Deranjantul cult al Gretei Thunberg (de Rob Slane)

496
Suntem periculos de aproape de a deveni o societate guvernată de emoție în locul rațiunii. Rezultatele se văd în incapacitatea din ce în ce mai mare a maselor de a accepta chiar și simpla posibilitate a existenței altor viziuni decât cele proprii.

Cultul Gretei Thunberg este unul extrem de deranjant și care marchează un nou minim în deriva civilizației occidentale. Chiar dacă ar fi să cred că gazul pe care fiecare dintre noi îl expiră în mod natural de mii de ori pe zi și pe care plantele îl folosesc pentru fotosinteză va sfârși prin a ne aduce moartea, tot aș fi profund deranjat de folosirea acestei fete – în mod foarte clar instabilă din punct de vedere mental – ca pe un poster-child pentru o agendă.

Acest videoclip cu discursul ei la ONU este un caz, la fel ca și declarația făcută la Davos la începutul acestui an, prin care s-a decis să-și răspândească propria marcă de „sărăcie fără speranță”:

„Adulții spun: le datorăm tinerilor să le dăm speranță. Dar eu nu vreau speranța voastră. Nu vreau optimismul vostru. Vreau să intrați în panică. Vreau să simțiți teama pe care eu o simt în fiecare zi. Vreau să acționați. Vreau să acționați așa cum ați face într-o situație de criză. Vreau să acționați ca și cum v-ar arde casa, pentru că așa și este.”

Cauzele susținute prin fapte incontestabile nu au nevoie de ajutorul unor adolescente ușor descurajante și emotive care să conducă atacul. Dimpotrivă, o adolescentă ușor descurajantă și emotivă ar putea fi considerată de o societate rațională ca fiind oarecum o piedică în calea faptelor, deoarece este susceptibilă de a distrage de la acestea și de a muta problema de pe tărâmul rațiunii și al discursului rațional în cel al emoției și sentimentelor.

Exact acesta este, desigur, scopul, și tocmai de aceea ea se află acolo unde se află. Până în urmă cu vreun an era perfect posibilă menținerea poziției rezonabile că nu orice schimbare a climatului global este neapărat produsul acțiunilor umane, fără ca această poziție să fie considerată de neclintitDa, acuzația absolut necinstită de „negaționist” a devenit tot mai mult folosită pentru a-i macula pe cei care puneau la îndoială afirmațiile făcute, prin implicația că susținerea unei astfel de poziții ar fi asemănătoare cu negarea genocidului nazist împotriva a milioane de evrei. Dar, în ciuda acestei abordări și a faptului că majoritatea mass-media corporative aveau deja tendința de a trata afirmația că oamenii sunt responsabili pentru schimbările climatice ca pe un fapt dovedit, era totuși posibil să avem opinii divergente fără a fi tratați ca un paria, ca un individ malefic.

Această situație devenise, în mod clar, intolerabilă pentru cei care au cel mai mult de câștigat din propagarea revendicărilor, motiv pentru care – cel puțin așa mi se pare mie – au decis să crească miza prin folosirea – și mă refer chiar la FOLOSIREA – unui copil pentru avansul cauzei lor. Și nu orice copil, ci unul care are antecedente de depresie și o boală mintală și care este capabilă să facă extraordinar de emoționale și „profetice” apeluri către „lume”. Dacă ar fi vorba doar despre fapte, nu ar mai fi nevoie de o astfel de tactică; dar, neobosita împingere în față a unei astfel de persoane este în mod evident destinată să stopeze orice dezbatere care a rămas, prin portretizarea celor care o critică pe ea sau mesajul ei drept niște nătărăi cu inimă de piatră, fără minim de compasiune. Încă niște prostii emoționale.

Fără îndoială, sunt unii care o tratează foarte urât pe domnișoara Thunberg și, fără îndoială, ea a fost supusă unor abuzuri execrabile. La urma urmei, există foarte mulți indivizi respingători. Dar este perfect posibil să o contrazici și este perfect rezonabil să respingi exploatarea ei în acest fel pentru o agendă a unora aflați mult mai sus în „lanțul trofic” fără să îi vrei răul și fără să fii ticălos. Personal, îi doresc să fie binecuvântată și sper că va găsi atât speranță, cât și fericire.

Vă recomandăm
[adrotate group="2"]

Totodată merită să amintim că nu din tabăra așa-numiților „negaționiști” ai faptelor și rațiunii au venit cei care au luat luat decizia de a folosi un copil tulburat emoțional pe post de „purtător de cuvânt global” și pentru lansarea de apeluri emoționale către mapamond. Ci chiar din tabăra celor care susțin că dețin faptele, dovezile și au știința de partea lor. De ce? Dacă știința este într-adevăr clară și dacă faptele sunt cu adevărat incontestabile, de unde nevoia de a folosi o fată vulnerabilă pentru a promova agenda aceasta?

Eu personal mă tem pentru domnișoara Thunberg. Nu încape îndoială că va afla, mai devreme sau mai târziu, că a fost exploatată de cei pe care îi credea prieteni, va află că aceștia sunt gata să o abandoneze de îndată ce își îndeplinesc scopul. Va ajunge să fie doar o întrebare prin concursurile de trivia, în 20 sau 30 de ani de aici înainte (da, cred că și lumea, și jocurile de societate vor fi încă aici).

La nivel societal, sincer, totul pute a campanie de reducere la tăcere a oponenților rușinându-i, campanie care exploatează un copil foarte tulburat. Și faptul că există oameni pregătiți să utilizeze asemenea tip de tactică emoțională pentru a-și atinge scopurile este într-adevăr sinistru. Suntem periculos de aproape de a deveni o societate în întregime guvernată de emoție în locul rațiunii, rezultatele putând fi văzute în incapacitatea din ce în ce mai mare a maselor largi de oameni de a accepta fie și simpla posibilitate a existenței altor viziuni decât cele proprii.

Fie că sunteți de acord cu mesajul domnișoarei Thunberg, fie că sunteți sceptici, fie că îl respingeți – exploatarea ei și cultul născut în jurul ei ar trebui să vă deranjeze.

Despre autor
Rob Sloane este autor conservator britanic. A publicat volumele The God Reality: A Critique of Richard Dawkins’ The God Delusion și A Christian & an Unbeliever Discuss: Life, The Universe & Everything. Traducere și adaptare după The Blogmire.

Ajută la promovarea fundamentelor morale ale societății.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here