Eugenia și alte rele (de Justin Dyer)

433
Căutarea eugenică a „genelor bune” ne costă renunțarea la demnitatea și egalitatea umană și marginalizează dogma sanctității vieții.

J. K. Chesterton își începe cartea sa din 1924 „Eugenia și alte rele” avertizându-ne că o „lovitură de toporișcă poate fi parată numai câtă vreme aceasta este în aer.” Toporișca era eugenia, dar lovitura deja își atinsese ținta în Statele Unite. Într-o cauză examinată de Curtea Supremă trei ani mai târziu, Buck c. Bell, judecătorul Oliver Wendell Holmes Jr. avea să opineze în favoarea unei legi din statul Virginia care prevedea de sterilizarea forțată a celor suferind de „idioție, imbecilitate, oligofrenie sau epilepsie” trecând peste protestele tinerei Carrie Buck de 17 ani, care nu era așa de slabă la minte pentru a fi oarbă la nedreptatea comisă contra sa.

Permițând statului să-i îndepărteze chirurgical lui Buck tuburile falopiene, cu un singur vot contra venit din partea singurului judecător catolic al Curții, Pierce Butler, Curtea notează în opinia majoritară, sub semnătura lui Holmes:

„E mai bine pentru toată lumea ca în loc să aștepte să fie executați copiii degenerați pentru crimă sau să îi lase să se înfometeze pentru imbecilitatea lor, societatea să prevină acestea prin împiedicarea celor care sunt în mod evident inapți de la a-și perpetua specia”.

Carrie Buck a fost una dintre cele 60.000 de persoane sterilizate forțat în Statele Unite în secolul XX, după cum judecătorul Curții Supreme Clarence Thomas nota în recenta lui opinie concordantă în cauza Box c. Planned Parenthood Indiana și Kentucky, un certiorari [1] în decursul căruia [Curtea] a readus în atenție întrebarea dacă statul Indiana poate să interzică legal avorturile motivate de sexul, rasa sau dizabilitatea copilului nenăscut. „Ideea periculoasă” a lui Thomas – după cum o descria Ross Douthat – era aceea că istoria sordidă a eugeniei în Statele Unite rămâne relevantă în disputele noastre constituționale cu privire la avort.

Conform cu Amendamentul al Paisprezecelea [al Constituției americane] [2], un stat poate să nu respecte un drept fundamental doar dacă are un interes întemeiat și dacă îl urmărește prin cele mai puțin restrictive metode. Presupunând, de dragul argumentului, că există un drept fundamental, constituțional, la avort, are un stat interes întemeiat în împiedicarea avorturilor pe motive eugenice – pentru a para la timp lovitura de toporișcă?

Adresând această întrebare și conectând-o cu jurisprudența în materie de protecție egală, judecătorul Thomas a scris opinia concurentă a Curții, conturând în detaliu istoria eugeniei în Statele Unite, pentru a demonstra că legea din Indiana și alte „legi similare promovează un interes întemeiat al Statului în împiedicarea avortului de la a deveni o unealtă a eugeniei contemporane.”

Precum notează Thomas, „mișcarea de control a nașterilor din secolul XX” era interconectată cu și „se dezvolta împreună cu mișcarea eugenică americană.” Ambele „căutau să asiste rasa la eliminarea celor nepotriviți”, precum nota Margaret Sanger [3] în eseul ei din 1919 „Controlul nașterilor și îmbunătățirea rasială.” Dar Sanger și-a exprimat propriile dubii „împerecherea de cupluri sănătoase” sau „sterilizarea anumitor tipuri recunoscute de indivizi nepotriviți” poate singură să facă destul pentru a limita reproducerea în rândul

„aceste mari mase, care prin presiune economică populează mahalalele și produc, în neajutorarea lor, alte mase neajutorate, bolnave și incompetente, care copleșesc tot ce eugenia poate să facă în rândul celor a căror condiție economică este mai bună.”

Vă recomandăm
[adrotate group="2"]

Chiar dacă Sanger nu l-a făcut, primul pas spre avortul eugenic nu mai era departe. La doar câțiva ani după publicarea eseului, William Ralph Inge, un anglican liberal și adept al eugenie, scria pe față în cartea sa „Eseuri Sincere”

„Dogma ridicolă că toți oamenii sunt născuți egali este moartă, dacă nu e cumva și îngropată deja. ‘Sanctitatea vieții umane’ trebuie să facă loc adevărului evident că o grădină are nevoie să fie plivită.”

Fără dogma sanctității vieții umane, ce împiedică „grădinarul” din această metaforă să ucidă „buruienile”?

Era o întrebare serioasă, atunci, după liberalizarea legilor avortului în secolul XX, aceea dacă avortul va fi folosit în scopuri eugenice. În această lumină, părea rezonabil pentru oameni să interpreteze comentariul făcut de Ruth Bader Ginsburg [4] în timpul unui interviu acordat în 2009 ziarului New York Times ca pe o aprobare tacită față de obiectivul eugeniștilor de a-i descuraja pe cei săraci sau indezirabili din alte motive de la reproducere.

„Pe bune că m-am gândit la asta, la momentul când era luată decizia în Roe [5],” i-a spus Ginsburg lui Emily Bazelon, „era o preocupare cu privire la creșterea populației și în particular a acelor populații care nu doream să fie prea numeroase. Așa că Roe a urmat să fie primească atunci finanțare Medicaid [6] pentru avort.”

Într-un interviu follow-up acordat lui Bazelon, de data aceasta la Facultatea de Drept a Universității Yale, Ginsburg a insistat că a fost citată precis dar că a fost „interpretată foarte greșit.” Bazelon a insistat că Ginsburg rezuma o viziune populară în 1973 dar pe care ea nu o susținea personal (chiar dacă comentariul ei făcut în 2014 într-un alt interviu, aceea că „e lipsit de sens ca o politică națională să promoveze natalitatea doar în rândul săracilor” părea să aprobe ambele fețe, pozitivă și negativă, ale monedei eugeniste).

Este însă imposibil să conferi aceeași interpretare caritabilă unei scrisori de la Ron Weddington, jurist în cauza Roe, adresată președintelui-ales Bill Clinton în 1992. „Dacă e să conving săracii că nu pot ieși din sărăcie când au atâtea guri în plus de hrănit,” scria Weddington, „va trebui să furnizezi mijloacele de a preveni gurile în plus”: adică „vasectomii, ligaturi tubale și avorturi” finanțate de guvern. „Nu avem nevoie de mai mulți bebeluși săraci” insista, în încheierea scrisorii, Weddington. Termenul „săraci” este de multe ori un „proxi” pentru alte categorii, implicite sau explicite.

Tehnologia a avansat dramatic din 1992 încoace și, precum notează Clarence Thomas, „cu testele de screening prenatal de azi și alte tehnologii, avortul poate fi ușor folosit pentru eliminarea copiilor cu caracteristici nedorite.” Asta a condus, de exemplu, la eliminarea cvasi-totală a copiilor cu Sindrom Down în multe țări vestice și la avort selectiv pe motiv de sex, răspândit în Asia și în câteva comunități din Statele Unite. În plus, la mari disparități rasiale în ce privește ratele avortului în diferitele comunitățile americane.

Este important de ținut minte că eu-ul din eugenie înseamnă pur și simplu bun, ca în gene bune, și oamenii care au îmbrățișat-o credeau că aduc ceva bun pentru societate și viitor. Eugenia era și este o mișcare progresistă – una ce se sprijină pe o viziune despre dezvoltare, progres și perfecțiune. Istoria secolului XX, totuși, ne arată că viziunile paradisiace conduc la rezultate dezastruoase. Căutarea eugenistă pentru gene bune vine cu prețul demnității și al egalității umane și marginalizează dogma sanctității vieții umane.

Mai degrabă decât să ne avertizeze că eugenia poate exista aici, „ideea periculoasă” a judecătorului Thomas arată că ea deja a existat și că statul are un interes întemeiat în a preveni resuscitarea acesteia.

 

Despre autor
Justin Dyer este profesor de științe politice și director al Institutului Kinder pentru Democrație Constituțională la Universitatea din Missouri, SUA. Traducere și adaptare după The Public Discourse.
____

NOTE

[1] În orig. certiorari order. În dreptul anglo-american, certiorari este acordul de principiu pe care o instanță și-l dă pentru a rejudeca un caz provenit de la o instanță inferioară. Curtea Supremă a Statelor Unite nu este obligată să accepte rejudecarea dosarelor instanțelor inferioare. Marea majoritate a solicitărilor care îi sunt adresate sunt respinse, caz în care deciziile curților imediat inferioare (de obicei curțile federale de apel) rămân definitive.

[2] Amendamentul al XIV-lea al Constituției Statelor Unite ale Americii a fost adoptat în 1868 și este unul dintre cele cu consecințele cele mai importante în jurisprudență. Amendamentul privește asigurarea dreptului egal la protecția legii și a fost propus ca răspuns la problemele legate de abolirea sclaviei ca urmare a Războiului Civil.

[3]. Margaret Sanger este fondatoarea Planned Parenthood, azi cel mai important business de avorturi din America de Nord. Faptul că Sanger era rasistă și că nu era absolut deloc interesată de „drepturile femeii” ci de selecția rasială este ocultat azi.

[4] R.B. Ginsburg (86 de ani în 2019) este din 1993 judecătoare a Curții Supreme a SUA, considerată de mulți ca cea mai „liberală”, adică de stânga. Are un istoric de voturi pro-avort și pro-minorități sexuale. Adversară a președintelui Donald Trump.

[5] Roe c. Wade este celebrul caz în urma căruia Curtea Supremă a SUA a decis că avortul trebuie să fie legal în toate statele din componența uniunii întrucât este o parte din dreptul constituțional la viața privată.

[6] Medicaid este programul de sănătate „social”, finanțat de la bugetul federal al SUA.


Ajută la promovarea fundamentelor morale ale societății.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here