RAPORT: Evoluția familiei în Europa, 2018 (I)

253
0

Populația Europei este îmbătrânită, principalele cauze fiind creșterea speranței de viață și rata fertilității aflată în scădere abruptă. Europa este un continent caracterizat prin lipsa copiilor, gospodării cu o singură persoană, căsătorii mai puține și o rată a divorțului în creștere. Acolo unde există un spor demografic, acesta este în totalitate pe seama fluxurilor migratorii.

Acestea sunt principalele concluziile ale raportului „Evoluția Familiei în Europa 2018” al Institutului pentru Politici Familiale (IPF), un ONG cu ramuri în mai multe țări europene și latinoamericane. Scopul principal al IPF este să sprijine dezvoltarea naturală a familiei și îndeplinirea corectă a funcțiilor acesteia.

Raportul, care se actualizează anual, a fost lansat marțea trecută, la Parlamentul European, cu ocazia Zilei Internaționale a Familiei (15 mai) și este o contribuție importantă la dezbaterea despre starea familiei pe continent.

Redăm succint câteva dintre concluziile acestui raport, pe care îl puteți citi integral în limba engleză aici. Mâine vom reveni cu rezumatul datelor privind relația între muncă și viața de familie, precum și cu o trecere în revistă a politicilor familiale în Europa.

1. Tendințele demografice

Evoluția populației

  • Demografic vorbind, tendința de creștere a vârstei medii a populației UE este evidentă. Ea a ajuns la aproape 43 de ani (42,8). În România este de 41,8 ani. La extreme se află Irlanda (37) și Germania (46).
  • Creșterea populației UE s-a datorat aproape exclusiv Marii Britanii, Franței, Spaniei și Germaniei.
  • Creșterea în țările amintite și per ansamblu la nivelul UE a avut loc exclusiv pe seama fluxului imigrației, întrucât creșterea naturală a populației a fost negativă.
  • Imigrația s-a majorat cu 41% în ultimii 11 ani, ajungând la un total de 38,6 milioane de persoane (8%).
  • România este țara din UE cu cea mai acută scădere a populației în perioada ultimelor 2 decenii (valori absolute și procentuale): 3 milioane de locuitori mai puțin în 2017 față de 1997, urmată de Bulgaria cu 1.239.000 locuitori mai puțin.
  • Populația de peste 65 de ani reprezintă 19,2% și numără cu 18 milioane mai mult decât cea de vârstă 0-15 ani. Aceasta reprezintă azi doar 15,6% din total.
  • Speranța de viață la naștere (medie): 81 de ani, aflată în creștere continuă din 1982. În România, aceasta este de 75,3 ani.
  • Copiii generației baby boom ajung la vârsta pensionării în timp ce rata fertilității nu atinge în nicio țară UE pragul de înlocuire.
  • Cea mai gravă situație din punctul de vedere al raportului populație vârstnică / rata fertilității scăzută se înregistrează în Italia, Grecia, Spania și Portugalia.
  • Previziuni pentru 2050: raport de 2 vârstnici 65+ ani la un copil 0-15 ani; populația 80+ va atinge 59 milioane (11,1%), iar la fiecare 3 locuitori unul va avea peste 65 de ani.

Evoluția natalității

  • În ciuda creșterii cu 60 de milioane a populației în ultimii 40 de ani, numărul nașterilor s-a redus cu 1,5 milioane.
  • În 2017 rata medie a fertilității a fost de 1,6.
  • Ultimul an în care UE a avut fertilitate măcar la nivelul de înlocuire a populației (2,1) a fost 1986. Spre comparație: media mondială 2,45; SUA 1,84; Rusia 1,78; China 1,62.
  • Ratele extreme ale fertilității: Franța 1,92 – Italia 1,34. România – 1,50.
  • Vârsta medie a primei nașteri a crescut dramatic și continuu de la 27,1 ani în 1980 la 30,6 ani în 2016.
  • Anual se fac circa 1 milion de avorturi, care împreună cu cancerul sunt principala cauză a mortalității în Europa.
  • La nivelul anului 2015, România (70.000 – cifrele nu includ sectorul privat!) și Franța aveau cele mai ridicate rate ale avortului (raportat la populație), iar Polonia, cea mai redusă: mai puține: doar 1.040 de avorturi s-au făcut legal în Polonia în 2015.
  • Procentajul sarcinilor sfârșite cu avort a variat în 2015 între 1/350 (Polonia) și 1/4 (România și Bulgaria).
  • La fiecare 6 sarcini, 1 se finalizează cu un avort (date din 20150.
  • România, Franța și Marea Britanie sunt responsabile pentru 40% din totalul
    avorturilor făcute în țările UE 28 în ultimii 35 de ani.

Principalele consecințe ale îmbătrânirii populației / reducerii fertilității:

  • creșterea cheltuielilor cu sănătatea,
  • criza acută a sistemului pensiilor de Stat,
  • declinul proporției persoanelor active în piața muncii și încetinirea sau stoparea creșterii economice,
  • creșteri de taxe pentru persoanele active,
  • creșterea dependenței de sistemele de asigurări sociale.

Evoluția gospodăriilor

  • Numărul gospodăriilor a crescut spectaculos în ultimii 10 ani, de la 203 milioane la 220 de milioane în 2016.
  • Media locuitorilor per gospodărie a scăzut de la 2,82 în 1980 la 2,3 în 2016, cu țările nordice și Germania având media cea mai redusă, iar Croația și Polonia, cea mai ridicată.
  • Una din 3 gospodării sunt locuite de o singură persoană. Mai mult de 40% dintre acestea aparțin persoanelor peste 65 de ani.
  • 70% din gospodăriile europene nu sunt locuite de niciun copil, iar din cele unde există copii, în 47% există unul singur.
  • Nico țară nu are peste 50% locuințe cu copii, iar Germania se află la extremă: 8 din 10 locuințe nu adăpostesc copii. În Irlanda sunt cei mai mulți copii raportat la numărul de locuințe (aproape 5 din 10 gospodării au copii în îngrijire).

2. Evoluția nupțialității

Evoluția căsătoriei

  • În ciuda creșterii cu 60 de milioane a populației în ultimii 40 de ani, numărul căsătoriilor a scăzut de la 3,5 milioane în 1975 la 2,2 milioane în 2017.
  • În aceeași perioadă rata căsătoriei (numărul de prime căsătorii la 1000 locuitori) a scăzut de la 7,7 la 4,2.
  • Pentru comparație, rata căsătoriei în: SUA 6,9 (2014); China 9,6; Rusia 8,5.
  • italia și Portugalia au cele mai reduse rate ale căsătoriei: 3,2. Cea mai ridicată se înregistrează în Lituania (7,6).
  • România are o rată a căsătoriei ridicată și mult peste medie, de 6,3, în scădere cu 1,9 în ultimii 35 de ani.
  • 4 din 10 copii se nasc în afara căsătoriei, de la mai puțin de 2 în 1980.
  • Franța (6/10) și Grecia (mai puțin de 1/10) sunt la extremele acestei statistici, cu România la nivelul 31,3.
  • Vârsta primei căsătorii la femei este cea mai mare la suedeze (33,6 ani) și spanioloaice (32,7) și cea mai redusă la poloneze (26,9) și românce (26,8 ani). Pentru bărbați, variază între 36,2 (Suedia) și 28,9 (Lituania).
  • Mariajul este într-o criză acută: căsătoriile s-au împuținat iar numărul divorțurilor a ajuns la circa 1 milion per an. Șapte din 10 gospodării europene nu au copii în componență.

Evoluția divorțurilor

  • Din 1975, deși numărul mariajelor a scăzut dramatic, numărul divorțurilor a crescut cu peste 325.000 per an, la 946.000 anual.
  • Divorțul rămâne prima cauză a instabilității familiilor europene.
  • Din 1975, în 2/3 din țările UE numărul divorțurilor a crescut, la extremă fiind Spania (76.000). În celelalte a scăzut, campioana stabilității familiei fiind Franța (-81.000 divorțuri). În România scăderea a fost de 2.630.
  • Aproape jumătate din căsătoriile din UE se termină cu un divorț.
  • Proporția mariaj/divorț a scăzut de la 6/1 în 1975 la 2,3/1 în 2015.
  • Din totalul căsătoriilor care se desfac: 4 din 10 divorțuri survin înainte de 10 ani, 1 din 7 căsătorii nu durează mai mult de 5 ani iar una din 4 căsătorii durează între 5 și 9 ani.
  • Cele mai multe căsătorii se desfac (procentual) în Portugalia, Belgia și Spania, iar cele mai puține, în România, Irlanda și Malta.

Reamintim care sunt funcțiile sociologice ale familiei:

  • funcția de reglator al relațiilor sexuale (ex: interzicerea incestului, impunerea fidelității între soți, interzicerea recunoașterii formelor alternative relațiilor între soți etc.),
  • funcția de procreare: nașterea și creșterea copiilor,
  • funcția de socializare: familia este grupul primar optim prin care orice ființă umană asimilează comportamente, limbaj, modele social culturale și se integrează social,
  • funcția psiho-afectivă: familia oferă mediul psiho-afectiv cel mai important, echilibrant pentru formarea și afirmarea personalității,
  • funcția protectivă: îngrijirea și protecția copilului de către părinți, dar și a oricărui membru al familiei sau a părinților bătrâni de către copii,
  • funcția de status social: oferă membrilor săi un status social recunoscut în social și juridic: tată, mamă, fiu, frate etc.,
  • funcția economică: familia funcționează ca o unitate cu un buget comun propriu familiei și în multe cazuri și ca unitate producătoare (gospodării proprii, asociații familiale).

(Va urma)

Donați pentru Cultura Vieții

Dacă apreciați eforturile noastre de a vă oferi conținut de calitate și inedit, vă rugăm să ne sprijiniți cu o donație, pentru găzduire și traducerile ocazionale.
Puteți dona cu cardul prin PayPal.
Dacă doriți să donați direct în contul bancar, vă rugăm să ne contactați. Mulțumim!

Personal Info

Donation Total: 10€

Recomandăm cărțile editurii „Anacronic”

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here