„Cazul Alfie Evans a arătat întregii lumi că puterea politică vrea să facă următorul pas prin legalizarea infanticidului” – fragment din interviul cu episcopul Schneider de Astana

179
0

Interviu cu Athanasius Schneider, Episcop Auxiliar al Arhiepiscopiei Sfânta Maria din Astana despre „erorile” din interiorul Bisericii Catolice de azi – fragment

Titlul original al interviului, „Bishop Schneider Addresses a New “Syllabus of Errors” for the Modern Church”  face referire la Silabusul erorilor (Lat. Syllabus Errorum), document publicat sub pontificatul Papei Pius al IX-lea în data de 8 decembrie 1864 sub forma anexei la enciclica Quanta cura. Acest document condamnă un total de 80 de erori (sau erezii) și reafirma învățătura catolică despre o serie de probleme filosofice și politice, în lumina enciclicelor anterioare.

Interviul cu Episcopul Schneider survine în contextul unor dispute fără precedent în interiorul Bisericii între grupul episcopilor „liberali” (reprezentați prin Conferința Episcopală din Germania susținuți, se pare, chiar de Papa Francisc) și păstrătorii învățăturii catolice autentice.”

Maike Hickson: La începutul anului, reprezentanții Conferinței Episcopale Germane au propus o binecuvântare a cuplurilor homosexuale. Care ar fi un răspuns la acest lucru în lumina doctrinei catolice?

Episcopul Athanasius Schneider: Împărtășirea binecuvântării unui cuplu homosexual înseamnă nu doar binecuvântarea păcatului unor acte sexuale extramaritale, ci, mai rău, a actelor sexuale între persoane de același sex, adică binecuvântarea păcatul sodomiei, care este considerat de aproape întreaga istorie umană și de întreaga tradiție creștină ca fiind un păcat strigător la cer (cf. Catehismului Bisericii Catolice, n.1867). De ce un astfel de păcat e strigător la cer? Deoarece anulează, profanează și contrazice în mod direct natura și ordinea sexualității umane în complementaritatea reciprocă a celor două sexe, așa cum este creată de înțelepciunea infinită a lui Dumnezeu. Actele homosexuale sau relațiile homosexuale se împotrivesc direct rațiunii, logicii și a voinței explicite a lui Dumnezeu.

Actele homosexuale sunt intrinsec atât de absurde încât le putem compara, de exemplu, cu nonsensul de a obstrucționa mecanismul unei centuri de siguranță, unde conectorul „limbă” (masculin) este împins în „cataramă” (conector feminin). Fiecare persoană cu bun simț va declara absurditatea de a folosi pentru centura de siguranță numai două limbi sau numai două catarame. Acesta nu va funcționa și va duce la moarte în multe cazuri deoarece centura nu a fost fixată. De asemenea, actele homosexuale cauzează moartea spirituală și de multe ori moartea fizică din cauza riscului extrem de ridicat al bolilor venerice.

Când clericii promovează binecuvântarea relațiilor homosexuale, ei promovează un păcat strigător la cer și promovează o absurditate logică. Asemenea clerici comit astfel un păcat grav și păcatul lor este chiar mai grav decât cel al partenerilor homosexuali pe care ei îl binecuvântează, deoarece dau acestor oameni stimulente la o viață în păcate continue și îi expune, în consecință, la pericolul real al condamnării veșnice. Astfel de clerici vor auzi cu siguranță de la Dumnezeu – în momentul judecății lor personale – aceste cuvinte grave: „ Când eu îi voi spune celui nelegiuit: «Vei muri», iar tu nu-l vei atenționa și nu vei vorbi ca să-l atenționezi cu privirie la calea lui cea nelegiuită ca să trăiască, el, cel nelegiuit, va muri din cauza nelegiuirii sale, iar eu voi cere cont pentru sângele lui de la tine.” (Ez 3:18). Clericii care binecuvântează practicile homosexuale reintroduc un fel de prostituție păgână la templu. Un astfel de comportament clerical este asemănător cu apostazia și le sunt aplicabile pe deplin aceste cuvinte ale Sfintei Scripturi: „Pentru că s-au strecurat printre voi unii oameni nelegiuiţi, care au fost proscrişi de mai înainte pentru această condamnare. Ei schimbă harul Dumnezeului nostru în desfrâu şi îl reneagă pe unicul stăpân şi domn al nostru, Isus Cristos.” (Iuda 4).

…….

Maike Hickson: Recent, lumea a asistat la cazul Alfie Evans, unde statul a decis să pună capăt susținerii în viață cu ajutorul aparatelor a unui copil bolnav. Arhiepiscopul Paglia și câțiva episcopi britanici au lăudat statul pentru această decizie, argumentând că nu ar trebui să se utilizeze tratamente excesive. Care este răspunsul dvs. la cazul Alfie? Statul a luat decizia corectă și lumea seculară merge în direcția cea bună aici? Care ar trebui să fie principiile de tratare a celor grav bolnavi – fie copii sau adulți?

Episcopul Athanasius Schneider: Cazul Alfie s-a descoperit ca fiind vârful aisbergului. Aisbergul este anti-cultura modernă a uciderii copiilor nenăscuți, o practică care a început ca o acțiune juridică pentru prima dată în istoria omenirii prin dictatura comunistă și marxistă a lui Lenin – în 1920. Din anii șaizeci ai secolului trecut, uciderea legală copiii nenăscuți s-a răspândit treptat ca o acțiune orchestrată în aproape toate țările occidentale. Ideologia mondială de a ucide copii nenăscuți este în esență o ideologie a disprețului omenirii sub masca cinică a presupuselor drepturi ale femeii sau a nebuloasei „sănătății reproductive”.

Întotdeauna industria avortului și ideologia sa politică au refuzat categoric compararea avortului cu infanticidul. Cu toate acestea, cazul Alfie a arătat întregii lumi că puterea politică mondială, juridică și mediatică de a-l anihila pe cel nenăscut – viața omenească vulnerabilă și slabă – vrea să facă următorul pas calitativ introducând legalizarea infanticidului, începând inițial cu o ucidere legală a unui copil grav bolnav. Prin cazul Alfie ei au vrut să dea un exemplu în această direcție. Într-adevăr, aceasta este doar o consecință logică a avortului, combinată acum cu ideologia eutanasiei. Cazul Alfie a demonstrat cu adevărat cine este cine în problema apărării fără compromis a inviolabilității vieții umane. Ea a reunit spontan apărătorii vieții din toate colțurile pământului într-o linie de luptă comună. Era o armată spirituală mică, dar nobilă, împotriva unei puternice conspirații stabilite de o agendă politică, de justiție și, spre uimirea noastră, de medicină. Armata vieții părea a fi un nou David în fața modernului Goliat al infanticidului.

Se pare că de data aceasta Goliat a câștigat. Totuși, de fapt, acest Goliat a pierdut. Pentru că, în cazul lui Alfie, partidele politice, juridice și medicale implicate au pierdut credibilitatea morală a imparțialității, a transparenței și a simțului dreptății. Câștigătoare a fost totuși armata lui Alfie. Căci, în ochii lui Dumnezeu – și chiar în ochii istoriei – , cei care apără cele mai slabe și mai vulnerabile ființe umane, care sunt în primul rând copiii nenăscuți și cei născuți bolnavi, vor fi întotdeauna câștigători. Conspirația politică, juridică și medicală împotriva vieții umane se va prăbuși cu siguranță, într-o zi, pentru că este inumană.

Pentru cazul Alfie și pentru armata vieții din jurul lui, se pot aplica aceste cuvinte din Sfânta Scriptură: „Cei care seamănă cu lacrimi vor secera cu strigăte de bucurie” (Psalmul 126:5).

+ Athanasius Schneider, Episcop Auxiliar al Arhiepiscopiei Sfânta Maria din Astana

Donați pentru Cultura Vieții

Dacă apreciați eforturile noastre de a vă oferi conținut de calitate și inedit, vă rugăm să ne sprijiniți cu o donație, pentru găzduire și traducerile ocazionale.
Puteți dona cu cardul, prin PayPal. Mulțumim!

Personal Info

Donation Total: 10€

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here