Cum cruciada persoanelor transgen m-a făcut să-mi reconsider sprijinul pentru „căsătoria” între persoane de același sex

231
0
DISTRIBUIȚI

Stânga a demonstrat maniera totalitară în care pretinde sprijinul, sau cel puțin tăcerea, americanilor obișnuiți. „Căsătoria” homosexuală a fost doar un vârf de lance.

Un comentariu publicat în The Federalist de Bethany Mandel, casnică, mamă a trei copiii și editorialistă pe teme de politică și cultură. Este contribuitor senior pentru The Federalist, editorialistă pentru Jewish Daily Forward și contribuitoare la Acculturated. Trăiește cu soțul său, Seth, în New Jersey.

În ultimele câteva luni, ori de câte ori scriu sau trimit un tweet pe orice subiect, de obicei primesc un răspuns caustic în rețelele de socializare legat de poziția mea referitoare la identitatea transgen. Acești troli postează linkuri la tweeturile mele despre subiect și capturi de ecran, ca și cum m-ar prinde cu ceva dacă îmi arată propria opinie recentă. Aceste persoane trimit chiar și tweeturi soțului și angajatorilor mei, probabil în speranța că aceștia vor utiliza puterea pe care o au asupra mea pentru a-mi alinia opinia la Poziția Aprobată.

O persoană care mă urmărește pe Twitter și care a marcat ca favorit un tweet al meu despre identitatea transgen chiar a primit un e-mail de la un străin, care reclama să afle dacă decizia sa de a-mi marca tweetul ca favorit înseamnă că este de acord cu mine. Mi-au fost aplicate toate apelativele posibile: plină de ură, bigotă, transfobă etc. Toate, pentru că am o credință care era necontroversată cu doar trei ani în urmă: bărbații se nasc cu penisuri, femeile se nasc cu vaginuri și, ca să-l citez pe marele Ben Shapiro, faptele nu țin cont de sentimentele tale.

Suntem forțați să ne pese

Mulți dintre colegii mei conservatori din generația începutului de mileniu, din politețe, folosesc pronumele și numele preferat al persoanelor care se identifică drept transgen. Iată de ce eu refuz acest lucru: vom fi forțați să ne pese.

Este o frază a altui mare gânditor conservator, Erick Erickson. El a conceput-o pe fondul dezbaterii privind căsătoria homosexuală. În timpul acestei dezbateri, am fost la fel ca mulți conservatori mai tineri, din generația mileniului. Am crezut, naiv, că era vorba doar de căsătoria homosexuală și mi-am spus: „Hei, căsătoria este grozavă, putem ceda la cerințele Stângii de a redefini o piatră de temelie a societății noastre, pentru că a nu face acest lucru ar fi bigotism.”

Dar lupta Stângii cu conservatorii nu s-a rezumat la atât. Pentru acești activiști, scopul nu era doar de a redefini căsătoria, ci și de a-i pedepsi pe cei care nu îi susțineau 100%, în special creștinii practicanți. Mijloacele de trai și viețile cofetarilor, fotografilor, fermierilor și ale directorului general al Mozilla au fost distruse pentru că nu au aderat complet la pretențiile Poliției Gândirii. Americanii vor fi forțați să le pese.

Poliția Trans, niște obsedați de control înspăimântători

Colega mea, Joy Pullmann, a prezentat săptămâna trecută doar cel mai recent exemplu al modului în care Stânga progresistă ne obligă pe toți ceilalți să ne pese despre dezbaterea transgen:

„Părinții revoltați au luat cu asalt ședința consiliului unei școli publice din California, după ce o educatoare a citit copiilor de grădiniță din clasa ei cărți cu poze referitoare la identitatea transgen, pentru a oferi afirmare unui coleg de clasă cu disforie de gen. Părinții afirmă că, în timpul orei de curs, băiatul cu disforie de gen și-a schimbat de asemenea hainele, pentru a arăta mai mult ca o fată, într-o «dezvăluire a genului». Părinții nu au fost anunțați în prealabil cu privire la discuție sau la afecțiunea psihică a colegului și au aflat atunci când copiii de grădiniță s-au întors, confuzi, acasă de la școală în ziua respectivă.”

Recent, din publicația Acculturated am aflat despre un experiment de gândire terifiant, despre felul în care părinții care decid să nu intre în jocul disforiei de gen a copilului lor ar putea, într-o zi, să primească o vizită din partea Serviciului de Protecție a Copilului.

Citește și: De ce activiștii pentru drepturile transgender vor distruge drepturile homosexualilor

Stânga a demonstrat maniera totalitară în care pretinde sprijinul, sau cel puțin tăcerea, americanilor obișnuiți. Am văzut cum au fost distruse vieți în urma dezbaterii privind căsătoria homosexuală, cum multe persoane au fost reduse la supunere prin țipetele părții care se proclamă a fi „deschisă la minte” și care folosește sloganuri precum „Fără ură” și „Dragostea câștigă”. Mulți conservatori, între care și eu, și-au învățat lecția.

Cu fiecare tweet care caută să-mi expună și să-mi condamne poziția cu privire la identitatea transgen, Stânga progresistă îmi întărește decizia de a-l numi pe Bruce Jenner cu numele de botez, și nu cu cel pe care și l-a ales din cauza unei afecțiuni pe care profesioniștii din domeniul sănătății mintale o luau, odată, în serios. Încurajarea ideilor delirante nu este o dovadă de bunătate față de persoanele care suferă de alte afecțiuni psihice, și nici față de persoanele cu disforie de gen.

Iar dacă acordăm credibilitate noțiunii că își adulții pot alege sexul, părinții care refuză să permită unui copil care, cu o săptămână în urmă, se „identifica” drept fluture să își aleagă propriul gen ar putea fi apoi acuzați că refuză copiilor lor asistență medicală (pentru că mulți activiști progresiști consideră de acum administrarea de hormoni ai sexului opus și chirurgia plastică drept asistență medicală).

Răspunsul meu pentru cei cu vederi de Stânga care mă întreabă: „De ce îți pasă cum își spun persoanele transgen?” este pur și simplu acesta: pentru că voi m-ați forțat să-mi pese.

Recomandăm cărțile editurii „Anacronic”

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here