Generația lui „ÎMPOTRIVĂ”: proiectul de țară pentru „100 ani de la Marea UNIRE”?

1769
0
DISTRIBUIȚI

Clara Râpan

Recenta „comemorare” a Micii Uniri, ne arata cu intuitie prezidentiala cum va arata „comemorarea” Marii Uniri peste 2 ani. Nu avem vreun mare proiect de tara, nici macar un „pact politic” precum cel cu 2% din PIB pentru aparare, sustinut cu atata aplomb de presedintele tarii noastre.

Acum 100 de ani fruntasii poporului romani au lasat deoparte divergentele si s-au unit sub culorile tricolorului romanesc. Astazi, cu gatul infasurat in tricolorul romanesc, zburdand tinereste pe holurile Parlamentului, tara pare sa aiba un suflu nou, o generatie de fruntasi ai tarii care cauta cu obstinatie dezbinarea si impotrivirea… in numele dezbaterii de idei.

Acum 100 de ani fruntasii tarii au adunat multimi strigand: „UNIRE”, astazi fruntasii tarii aduna multimi strigand „IMPOTRIVIRE”. Diferenta ar fi ca fruntasii de atunci si-au asumat conducerea multimii, au luat cuvantul, au semnat actul de Unire si multi au platit cu viata lor, cu avutul familiei lor: in 1940 cand Ungaria a ocupat Romania, unionistii transilvaneni au fost primii vizati de noua conducere, iar in Barasabia si Bucovina de Nord, tot unionistii au fost primii beneficiari ai calatoriilor gratuite cu trenul spre Siberia. Astazi, vedem in Parlament pe presedinte al celui mai „istoric” dintre partidele Romaniei, strigand „IMPOTRIVA” dialogului! „Ori faceti ca noi, ori nu ne mai jucam!” Tocmai sustinatorii dezbaterilor publice, aprigi aparatori ai democratiei, refuza dezbaterile in Parlament si supunerea la vot a unei propuneri, dupa regulile democratiei. S-a tot strigat, dezbatut si mai ales amanat: numirea guvernului, aprobarea bugetului…totusi, cand va apucati de munca fara sa va puneti bete in roate, domnilor functionari de stat de toate culorile politice?

Se repeta de 27 de ani acelasi scenariu cu multimi in strada strigand IMPOTRIVA, indiferent de culoarea partidului aflat la putere. Ne strigam, pe buna dreptate, nemultumirile in strada, pe bloguri, in mass media. Si? Intre timp, ne mai UNIM pentru a CONSTRUI ceva? Cu oamenii strigand in strada, au disparut din tara noastra uzine care pareau de nedemontat, s-au scurs resurse naturale in profitul altor tari si nu al Romaniei, si mai ales au plecat oameni de toate varstele, profesiile lasandu-ne pe toti saraciti de rude si prieteni. Am invatat in ultimii 27 de ani sa strigam tot mai multi unii la altii, cu foarte mult zgomot, fara sa ascultam, fara sa cedam si avem tot mai putina compasiune unii pentru altii.

Pe cand noi cautam cu indarjire lucrurile care ne despart, cei care au proiecte pentru tara lor, prospera mai departe si prin tara noastra, iar din cand in cand ne mai dau cate o lectie despre democratie. De alfel, istoria noastra e plina de momente de bunavointa fata de romani din partea natiunilor cu mari proiecte de tara. Sa fie oare o coincidenta ca cele 6 ambasade care de curant au „tras de urechi” democratia din Romania, au si mari intrese economice in Romania? Olanda, Germania, Franta sunt mereu pe primele locuri printre investitorii straini in Romania. O analiza a unui ziar financiar din 2013 anuntau ca „strainii controleaza 30% din numarul firmelor din Romania si genereaza 50% din cifra de afaceri a businessului local”. Sigur, e doar o coincidenta, in acest caz e doar multa dragoste, compasiune si ingrijorare pentru calitatea vietii romanilor.

E cool sa fii „IMPOTRIVA”…a orice! Adrenalina pe care ti-o da „impotrivirea” aduna oameni in piete si in fata televizoarelor, anima discutii aprinse pe strada si in familie. Rezultatul lui „IMPOTRIVA” este rapid si usor de cuantificat: distrugerea celuilalt, aducerea lui la tacere, impunerea propriului punct de vedere, ACUM!

Meetingurile „PRO” nu au nici un haz! Asa cum o stire pozitiva nu face rating, asa cum nu are audienta un talk show in care sa nu fie si o persoana bine scolita in cluburile de „debate” care sa cunoasca tehnici de blocare/deviere dialogului. Rezultatul lui „PRO” inseamna colaborare, munca si timp de asteptare.

Romania a avut o comemorare anul trecut: 100 de ani de la intrarea in razboi si ocuparea Bucurestiului de trupele germane. Timp de 2 ani, Bucurestiul a avut inscriptii in germana pe toate institutiile publice si bucurestenii au avut acte in limba germana. Maresalul german Mackensen a intrat in Bucuresti intr-o zi rece de noiembrie 1916, facandu-si astfel un cadou de ziua lui. A gasit Bucurestiul „un oras mare, curat si modern” si despre care scrie ca „in Berlin n-ar fi fost mai ordonat”. Dupa 2 ani de ocupatie, timp in care petrolul, graul si bogatiile tarii au luat drumul Germaniei, au lasat o tara stoarsa de toata bogatia, caci chiar maresalul marturisea: „N-as vrea sa fiu ministru de Finante al Romaniei in deceniile urmatoare, dar nici contribuabil roman”. Si totusi s-a inselat germanul, caci in perioada interbelica s-au gasit in Romania si ministri de finante (probabil la fel de huiduiti ca cei de astazi) si contribuabili, care au reusit sa construiasca nu doar un Bucuresti mai frumos ci si o o tara mai mare, mai frumoasa, mai unita, mai bogata!

Hai sa ne gandim putin la ce am devenit in ultimii ani, ca popor! Pentru inspiratie, redau cuvintele rostite in 2013 de Pr Iustin Parvu (un roman care a suferit in inchisorile comuniste si ne-a invatat sa avem dragoste pentru orice om, chiar si pentru „banditi”): ” profilul romanului s-a deformat, acum nu mai este nici agricultor, nici industrias, nici negustor, nici afacerist. E un om aruncat de soartă, ce a ajuns bratul cel mai ieftin de muncă, sluga la bogatii lumii, rob la straini. S-a ajuns din nefericire la o descompunere inceata a neamului nostru, care va avea o consecinta extrem de grava peste 40-50 de ani, cand s-ar putea intampla sa nu mai vorbim in limba romana, sa nu mai avem unde să ne inchinam intr-o biserica ortodoxa romana în Moldova de astazi sau oriunde in tara. E o vreme de pustiire a neamului, dar speram ca Dumnezeu nu ne va lasa, asa cum nu ne-a lasat în toate vremurile grele…”

Are totusi poporul acesta o incapatanare de a ramane in istorie si de a”puncta” in momentele cele mai neasteptate, rasturnand planurile marilor puteri intotdeauna iubitoare de romani. Cu multa jerta, prea usor uitata de romanii de astazi! Sa fim oare dupa 100 de ani generatia lui „IMPOTRIVA” care distruge tot ce au construit cu sange generatiile lui ” HAI SA DAM MANA CU MANA?” Sa fie acest rasad de „impotrivire”deja bine crescut si ingrijit cu multa emotie de la varful conducerii tarii, „proiectul de tara pentru 2018”?

Suntem un popor cu reactie imediata si puternica la emotia provocata de multimile in strada, pentru ca ne amintesc de sangele de la Revolutie, Mineriade… si nu prea stim cum sa reactionam, ca sa nu repetam greselile de atunci. Multimile in strada (cu sau fara organizatori declarati in mod „transparent”) aproape paralizeaza institutiile, companiile, ne tintuiesc pe noi toti in fata televizoarelor si calculatoarelor, in asteptare: ne sperie, ne ingrijoreaza, ne dezbina. Abia s-a terminat campania electorala, ne-am saturat de RAZBOI politic, avem nevoie de PACE pentru a CONSTRUI…orice, chiar si numai la nivel personal! Un intelept spunea ca „PACEA e de 4 ori mai mare decat DREPTATEA”. Nu e un adevar stiintific, totusi, cine are urechi…poate sa auda!

Recomandăm cărțile editurii „Anacronic”

DISTRIBUIȚI
Articolul anteriorFamilia numeroasă este o chemare înaltă, și nu o pecete a Ortodoxiei (I)
Articolul următorCongresul Mondial al Familiilor, ediția a XI-a, se va desfășura la Budapesta
Guest Post

Articole și analize ale unor invitați speciali. Autori:

William Gairdner, Obianuju Ekeocha, Grégor Puppinck, Claire de La Hougue, Russel Kirk, Papa Benedict XVI, James C. Dobson, Pat Buchanan, Leo van Doesburg, Johannes L. Jacobse, Thomas Ward, Theresa Okafor, Jason Scott Jones, Erika Bachiochi, Joe Bissonnette, Allan C. Carlson, Richard Stith, Luca Volonte, Jonathon van Maren, Abby Johnson, Louise Kirk, Friedrich Hansen, Christopher Smith, Marie Smith, Natalia Iakunina, Jakob Cornides, Herman Tristram Engelhardt Jr., Olgierd Pankiewicz, Mats Tunehag, Marta Cartabia, Adrian Pessina, Roger Kiska, Andrea Williams, Bronislaw Wildstein; Horațiu Pepine, Maria Aluaș, Marius-Teodor Zamfir, Anton Moisin, Ninel Ganea, Ștefan Iloaie, Alin Vara, Boiana Berchi, Mihai Silviu Chirilă, Monica Basarab, Bogdan Glăvan, Monahia Onufria Matei, Dan Păscuț, Roxana Puiu, Robert Lazu, Mircea Gelu Buta, Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă, Ionuț Mavrichi, Bogdan Mateciuc, Lavinia Tec, Roxana Puiu, Natalia Vlas, Daniel Mazilu.

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here