bill-ECLJ.pdf

[66] The Abortion Debate: The Statistics, THE GUARDIAN (U.K.) (Oct. 8, 2012),

http://www.theguardian.com/world/the-womens-blog-with-jane-martinson/2012/oct/08/abortion-debate-statistics

[67] Abort etter uke 22 blir forbudt, DAGBLADET (Nor.) (Jan. 2, 2014), http://www.dagbladet.no/2014/01/02/nyheter/politikk/innenriks/abort/31079496/.

[68] Id.

[69] Susan Misicka, Abortions to Remain Covered by Health Insurance, SWISSINFO, (Feb. 9, 2014), http://www.swissinfo.ch/eng/voters–choice_abortions-to-remain-covered-by-health-insurance/37889424; vezi și Grégor Puppinck, Europe: The Decline of the ‘Right’ to Abortion, ZENIT.org (Feb. 10, 2014), http://www.zenit.org/en/articles/europe-the-decline-of-the-right-to-abortion.

[70] Corentin Léotard, Une remise en cause du droit à l’avortement en Hongrie?, HULALA (Fr.) (Apr. 18, 2011), http://www.hu-lala.org/une-remise-en-cause-du-droit-a-l%e2%80%99avortement-en-hongrie.

[71] THE FUNDAMENTAL LAW OF HUNGARY [CONSTITUTION] Apr. 25, 2011, art. II, disponibil la http://www.kormany.hu/download/e/02/00000/The%20New%20Fundamental%20Law%20of%20Hungary.pdf.

[72] THE FUNDAMENTAL LAW OF HUNGARY [CONSTITUTION] Apr. 25, 2011, art. L, disponibil la http://www.kormany.hu/download/e/02/00000/The%20New%20Fundamental%20Law%20of%20Hungary.pdf.

[73] Stever Ertelt, After New Constitution, Hungary Launches Pro-Life Ad Campaign, LIFENEWS.COM (May 6, 2011), disponibil la http://www.lifenews.com/2011/05/06/after-new-constitution-hungary-launches-pro-life-ad-campaign.

[74] Le droit à l’avortement régresse en Macédoine, LE PLANNING FAMILIAL (Fr.), June 12, 2013,

http://www.planning-familial.org/actualites/le-droit-lavortement-regresse-en-macedoine-0010608; vezi și Macédoine : le gouvernement s’attaque au droit à l’avortement, LE COURRIER DES BALKANS (Fr.) (June 1, 2013), http://balkans.courriers.info/article22615.html.

[75] Turquie: Une Restriction de l’avortement? LE FIGARO (May 30, 2012), http://www.lefigaro.fr/flash-actu/2012/05/30/97001-20120530FILWWW00394-turquie-une-restriction-de-l-avortement.php.

[76] Propunere reluată la data publicării ediției românești a curentului studiu, n. trad.

[77] Lituanie: le Parlement va débattre de l’interdiction de l’avortement, LEPOINT (Fr.), May 28, 2013, http://www.lepoint.fr/monde/lituanie-le-parlement-va-debattre-de-l-interdiction-de-l-avortement-28-05-2013-1673014_24.php.

[78] Seimas Voted In Favour of the Abortion Ban Bill, THE LITHUANIA TRIBUNE, May 28, 2013, http://www.lithuaniatribune.com/39499/seimas-voted-in-favour-of-the-abortion-ban-bill-201339499 (Parlamentul Lituaniei „a susținut preliminar o propunere legislativă de interzicere a avortului după ce 46 de parlamentari au votat pentru, 19 contra și 25 s-au abținut”).

[79] Lithuanian Government is Against Abortion Ban, THE LITHUANIA TRIBUNE (Oct. 14, 2013), http://www.lithuaniatribune.com/53577/lithuanian-government-is-against-abortion-ban-201353577; Health Ministry: Right to abortion is woman’s reproductive right, THE LITHUANIA TRIBUNE (Nov. 25, 2013), http://www.lithuaniatribune.com/57772/health-ministry-right-to-abortion-is-womans-reproductive-right-201357772.

[80] Russia Outlaws Abortions Ads, RT (Nov. 25, 2013), http://rt.com/politics/russia-abortion-advertising-ban-266.

[81] Anti-Abortion Movement Grows in Russia, UPI NEWSTRACK (Sept. 21, 2008), upi.com/3260633.

[82] Svetlana Smetanina, Les femmes russes, championnes de l’avortement, RUSSIA BEYOND THE HEADLINES (Fr.) (Mar. 29, 2013), http://fr.rbth.com/chroniques/2013/03/29/les_femmes_russes_championnes_de_lavortement_22787.html; vezi și Sophia Kishkovsky, Abortion Fight Taken Up by Russian Orthodox and American Evangelicals, STATES NEWS SERVICE (July 7, 2011), disponibil la https://www.pcusa.org/news/2011/7/7/abortion-fight-taken-russian-orthodox-and-american.

[83] Id.

[84] Omnibus Poll, HUFFINGTON POST, http://big.assets.huffingtonpost.com/toplines_abortion_0627282013.pdf (last visited Apr. 23, 2015).

[85] More State Abortion Restrictions Were Enacted in 2011-2013 Than In the Entire Previous Decade, GUTTMACHER INSTITUTE (Jan. 2, 2014), http://www.guttmacher.org/media/inthenews/2014/01/02.

[86] Council of Europe Committee of Ministers, Decision CM/Del/Dec(2013)1175/3.2b on Written Question No. 633 by Mr Luca Volontè: “Does the European Convention on Human Rights set out a right to abortion?” (2013), disponibil la https://wcd.coe.int/ViewDoc.jsp?Ref=CM/Del/Dec(2013)1175/3.2b.

[87] Vezi European Parliament, Parliamentary Questions, Question (E-002933/12) for Written Answer on Unsafe Abortions in the European Union by Sophia in ‘t Veld (ALDE), Antonyia Parvanova (ALDE), Françoise Castex (S&D), Véronique Mathieu (PPE), Norbert Neuser (S&D), Sirpa Pietikäinen (PPE) and Jean Lambert (Verts/ALE) (Mar. 16, 2012), disponibil la http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?type=WQ&reference=E-2012-002933&language=EN (solicită Comisiei să agreeze că „este esențial să se furnizeze acces la avort legal și sigur și să elimine tabuurile privind sănătatea sexuală și reproductivă pentru a reduce numărul total de avorturi”).

[88] Vezi European Parliament, Parliamentary Questions, Answer Given by Mr Dalli on Behalf of the Commission, OJ C 240 E, 21/08/2013 (2012), disponibil la http://www.europarl.europa.eu/sides/getAllAnswers.do?reference=E-2012-002933&language=EN.

[89] Vezi European Parliament, Parliamentary Questions, Answer Given by Mr Borg on Behalf of the Commission, OJ C 216 E, 09/07/2014 (2013), disponibil la http://www.europarl.europa.eu/sides/getAllAnswers.do?reference=E-2013-011563&language=EN.

[90] Compară European Parliament, Report on Sexual and Reproductive Health and Rights and Motion for a Resolution, EUR. PARL. DOC. (COM A7-0426/2013) 17 (2013), disponibil la http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//NONSGML+REPORT+A7-2013-0426+0+DOC+PDF+V0//EN, with European Parliament, Resolution of 10 December 2013 on Sexual and Reproductive Health and Rights, Texts Adopted, EUR. PARL. DOC. (COM P7_TA-PROV(2013)0548) (2013), disponibil la http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?type=TA&reference=P7-TA-2013-0548&language=EN&ring=A7-2013-0426.

[91] Vezi European Parliament, Resolution of 8 October 2013 on Gendercide: the Missing Women?, Texts Adopted, EUR. PARL. DOC. (COM P7_TA(2013)0400) (2013), disponibil la http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//NONSGML+TA+P7-TA-2013-0400+0+DOC+PDF+V0//EN.

[92] Vezi European Parliament, Resolution of 5 July 2012 on the Forced Abortion Scandal in China, Texts Adopted, EUR. PARL. DOC. (COM P7_TA(2012)0301) (2012), disponibil la  http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//NONSGML+TA+P7-TA-2012-0301+0+DOC+PDF+V0//EN.

[93] EUR. PARL. ASS., Prenatal Sex Selection, 29th Sess., Res. 1829 (2011), disponibil la

http://assembly.coe.int/Mainf.asp?link=/Documents/AdoptedText/ta11/ERES1829.htm.

[94] Sex-Selective Abortions are Discriminatory and Should Be Banned, COMMISSIONER FOR HUMAN RIGHTS (Jan. 15, 2014), http://www.coe.int/en/web/commissioner/-/sex-selective-abortions-are-discriminatory-and-should-be-bann-1.

[95] Case C-34/10, Brüstle v. Greenpeace e.V. (Oct. 18, 2011), http://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=&docid=111402&pageIndex=0&doclang=EN&mode=req&dir=&occ=first&part=1&cid=120905.

[96] Initiative Explanation, ONE OF US, http://www.oneofus.eu/initiative-explanation (last accessed Apr. 27, 2015).

[97] The One of Us Federation Launches Appeal to Experts at 5th European Parliament Week for Life, ONE OF US (Mar. 27, 2015), http://www.oneofus.eu/the-one-of-us-federation-launches-appeal-to-experts-at-5th-european-parliament-week-for-life.

[98] On January 25th, ONE OF US is Walking in Paris Against Euthanasia to Protect the Weak, ONE OF US, http://www.oneofus.eu/on-january-25th-one-of-us-is-walking-in-paris-against-euthanasia-to-protect-the-weak.

[99] The One of Us Federation Launches Appeal to Experts at 5th European Parliament Week for Life, ONE OF US (Mar. 27, 2015), supra note 98.

[100] United Nations International Conference on Population and Development, New York, NY, September 5-13, 1994, Program of Action U.N. Doc. A/CONF.171/13/Rev 1 (Vol. I).

[101] EUR. PARL. ASS., Access to Safe and Legal Abortion in Europe, 15th Sess., Res. 1607 (2008), supra note 61.

Recomandăm cărțile editurii „Anacronic”

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here