Campionatul mondial de ciclism: Victorie în competiția feminină a unui bărbat care se pretinde femeie

511
0

Începutul sfârșitului pentru sporturile feminine? Un bărbat biologic care pretinde că este femeie a câștigat titlul mondial feminin la ciclism

„Prima femeie transgender campion mondial… prima,” a scris pe rețeaua Twitter Rachel McKinnon, profesor asistent de filosofie la Colegiul Charleston din statul american Carolina de Sud, la puțin timp după câștigarea rundei finale pentru departajarea campioanei mondiale la ciclism pe velodrom.

În urmă cu câteva luni, McKinnon, care biologic este bărbat, ținuse prelegerea cu titlul „Este corect pentru atletele femei trans să participe la competiții sportive la categoriile feminine?”

Dacă McKinnon este de părere că da, date fiind regulile Comitetului Internațional Olimpic și ale Tribunalului de Arbitraj Sportiv, medaliata cu bronz a fost de altă părere, după finalul competiției.

„În mod cert NU este corect”, a scris pe Twitter Jennifer Wagner, clasată pe locul al treilea, într-un schimb de replici cu autoarea conservatoare britanică Katie Hopkins.

Hopkins postase un mesaj cu următorul conținut pe Twitter:

„Pentru clarificare – acesta era campionatul mondial al FEMEILOR. Repet, al femeilor. Felicitări bravelor medaliate cu argint și bronz. Lumea e în ghearele unei nebunii febrile”.

Carolien van Herrikhuyzen, medaliata cu argint, reprezentantă a Olandei și prietenă cu McKinnon, nu s-a arătat de acord.

„Nimeni nu este transgender pentru a fura medalia altuia. Am făcut o cursă cinstită după regulile UCI (Uniunea Internațională de Ciclism, n. tr.). Dacă intri în competiție, accepți regulile, altfel nu concurezi. Îmi pot doar imagina prin ce a trecut ea în viață ca să ajungă unde e acum, ce greu îi este să se potrivească.”

Wagner a replicat: „Doar pentru că astea sunt regulile ACTUALE ale UCI nu înseamnă că sunt corecte sau drepte. Toate regulile pot fi schimbate.”

Patru zile mai târziu, după un schimb acid de replici, Wagner avea să își ceară scuze, adăugând însă că va lucra pentru schimbarea regulilor UCI.

McKinnon a refuzat să-i accepte scuzele: „Și-a cerut scuze doar pentru că a fost prinsă spunând-o public. Ea ar vrea să interzică femeilor trans să concureze. Nu vor reuși…”

O mulțime de „bigoți” vor trebui „să se obișnuiască”

McKinnon a etichetat criticii ca „bigoți transfobi” și a precizat că Wagner ar putea avea parte de sancțiuni pentru presupusa violare a codului cicliștilor americani împotriva hărțuirii prin „crearea unei atmosfere ostile” contra oamenilor „pe baza identității de gen”.

Din 2015, Comitetul Internațional Olimpic cere ca bărbații biologici care se identifică drept femei să-și blocheze prin tratament o anumită proporție din hormonul masculin testosteron, însă a renunțat la condiția ca sexul persoanei să fi fost schimbat chirurgical. McKinnon argumentează că și aceste reglementări sunt „împotriva drepturilor omului” întrucât nu există o cale de determina dacă testoteronul avantajează într-adevăr și face trimitere mai degrabă la drepturile civile prin obișnuita victimizare „de manual”:

„Făcând pe plac persoanelor cisgender (în Nouvorba impusă de corectitudinea politică, cisgender-ii sunt cei care au același gen cu sexul biologic, n. tr.) adâncește oprimarea persoanelor transgender. Când vine vorba despre extinderea drepturilor la o populație minoritară, de ce am întreba majoritatea?” a declarat pentru USA Today. „Pun pariu că o mulțime de albi au fost extrem de supărați când am desegregat sportul și am permis negrilor să concureze. Dar au trebuit să se obișnuiască cu ideea.”

Sună cunoscută analogia, nu? De aceea am făcut precizarea că victimizarea este servită „după manual” – manualul inițiat de teoreticienii Școlii de la Frankfurt, cei care au împărțit societatea în două grupări principale: opresori (majoritarii) și victime (minoritarii).

Altfel, dacă n-am cunoaște metoda, am crede că, pentru un cadru didactic posesor de doctorat, McKinnon stă slab cu logica. La fel ca și în cazul celor care acuză de bigotism pe oponenții căsătoriilor monosexuale comparându-i cu opozanții căsătoriilor interrasiale din secolul trecut, McKinnon folosește un argument falacios.

Mai precis, opoziția la căsătoriile interrasiale însemna o recunoaștere a faptului că aceste căsătorii sunt de fapt unele autentice, conform primului scop al acestei instituții, acela de a procrea și de a asigura urmașilor un mediu propice creșterii și educării. Exact asta doreau să împiedice rasiștii: metisajul rasial! Deci un bărbat de culoare și o femeie albă rămân, totuși, un bărbat și o femeie care pot procrea, pe când căsătoria între doi bărbați sau două femei este lipsită, din această perspectivă, de sens.

Citește pe această temă articolul „Căsătoria” între persoane de acelaşi sex şi căsătoria interrasială – noţiuni total diferite

Similar, atleții de culoare bărbați erau comparabili în forță și abilități cu cei albi, deci interdicția participării lor la competiții era una lipsită de alt argument decât cel politic. Nu același lucru se poate spune în cazul „femeilor trans” – McKinnon, spre exemplu, a câștigat un avantaj decisiv prin capacitatea pulmonară și forța mărite, specifice organismului masculin față de cel feminin.

Dar cui să-i mai pese de aceste adevăruri simple, când organismele științifice ori instanțele au ajuns cu totul infectate de corectitudinea politică sau timorate de amenințările „victimelor” susținute din plin de corul corporațiilor globale și al elitei politice a lumii.

Donați pentru Cultura Vieții

Dacă apreciați eforturile noastre de a vă oferi conținut de calitate și inedit, vă rugăm să ne sprijiniți cu o donație, pentru găzduire și traducerile ocazionale.
Puteți dona cu cardul, prin PayPal. Mulțumim!

Personal Info

Donation Total: 10€

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here