Teme fundamentale: căsătoria (V)

77
0
DISTRIBUIȚI

Continui serialul despre căsătorie cu o scrisoare a lui J.R.R. Tolkien către fiul său mijlociu, Michael.

Voi prezenta în săptămânile următoare şi părerile unor gânditori care au aparţinut sau aparţin unor confesiuni creştine – catolici, precum J.R.R. Tolkien, ortodocşi şi (din nou) anglicani – şi chiar pe cele ale unor agnostici cu privire la această temă. Pe parcursul serialului sper să descoperim, împreună, care sunt, de fapt, ideile despre care discutăm atât de aprins, dincolo de perdeaua de fum a mass-media.

Înainte de scrisoare, un mic preambul. J.R.R. Tolkien a întâlnit-o pe soţia lui, Edith, pe când avea 16 ani; a fost, se pare, dragoste la prima vedere şi tânărul Tolkien a început imediat s-o curteze. Totuşi, cei doi s-au logodit abia peste 5 ani, după ce Tolkien şi-a terminat studiile (catolic practicant, Tolkien a urmat, se pare, sfatul duhovnicului său când a hotărât să-şi amâne logodna până la terminarea studiilor). De-a lungul vieţii i-a dedicat numeroase poezii de dragoste, iar Edith a devenit modelul pentru „cea mai frumoasă dintre Copiii lui Ilúvatar” (adică dintre toate fiinţele care au trăit vreodată în Pământul de Mijloc, n.m.), Lúthien Tinúviel. Iată ce îi scria Tolkien fiului său cel mic, Christopher:

„Nu i-am spus niciodată lui Edith Lúthien – dar ea a fost, la acea vreme, sursa de inspiraţie a poveştii care stă în centrul volumului Silmarillion. A fost concepută, pentru prima oară, într-un mic luminiş acoperit de cucută de pe lângă satul Ross, din Yorkshire (unde am fost, pentru scurtă vreme, comandantul unui avanpost al Garnizoanei Humber, în 1917, iar ea a putut să locuiască pentru un timp împreună cu mine). În vremea aceea părul ei era negru ca pana corbului, pielea ei era mată, ochii mai strălucitori decât i-ai văzut tu, şi putea să cânte – şi să danseze.”

Tolkien a fost căsătorit cu Edith timp de 55 de ani; cei doi au rămas împreună chiar şi după moarte – profesorul Tolkien este înmormântat alături de soţia sa şi au, amândoi, o singură piatră de mormânt pe care sunt scrise numele Beren şi Lúthien (doi dintre eroii centrali din Silmarillion, n.m.). Totuşi, în ciuda ataşamentului profund faţă de soţia sa şi a viziunii romantice din poveştile sale, Tolkien a refuzat de-a lungul vieţii ideea superficială a iubirii conjugale bazate în exclusivitate pe sentimente (aceeaşi perspectivă am văzut-o expusă, pe larg, la prietenul său C.S. Lewis, în episoadele trecute ale serialului). Viziunea lui Tolkien este una profund creştină – dragostea adevărată este axată asupra celuilalt şi presupune, uneori, sacrificarea instinctelor naturale şi supunerea acestora raţiunii şi voinţei.

Iubirea este, aşadar, o luptă perpetuă – o luptă împotriva iubirii egoiste şi autosuficiente faţă de sine. E o luptă împotriva naturii noastre, egoiste şi căzute; şi, aşa cum arăta C.S. Leiws, este, într-un fel, o moarte care dă viaţă (şi orice bărbat care va face, timp de o oră, un exerciţiu de onestitate intelectuală va recunoaşte, cred, că Tolkien are dreptate). Prezint, mai jos, câteva fragmente din scrisoarea către Michael Tolkien. (C.S.)

Bărbaţii nu sunt monogami. Nu are nici un rost să ne prefacem. Nu, bărbaţii nu sunt făcuţi pentru aşa ceva – nu prin natura lor animală. Monogamia (deşi este, de multă vreme, o idee fundamentală a culturii pe care o moştenim) este pentru noi, bărbaţii, un element al „moralei revelate”, prin credinţă, şi nu prin carne. Esenţa unei lumi căzute este că lucrurile cele mai bune nu pot fi obţinute prin lăsarea instinctelor în stare de libertate sau prin ceea ce este numit „autoîmplinire” (de obicei un nume frumos pentru autosuficienţă, cu totul dăunătoare pentru împlinirea celorlalţi); dar prin negare, prin suferinţă. Fidelitatea, în căsătoriile creştine, presupune acest lucru: un mare control asupra trupului.

Pentru un bărbat creştin nu există nici o scăpare. Căsătoria poate ajuta să sanctifice şi să direcţioneze spre scopurile lor adevărate instinctele sexuale; harul divin pe care îl primim prin căsătorie poate să-l ajute pe bărbat în această luptă; dar lupta rămâne. Nu îl va satisface – aşa cum foamea poate să fie doar amânată prin mese regulate. Va ridica tot atât de multe obstacole în calea curăţeniei specifice acestei taine în aceeaşi măsură în care va oferi ajutor şi sprijin.

Nici un bărbat, indiferent cât de mult şi-a iubit logodnica şi mireasa, pe când era tânăr, n-a fost, pe de-a-ntregul, fidel faţă de ea cu gândul şi cu fapta fără exersarea conştientă a voinţei, fără o renunţare la sine. Prea puţini bărbaţi aud, în ziua de astăzi, acest lucru – chiar şi dintre cei educaţi „în Biserică”. Cei din afară par să nu-l audă aproape niciodată.

Când poleiala îndrăgostirii începe să se şteargă, sau chiar să se subţieze, bărbaţii încep să creadă că au făcut o greşeală, şi că adevăratul suflet-pereche trebuie, în continuare, căutat. Şi adevăratul suflet-pereche se dovedeşte a fi, cel mai adesea, următoarea persoană atrăgătoare care ne iese în cale. Cineva care ar fi reprezentat, într-adevăr, o alegere foarte reuşită, numai dacă… Şi de aici divorţul, pentru a da la o parte acel „numai dacă…”

Şi, desigur, cei care gândesc aşa au, în esenţă, dreptate: ei chiar au făcut o greşeală. Doar un bărbat extrem de înţelept ar putea, la sfârşitul vieţii, să facă o alegerea corectă cu privire la cine, dintre toate cele pe care le-a întâlnit, ar fi reprezentat cea mai bună alegere! Aproape toate căsătoriile, chiar şi cele fericite, sunt bazate pe greşeli: în sensul că, aproape sigur (într-o lume mai bună sau, cu ceva mai multă grijă, chiar şi în această lume imperfectă) ambii parteneri ar fi putut să găsească pe cineva mai potrivit. Dar adevăratul „suflet-pereche” este cel cu care eşti căsătorit. În această lume căzută, avem ca singure călăuze prudenţa, înţelepciunea (rară în vremea tinereţii; care vine prea târziu la bătrâneţe), o inimă curată, şi fidelitatea voinţei…

(va urma; fragmentele sunt extrase din Letters of J.R.R. Tolkien, traducerea şi sublinierile îmi aparţin.)

Pentru o bibliografie mai cuprinzătoare a operelor lui Tolkien găsiţi pe site-ul Societăţii Tolkien, aici.

Al patrulea episod îl găsiţi aici: Teme fundamentale: Căsătoria (IV)

Recomandăm cărțile editurii „Anacronic”

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here