„Pride” este acum o industrie care vizează copiii, chiar și de 3 ani (de Christopher Bedford)

Într-o zi, această țară se va uita înapoi cu groază la ceea ce le-a făcut copiilor influențabili în numele promovării „fluidității de gen”.

Probabil că nu ați mai citit o carte de benzi desenate de ani buni, dar dacă ați făcut-o, mai ales în ultimele săptămâni (articolul datează din 16.06.2021, n.tr.), este posibil să fi observat mult mai puțini Batman și Joker și mult mai multe curcubee și fluiditate de gen.

DC Comics, creatoarea lui Superman, face publicitate tricourilor LGBT Pride pentru Batman, Superman, Femeia Fantastică, Flash și chiar pentru iubita lui Joker. Tocmai au lansat antologia „DC Pride”, care îi sărbătorește pe toți L-G-B-T-Q-I-A-și-așa-mai-departe din Universul DC Comics.

Știai că Aqualad, colegul negru și mai tânăr al lui Aquaman despre care nu ai auzit până acum, este homosexual? Știați că, pe lângă faptul că le plac crimele în masă, lui Poison Ivy și Harley Quinn le plac și alte femei? Până acum superputerile uneau personajele de benzi desenate, de la cele mai obscure la cele mai de succes; acum, ceea ce unește toți acești eroi este, aparent, orientarea sexuală.

Pentru a nu fi lăsat la o parte, Loki, creație a studiourilor Marvel, este acum genderfluid. „Știu câți oameni se identifică cu Loki și sunt dornici de această reprezentare”, susține scenaristul, „mai ales la acest personaj. Am muncit foarte mult.”

Unii ar putea gândi astfel: „Ce ciudat. Benzile desenate îi enervează din nou pe adulți, la fel cum era în anii 1950”. Însă promovarea propagandei sexualizante în produsele destinate copiilor cu vârste cuprinse între 8 și 10 ani nu este progresistă, nici drăguță și nici o dovadă de curaj – este grețoasă și dacă nu vă dați seama de acest lucru uitându-vă la benzile desenate, aruncați o privire la comportamentul tuturor marilor corporații în timpul lunii Pride (Mândrie), cunoscută anterior ca „iunie”.

Volkswagen și Mercedes-Benz, BMW, Cisco Systems, Lenovo, Capital One, toate au un logo Pride personalizat. Sigur, acestea sunt firme pentru adulți, dar există și compania de jocuri video pentru copii Bethesda, și NFL, și clubul de fotbal D.C. United, și Coca-Cola, Twitter, Instagram, Facebook sau TikTok. E grozav să vezi atât de multe corporații multinaționale curajoase și îndrăznețe. În cazul în care vă întrebați dacă este vorba despre principii sau doar de a face pe plac cuiva, aflați că niciuna dintre acele companii nu a schimbat siglele filialelor lor din China sau Orientul Mijlociu.

Vă recomandăm
[adrotate group="2"]

Desigur, putem spune că se alătură și ei curentului cu scopul de a obține profit; numai că anul acesta, în special, vedem și o altă latură a lunii Pride: latura care nu se referă pur și simplu la bani sau la modă, ci una foarte, foarte interesată de copiii tăi.

Luna aceasta (iunie 2021, n.tr.) „Blue’s Clues” (serial de desene animate difuzat pe canalele pentru copii din SUA, n.tr.) a lansat un videoclip de trei minute și jumătate cu o paradă Pride animată. Sunt acolo doi delfini „non-binari”, animale asexuale, animale pansexuale și un castor transgender. Nu uitați: acest spectacol se adresează copiilor de trei până la cinci ani.

Captură de ecran din serialul animat „Blue’s Clues”, destinat copiilor mici.

Emisiunile TV pentru copii sunt, în linii mari, un deșert cultural; asta nu înseamnă că lectura in biblioteci publice este mai sigură, pentru că un mare număr de biblioteci publice locale sunt azi la fel decorecte politic ca o reuniune a redacției New York Times. Un grup numit „No Time For Flash Cards”, de exemplu, are o listă de cărți LGBT recomandate pentru copii mici și școlari. Ediția din 2020 a listei avea 72 de cărți. Printre ele „Rainbow: A First Book of Pride” (Curcubeul; Prima carte despre Mândrie), „My Two Dads Are Amazing” (Cei doi tați ai mei sunt uimitori) și „Phoenix Goes To School” (Phoenix se duce la școală) despre un copil transgender care merge la grădiniță!

Pe lângă toate cărțile Pride de pe rafturi, bibliotecile pot găzdui și o „Drag Queen Story Hour” (Ora de povești a unui travestit). Dacă sunteți în Texas, persoana care citește în public din carte ar putea fi chiar un infractor sexual condamnat pentru pedofilie, așa cum s-a întâmplat la Biblioteca Publică din Houston în 2019. Dacă vă aflați în Portland, Oregon, bibliotecarii ar putea lăsa copiii să-i atingă corpul travestitului – și să considere asta ceva cu care te poți lăuda pe Facebook.

Dar de școlile publice ce spuneți? Este suficient să spunem că, dacă școlilor noastre le-ar păsa de adevărata știință la fel de mult ca de propaganda sexuală, am și avut deja colonii pe Marte până acum. În New Jersey, începând cu clasa a V-a, școlile publice trebuie să încorporeze un curriculum incluziv LGBT în fiecare disciplină, de la istorie și matematică până la limba spaniolă. Istoria LGBT este obligatorie și în Colorado, Illinois și California. Dar nu vă lăsați păcăliți de „istorie” – agenda LGBT este interesată de mult mai mult decât să afle copiii dvs. cine a fost Harvey Milk (politician american homosexual, n.tr.). În Oregon, Washington și California, medicii și asistenții sociali îți pot lua copilul de acasă dacă consideră că nu li se acordă atenție pentru procesul de „afirmare a genului”.

Toamna trecută la Seattle, un imigrant musulman care lucra în sectorul tehnologiei era îngrijorat că fiul său de 16 ani, autist, suferea din cauza lockdownurilor interminabile provocate de sindicatele din învățământ (în SUA sindicatele, complet căzute în mâna activiștilor marxiști, au fost în prima linie a carantinei și blocajelor asupra economiei și vieții sociale, n.tr.). Îngrijorat că ar putea încerca să-și facă singur rău, tatăl și-a dus fiul la Spitalul de Copii din Seattle. Lui, tatălui, nu i s-a permis să rămână în spital „din cauza COVID”, așa că a trebuit să aibă încredere în medici. De fapt, nu ar fi trebuit. Când au terminat tratamentul, omului i s-a spus să vină și să-și ia de la spital… „fiica”. Medicii au s-au folosit de protocoalele COVID pentru a separa copilul de tată, l-au izolat pe copil (aflat deja într-o suferință emoțională severă și căruia în Seattle nu i s-a permis să meargă tot anul la școală) și „l-au convins” că problema lui era că… era de fapt fată! Dacă acesta nu este abuz de putere al autorității, atunci ce este? Din fericire pentru medici, legile au fost rescrise astfel încât acest tratament să îi poată fi administrat oricui din statul Washington, de la vârsta de 13 ani, fără a solicita permisiunea părinților.

Într-un studiu recent realizat în 13 licee din Pittsburgh, aproximativ 10% dintre elevi s-au declarat transgender sau „non-binari”. Chiar au fost acești copii născuți cu „genul greșit”? Anii ’60, ’70, ’80 și ’90 au fost marcate de numeroase rebeliuni ale tinerilor, dar nu își aduce cineva aminte ca 10% să fi fost confuzi dacă sunt băiat sau fată? Nu, desigur că nu. Astăzi, ceea ce vedem cu adevărat sunt adolescenți care trec prin provocările vârstei îmbrățișând o nouă ideologie care este le împinsă agresiv în brațe.

Ar fi o prosteală relativ inofensivă dacă ar fi doar un comportament social. Daar nu este. Sistemul nostru medical oferă tinerilor hormoni, sterilizare chirurgicală, duble mastectomii și organe sexuale false, toate în numele „afirmării genului”. Multe dintre aceste tratamente sunt ireversibile și pentru niciunul dintre ele consecințele pe termen lung nu sunt cunoscute.

Între timp, educatorii și bibliotecarii pregătesc copiii pentru a-i îndruma pe această cale; în gimnazii și în licee copiii sunt îndoctrinați cu aceste idei; în licee și în colegii, „tranziția de gen” în masă este celebrată ca fiind normală și nu o nebunie; în clinicile de specialitate, unii fac bani din asta.

În societatea americană, Mândria nu mai este un păcat capital și rădăcina tuturor păcatelor. În 2021, Mândria este o industrie. Parada gay e deja demodată: luna iunie este de acum luna sărbătoririi acestei noi ideologii.

Într-o zi, această țară se va uita înapoi cu groază la ceea ce le-a făcut copiilor influențabili în numele promovării „fluidității de gen”.

Încă mai există numeroși profesori, administratori și medici minunați, harnici, dar marginalizați, izolați și înstrăinați de domeniul lor și de copii de către un contingent puternic de activiști psihopați care cred că copiii altora sunt jucării pentru bolile lor și care sunt susținuți de politicieni lași și de părinți idioți. Oameni precum Tanner Cross, profesor de sport din nordul statului Virginia, unde inspectoratul școlar se luptă în instanță pentru a-l concedia pentru că este creștin și a refuzat „jocurile” lor de gen. Oamenii care înțeleg că, pentru a transmite o tradiție creștină, occidentală, unei generații care să merite această titulatură, trebuie mai întâi să fim noi demni de ea.

În ciuda a ceea ce pare a fi efortul suprem de a provoca sfârșitul lumii, observați că nu am fost încă aruncați în focul iadului, ceea ce înseamnă, cel puțin, că mai este încă timp să ne revenim. În toate statele există oameni dedicați educării copiilor și creșterii lor neatinși de planurile activiștilor de gen, de castorii transgender, de „matematica LGBT” și de oricare altă iterație bizară a acestei noi industrii.

Educația nu este despre a cocoloși sau de a proclama, ci despre a îndruma tinerii în lumea pe care o vor moșteni. Pornind de la rădăcina sa latină – „educare”, adică antrenare și „educere”, adică conducere – educația deține puterea de a ne scoate din criza în care ne-am afundat. Nu toată lumea a uitat acest lucru.

 

Despre autor
Christopher Bedford este editor senior la The Federalist și vicepreședinte al „Tinerilor Americani pentru Libertate” (Young Americans for Freedom). Traducere și adaptare după The Federalist.

Ajută la promovarea fundamentelor morale ale societății.


LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here