Florida: Părinți scandalizați după ce elevilor de clasa a V-a li se cere să utilizeze pronume orwelliene în relația cu profesorul

1422
0
DISTRIBUIȚI

Războiul este Pace, Libertatea este Sclavie, Ignoranța este Putere

Nu încetează să uimească vizionarismul autorului britanic George Orwell. În urmă cu puțin peste jumătate de secol, într-o Europă abia ieșită din război, Orwell a prevăzut posibilitatea unei noi forme de totalitarism: una în care puterea se exercita și păstra în special prin controlul exercitat asupra limbajului și gândirii. Distorsiunea semantică ducea la alterarea grotescă, până la inversare, a sensurilor cuvintelor; noi expresii erau inventate și obligatoriu de folosit, inclusiv în gând, în ceea ce se numea Noulimba (Newspeak). Astfel, comunicarea și procesele cognitive ale tuturor erau controlate după cum dorea Partidul.

Promotorii revoluției de inspirație marxistă cunoscută sub numele de „revoluția sexuală” par a-l fi studiat atent pe Orwell. În ultimii ani, o formă incipientă, sinistră, de Newspeak își face loc în Occident, catalizată de reformele legislative care au acordat drepturi speciale așa-ziselor „minorități sexuale”. Cine s-ar fi gândit acum 2 decenii că vor exista țări din cele mai civilizate în care cuvintele „mamă” și „tată” vor dispărea din actele de stare civilă pentru a fi înlocuite cu „părinte 1” și „părinte 2”? Sau că Ziua Tatălui va trebui înlocuită cu „Ziua Persoanei Speciale”, pentru că „Tată” nu este un termen suficient de „incluziv” ca să cuprindă și copiii care au „două mame”? Ori că Asociația Medicală Britanică, una din cele mai vechi și mai prestigioase din lume, le va recomanda afiliaților să înlocuiască „femeie însărcinată” cu „persoană însărcinată”, ca să protejeze sentimentele „bărbaților transgender” care, se știe, pot și „ei” rămâne însărcinați?

O pariziancă participantă la o manifestație de protest împotriva căsătoriei și adopției de copii de către homosexuali arată unui jandarm un afiș pe care scrie „Ultima sărbătoare a mamelor, înainte de lichidare”.
O pariziancă participantă la o manifestație de protest arată unui jandarm un afiș pe care scrie „Ultima sărbătoare a mamelor, înainte de lichidare”. Aluzie la dispariția din Codul civil a termenilor „mamă” și „tată” ca urmare a legiferării „căsătoriei” între persoane de același sex și a adopției de copii de către homosexuali

Dar în nici un alt domeniu al vieții sociale nu manifestă lobby-ul „minorităților sexuale” un mai mare interes decât în educație. Cine s-a familiarizat cu doctrina Școlii de la Frankfurt (descrisă, de exemplu, în serialul „Noua Eră întunecată” de pe CulturaVieții.ro) cunoaște că punctul focal al atacului revoluției neo-marxiste a fost, vreme de decenii, educația publică. Acum, că „lungul marș prin instituții” s-a încheiat și că marxiștii culturali au pus mâna pe aproape toate instituțiile importante de învățământ din Occident, li se poate aplica planul lui Marcuse & co. până și copiilor din clasele primare, aluatul cel mai fraged din care se plămădește societatea de mâine, după cum cerea și Lenin: „Dati-mi orice copil de 7 ani si voi face din el un bun bolșevic.”

Egalitatea distruge excelența

Poate cea mai perfidă creație a mancurților este teoria „gender”. Fascinantă în detalii ca orice mecanism de manifestare a răului, gender pervertește egalitatea bărbatului cu femeia în fața legii pentru a anula orice diferență între aceștia și a refuza categoric orice distincție între ei în viața socială, profesională sau familială. Astfel, ceea ce determină devenirea unei persoane nu ar fi caracteristicile biologice, ci complexul de acumulări sociale și educaționale care definesc „genul”. Genurile ar fi fluide și interschimbabile, astfel că poți avea biologia unui bărbat dar să fii, de fapt, femeie… sau niciuna din cele două (așa-zișii „non-binari”).

Teoria gender este ideologie pură. Ea sfidează realitatea și bunul simț sub pretenția asigurării „egalității” și a eliminării „discriminării”.

Dintotdeauna diferențierea bărbat-femeie a fost motorul care a împins lumea înainte. Perpetuarea fizică a umanității n-ar fi posibilă fără de uniunea între bărbat și femeie, care răspunde în primul rând atracției bărbatului față de diferențele fizice, somatice și spirituale caracteristice femeii (și invers); progresul comunității, al națiunii și mai larg, al civilizației însăși este asigurat prin acumularea și transmiterea de capital intelectual, spiritual și material în interiorul familiei, pentru a răspunde nevoii ancestrale de desăvârșire prin cei pe care îi lăsăm în urmă. Tot astfel s-au dezvoltat spiritul de competiție, dorința de a fi mai bun, inventica, tehnologia și orice altceva face viața mai bună azi.

Teoreticienii Școlii de la Frankfurt au înțeles foarte bine că pentru reușita revoluției, griparea și corodarea motorului social este esențială. Nimic nu răspunde mai bine acestui deziderat decât promovarea unei „egalități” rău înțelese, care distruge excelența, identitatea și competența, deturnează omul de la rolul încredințat de Creator și îl transforma într-un individ abulic și confuz.

În ultimii ani, mai ales după legalizarea „căsătoriei” între persoane de același sex, instituțiile de învățământ superior din Occident au început să solicite aplicarea teoriei gender până în cele mai aberante forme. „Cotele de gen” – o altă stupizenie care neagă valorarea personală, competența și pregătirea în favoarea ideologiei – sunt azi banale. Noutatea este, întocmai ca în nuvela lui Orwell, atacul asupra limbii.

Citește și: Agenda de gen și atacul asupra limbii

Când vorbești cu mine, folosești cuvinte care nu există

Pronumele, unele din formele lingvistice cele mai legate de identitatea personală, trebuie acum înlocuite cu forme corecte politic. Exemple sunt nenumărate și am tot scris pe această temă. De exemplu, Universitatea Vanderbilt își forțează cadrele și administratorii să poarte etichete cu pronumele pe care le preferă, pentru ca nu cumva cineva să facă vreo confuzie care să îi „jignească” (Vanderbilt University Name Placards For Faculty Offices Will Now Include „Preferred Pronouns”). În sistemul universitar american, să îi spui unui bărbat „Domnule” poate fi o jignire sau, în limbajul orwellian, o „microagresiune”!

Mai nou, metastaza s-a întins în școlile generale. Părinții unor copii de clasa a V-a din Tallahassee, statul american Florida, s-au trezit cu o scrisoare din partea „Mx. (se pronunță Mix)” Bressack, care le cerea ca elevii să i se adreseze doar cu pronumele de „gen neutru” „Mx.” în loc de ‘Ms.’ (doamna) și la școală să utilizeze doar pluralul, plus formele declinate „they, them, their” (care în engleză sunt neutre) în loc de formele lingvistic corecte „he, his, she, hers” (el, al lui ea, a ei).

N-a trecut mult până ce părinții elevilor lui „Mx.” Bressack au protestat… pe Facebook, evident, pe grupul „Tally Moms Stay Connected.” Una dintre mame a întrebat, pe șleau și în limbaj colorat, dacă „e pe bune” în timp ce un tată se întreba dacă are vreun sens să te ocupi doar de predarea matematicii, când slujba ta e să fii profesor de matematică.

Între timp, directorul Paul Lambert i-a asigurat pe părinți că „Mx.” Bressack are tot sprijinul său și că, totodată, profesorii din districtul nostru nu au permisiunea de a-și folosi influența în clasă pentru avansul agendei politice sau de credință proprii”.

 

Ultima frază nu este, evident, de natură să îi liniștească pe părinții alertați.

Și nici pe noi, cei care am fost până acum oarecum feriți de „binefacerile” rodite de Marcuse, Adorno, Lukacs și confrații lor. Dar dacă pentru români încă nu este târziu să se dezmeticească (de aceea și scriem aceste rânduri, ca umili și autoasumați paznici ai farului), pentru Occident timpul s-a scurs. După un somn dulce și greu, de decenii, la umbra gloriei apuse, nota de plată pentru somniferele părinților din Florida, și nu doar, a sosit.

Și este, din câte se pare, foarte piperată!

„Principiile pe care a fost fondată civilizaţia iudeo-creştină nu mai sunt dominante în societatea noastră. Ele supravieţuiesc asemeni unei mişcări subterane de rezistenţă. Dacă rezistenţa este într-un final scufundată, atunci civilizaţia nu va supravieţui şi, în epoca noastră marcată de pandemii şi arme nucleare, colapsul civilizaţiei occidentale va trage şi restul omenirii împreună cu ea în iad.

Ieşirea o reprezintă renaşterea civilizaţiei creştine. Deşi sună grandios, este ceea ce este necesar. Renaşterea e echivalentă cu un nou start; cu respingerea răului şi a sistemului inuman şi stupid şi întoarcerea la vechile idei ale umanităţii care au permis creşterea în libertate şi bunătate. Îndată ce am identificat miezul acestor valori putem începe reconstrucţia civilizaţiei.”

(Michael Minnicino, „Noua eră „întunecată”. Școala de la Frankfurt și corectitudinea politică”)

Recomandăm cărțile editurii „Anacronic”

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here