„Evanghelia libertăţii” – comunismul fardat cu idei creştine

243
1
DISTRIBUIȚI

Multe „evanghelii” promit eliberare, dar numai una singură este cea adevărată: evanghelia libertăţii lui Hristos.

Nicușor Gliga

După cum este bine cunoscut, pe lângă cele patru evanghelii canonice, există multe altele necanonice, apocrife (vreo 30), atribuite apostolilor lui Hristos, amestec de adevăr şi neadevăr, care aruncă umbre, răstălmăcesc şi falsifică Adevărul până la a-L face de nerecunoscut. Şi Iuda ar fi scris o evanghelie… Toate aceste scrieri sunt de fapt capitole ale unei evanghelii fluviu, inspirate de tatăl minciunii, Satana. S-a găsit chiar şi un autor care să scrie o carte cu acest titlu, „Evanghelia după Satana”.

Cel mai nou capitol al acestei evanghelii este „evanghelia libertăţii”, originară din America Latină şi generată de ambianţa economică, politică, socială şi ideologică a acestei lumi.

Principalele idei ale teologiei libertăţii sunt:

  1. Opțiunea preferențială pentru săraci.
  2. Mântuirea creștină nu este posibilă fără libertatea politică, ideologică și socială, ca semne vizibile ale demnității omului.
  3. Spiritualitatea libertăţii necesită bărbaţi noi și femei noi întru Omul Nou Isus.
  4. Libertatea ca o conștientizare în faţa realităţii socio-economice latinoamericane și a necesităţii de a elimina exploatarea, lipsa de oportunități și nedreptățile acestei lumi.
  5. Situația actuală a majorității latinoamericanilor contrazice planul istoric al lui Dumnezeu și este rezultatul unui păcat social.
  6. Nu numai că sunt păcătoși, dar există şi victime ale păcatului care au nevoie de dreptate și de reparaţie.
  7. Metoda de studiu teologic este reflecţia pornind de la practică credinței vii, comunicate, mărturisite și celebrate într-o practică a libertăţii.

Câteva observaţii se impun pentru a înţelege că în “evanghelia libertăţii” bate un vânt socialist (chiar comunist) fardat cu idei creştine:

  • opţiunea preferenţială a lui Hristos este pentru păcătoşi, indiferent de starea şi condiţia socială;
  • mântuirea creştină nu are de-a face cu libertatea exterioară, ci cu libertatea interioară a persoanei, libertate care se obţine numai prin cunoaşterea Adevărului;
  • omul nou, în sens creştin, este omul cu mintea înnoită, omul hristocentric, care-L pune în centrul vieţii sale pe Hristos;
  • planul lui Dumnezeu nu este unul istoric, ci escatologic, de mântuire a fiecărui om, ca persoană creată după chipul şi asemănarea Sfintei Treimi, de eliberare de sub tirania păcatului şi moştenirea Împărăţiei Cereşti;
  • păcatul ( păcatele) este personal, nu social; împărţirea societăţii în păcătoşi şi în victime (deci nepăcătoşi ) ale păcătoşilor este marxistă;
  • după “evanghelia libertăţii” , mântuirea este condiţionată de dreptatea şi reparaţia, de care au nevoie victimele păcătoşilor, şi care se pot obţine numai prin eliminarea exploatării, a lipsei de oportunităţi, a nedreptăţilor acestei lumi, fie prin renunţarea de bună voie la păcate de către păcătoşi ( puţin probabil, chiar utopic), fie prin luptă de … clasă!

Evanghelia libertăţii este agreată şi are susţinători printre neo-marxisti (Ex: Slavoj Žižek).

Cel mai potrivit simbol al aceşti ideologii este cadoul oferit Papei Francisc I de preşedintele bolivian Evo Morales, Iisus Hristos răstignit pe seceră şi ciocan:

De aici rezultă că celebrarea „evangheliei libertăţii” s-ar putea face printr-o „liturghie a libertăţii” in care să se cânte si “Internaţionala”:

Papa Francisc I, deşi nu declară expres, este un reprezentant şi propovăduitor global al evangheliei şi teologiei libertăţii, pe care le adapteaza în funcţie de auditoriul căruia i se adresează, creştin sau necreştin.

Teologii, propovăduitorii şi adepţii „evangheliei libertăţii” sunt cei mai buni vectori de propagandă a panecumenismului global, în care toate religiile sunt bune dacă-l fac pe om mai bun.

Un exemplu în acest sens este acest dialog (real sau imaginar?) între Leonardo Boff, teolog al libertăţii şi Dalai Lama:

În acest dialog, Leonardo Boff îl întreabă pe Dalai Lama: „Sfinţia voastră, care dintre religii consideraţi că este cea mai bună?” La care Dalai Lama a răspuns: „Cea mai bună religie este cea care te apropie cel mai mult de Dumnezeu. Este cea care te face o persoană mai bună”. A urmat a doua întrebare: „Şi ce anume ne face să fim mai buni?”. Şi răspunsul: „Orice te face să nu fii indiferent la suferinţă aproapelui, Orice te face mai simţitor, mai detaşat, mai iubitor, mai uman, mai responsabil, mai corect şi cinstit.”

Condiţii general umane, general valabile, care nu au nevoie de vreo religie pentru a le pune în practică. La nevoie mai marii cetăţii (autorităţile unui stat) pot da o lege în acest sens.

Dumnezeul la care face trimitere Dalai Lama, poate fi orice, oricine, în funcţie de religie.

Dumnezeul adevărat, însă, mai spune aşa:

28. Şi unul dintre cărturari, care-i auzise luându-se între ei la întrebări şi văzând că bine le-a răspuns El, s’a apropiat de El şi L-a întrebat: „Care poruncă este întâia din toate?“
29. Iisus i-a răspuns că întâia este: „Ascultă, Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn;
30. şi: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta. Aceasta este cea dintâi poruncă.
31. Iar a doua este aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Altă poruncă mai mare decât aceasta nu este“. (Marcu 12, 28-31)

Şi ca să fie clar cine poate fi aproapele nostru pe care trebuie să-l iubim ca pe noi înşine, Iisus Hristos precizează:

44. (..) Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blesteamă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc,
45. ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi face să plouă peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. (Matei 5,44-45)

Cu indicaţiile lui Dalai Lama, susţinut entuziast de Leonard Boff, ne acomodăm, trăim şi murim ca robi în lumea aceasta (cum spune Petre Ţuţea). Cu poruncile lui Hristos ne eliberăm din imperiul necesităţii şi moştenim imperiul libertăţii – Împărăţia Cerească.

Multe evanghelii promit libertate, eliberare, dar numai una singură este cea adevărată: evanghelia libertăţii lui Hristos.

București, 8 mai 2017
†) Sf. Ap. şi Ev. Ioan; Sf. Cuv. Arsenie cel Mare; Sf. Emilia

Recomandăm cărțile editurii „Anacronic”

1 comentariu

  1. Cred ca este o greseala. Termenul corect este „Teologia eliberarii”, nu „Teologia libertatii” (Befreiungstheologie in articolele germane despre aceasta tema, s-a scris deja si se scrie in continuare mult despre acest subiect).

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here