Promovarea sistemică și ilegală a avortului de către Secretariatul și agențiile ONU

44
În 1994, la Conferința Internațională pentru Populație și Dezvoltare, statele membre ale Organizației Națiunilr Unite au convenit că avortul reprezintă o chestiune care trebuie abordată exclusiv prin politica națională și dreptul intern, și că, în consecință, nu reprezintă un drept al omului și nici o chestiune cu privire la care agențiile internaționale ar trebui să-și prezinte opinia sau să intervină. În pofida acestui consens, reafirmat în nenumărate ocazii, sistemul ONU a promovat în mod sistematic avortul în ultimii aproape treizeci de ani.

În 1994, la Conferința Internațională pentru Populație și Dezvoltare, statele membre ONU au convenit că avortul reprezintă o chestiune care trebuie abordată exclusiv prin politica națională și dreptul intern, și că, în consecință, nu reprezintă nici un drept al omului, nici o chestiune cu privire la care agențiile internaționale ar trebui să-și prezinte opinia sau să intervină (A/CONF.171/13, punctul 8.25). În pofida consensului de durată, reafirmat în nenumărate ocazii de către statele membre ONU inclusiv prin Agenda 2030 (A/RES/70/1, ODD 5.6), sistemul ONU a promovat în mod sistematic avortul în ultimii aproape treizeci de ani.

Uneori, promovarea avortului de către ONU se realizează la nivel generalizat, prin rapoarte ale agențiilor ONU sau ale Secretariatului ONU. Alteori, promovarea presupune imixtiunea directă în afacerile interne  ale statelor  membre ONU, așa cum procedează, în majoritatea cazurilor, organismele de monitorizare a tratatelor ONU. De curând, sistemul ONU a promovat avortul  în timpul pandemiei de COVID-19.

Promovarea avortului de către ONU este ilegală și nu poate da naștere vreunor obligații noi care contravin celor convenite de statele membre ONU în 1994 și reafirmate în mod repetat de atunci. Statele membre ONU ar trebui să analizeze acțiunile întreprinse de sistemul ONU în sensul promovării avortului și să ia toate măsurile care se impun pentru a trage la răspundere agențiile și Secretariatul ONU, inclusiv prin neacordarea fondurilor, atunci când se impune.

 

Promovarea avortului de către sistemul ONU, în timpul pandemiei de COVID-19

Orientările tehnice ale Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) cu privire la epidemia de COVID-19. De la începutul crizei provocate de coronavirus, și anume din primele zile ale lunii martie 2020, în timp ce guvernele așteptau cu îngrijorare orientări din partea Organizației Mondiale a Sănătății privind modul în care să facă față coronavirusului, reprezentanți oficiali ai agenției internaționale din domeniul sănătății, prin intermediul unui ghid privind „Gestionarea clinică a sindromului acut respirator sever”, promovau avortul ca fiind „esențial”.1 Ulterior, invocând pandemia de COVID-19 drept cauză, OMS a promovat și relaxarea reglementărilor în materie de  avort.

Planul global de răspuns umanitar la pandemia de COVID-19 al Secretariatului General al ONU include “sănătatea sexuală și reproductivă ” ca serviciu esențial și nu definește acest concept în raport cu documentele convenite la nivel internațional, cum ar fi cele ale Conferinței Internaționale pentru Populație și Dezvoltare. Dimpotrivă, acesta susține Pachetul Minim de Servicii inițiale (MISP) întocmit de agenții ONU, în care avortul este prezentat ca drept umanitar, iar dreptul la libertatea de conștiință a doctorilor care obiectează față de efectuarea unei proceduri de avort sau care nu fac trimiteri către alte instituții medicale, este subminat. MISP a fost respins de statele membre ONU prin rezoluții ONU în materie umanitară încă din 2018, dar, în ciuda acestui fapt, Secretariatul General al ONU a inclus MISP în planul său de răspuns.2

 

Vă recomandăm
[adrotate group="2"]

Rapoarte ale Secretariatului ONU care promovează avortul în context umanitar

În ultimii ani, Secretariatul ONU a fost extrem de activ în promovarea avortului în contexte umanitare. Prezentăm în continuare rapoarte ale Secretariatului și ale agențiilor ONU care pledează pentru dreptul umanitar la avort la rubrica „sănătatea sexuală și reproductivă” din acordurile ONU.

Raportul Secretarului General pentru femei, pace și securitate (2013) —

La secțiunea privind eforturile de consolidarea a păcii și de redresare  (punctul 72.a), Secretarul General menționează: „Pentru a se asigura că ajutorul umanitar și finanțarea aferentă acoperă întreaga gamă de servicii medicale, juridice, psihosociale și de asigurare a mijloacelor de subzistență pentru victimele violului, inclusiv accesul la servicii de întrerupere în condiții de siguranță a sarcinilor rezultate în urma violului, fără discriminare și în conformitate cu drepturile internaționale ale omului și cu dispozițiile dreptului umanitar”. 3

Orientări emise de Secretarul General privind măsuri reparatorii pentru violența sexuală în situații de conflict (2014)—Sub conducerea lui Ban Ki-moon și a lui Bachelet, Secretariatul ONU și entitatea pentru egalitatea de gen și emanciparea femeilor (UN Women) au ghidat sistemul ONU în sensul promovării avortului ca măsură reparatorie temporară cu caracter urgent (p. 13) precum și în sensul promovării de reforme legislative care să asigure accesul la avort ca o  garanție pentru nerepetare  (p. 20).4

Raportul Secretarului General pentru femei, pace și securitate (2014) —

În contextul discuțiilor privind persoanele strămutate intern (punctul  62), Secretarul General  afirmă că „În conformitate rezoluția 2122 (2013) a Consiliului de Securitate, solicit tuturor actorilor să sprijine îmbunătățirea accesului la servicii complete de sănătate sexuală și reproductivă în zonele afectate de conflicte. Printre acestea trebuie să se numere… serviciile de întrerupere în condiții de siguranță a sarcinii în cazul victimelor care supraviețuiesc violului rezultat în urma unor situații de conflict”.5

Raportul Secretarului General pentru femei, pace și securitate (2015) —

Raportul, la rubrica „servicii de sănătate sexuală și reproductivă” (punctul  43), menționează: „În rapoartele mele anuale anterioare cu privire la femei, pace și securitate, am subliniat nevoia de a pune la dispoziție servicii medicale, juridice, psihosociale și de asigurare a mijloacelor de subzistență pentru victimele care supraviețuiesc violului, inclusiv acces la mijloace contraceptive și servicii de urgență pentru întreruperea în condiții de siguranță a sarcinilor rezultate în urma violului, fără discriminare și în conformitate cu  drepturile internaționale ale omului, dreptul refugiaților și dreptul umanitar”.6

Studiu global privind rezoluția 1325 a Consiliului de Securitate, realizat de entitatea pentru egalitatea de gen și emanciparea femeilor (UN Women) (2015) —

Acest raport influent al UN Women urmează calea susținută de organizația pro-avort Global Justice Center și afirmă că avortul este un drept instituit în temeiul Convențiilor de la Geneva (a se vedea, în special, p. 77-78), declarând că: <<Excluderea unui serviciu medical, respectiv cel pentru avort, din asistența medicală completă oferită celor răniți și bolnavi în situații de conflict armat, atunci când un astfel de serviciu este necesar numai pentru un gen, reprezintă nu numai o încălcare a dreptului la îngrijire medicală, dar și a interdicției privind „deosebirile cu caracter discriminatoriu” din articolul 3 comun, din protocoale adiționale la Convențiile de la Geneva și din dreptul internațional cutumiar. Și, mai important, încalcă și dispozițiile dreptului internațional al drepturilor omului>>.7

Raportul Secretarului General pentru femei, pace și securitate din 2016 (S/2016/822, punctul 32) —

La capitolul „Respectarea întregii game de obligații instituite în temeiul dreptului internațional  în zone de conflict”, raportul menționează că: “lipsa accesului la servicii de îngrijire medicală, inclusiv pentru sănătatea reproductivă în caz de avort și HIV/AIDS, are un efect devastator în zonele afectate de conflicte”.8

Raportul Secretarului General pentru femei, pace și securitate din 2017 (S/2017/861, punctul 23) —

Raportul  subminează amendamentul Helms și promovează dreptul la avort în situații umanitare, precizând că: „Investițiile în resurse pentru supraviețuitori trebuie să cuprindă servicii juridice și esențiale prin care să se răspundă vulnerabilităților specifice ale celor strămutați cu forța și ale altor persoane. Acest lucru include, în mod neapărat, accesul la asistență pentru sănătatea mintală și la asistență psihosocială, adăpost, sprijin pentru mijloace de subzistență, justiție și măsuri reparatorii, precum și servicii de sănătate sexuală și reproductivă, inclusiv tratarea și prevenirea HIV/AIDS și a bolilor cu transmitere sexuală, dar și întreruperi de sarcină în condiții de siguranță”.9

Raportul Secretarului General pentru femei, pace și securitate din 2018 (S/2018/900, punctul  58)—

În cadrul raportului, avortul  este inclus ca o componentă a sănătății reproductive, inclusiv în cazul adolescenților, la o secțiune care vizează „servicii esențiale”. Statele sunt îndemnate să promoveze și să finanțeze avortul în contexte umanitare.10

Raportul din 2019 al Secretarului General privind consolidarea coordonării  asistenței umanitare acordate de Națiunile Unite în situații de urgență (versiunea avansată needitată, punctul  101)—

Raportul susține Manualul operațiunilor interinstituționale privind sănătatea reproductivă în context umanitar, care include un capitol cu privire la „asistența medicală completă pentru avort”, în care se precizează că avortul trebuie să fie disponibil în măsura maximă permisă de lege, citându-se opinia unor experți internaționali care susțin că avortul este un drept internațional.11

 

Manuale ale agențiilor ONU care promovează avortul

În plus față de activitățile efectuate de Secretariat pentru promovarea avortului, există și anumite agenții ONU, în special UN Women, UNFPA (Fondul Națiunilor Unite pentru Populație), și OMS, care, în mod obișnuit, elaborează manuale care promovează avortul. Prezentăm în continuare doar două exemple recente.

Setul de instrumente al practicianului privind accesul femeilor la procesul de programare a justiției (A Practitioner’s Toolkit on Women’s Access to Justice Programming) (2018). Entitatea UN Women, împreună cu Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), Biroul ONU pentru Droguri și Criminalitate (UNODOC) și Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (OHCHR), a redactat un manual pentru întregul sistem ONU, cu privire la accesul la justiție. Manualul cere personalului ONU care se ocupă de reformarea sistemelor juridice să facă lobby pentru ca țările să „dezincrimineze” avortul și, în nenumărate rânduri, citează opinii ale organismelor de monitorizare a tratatelor ONU conform cărora statele trebuie „să se asigure că asistența medicală pentru sănătatea sexuală și reproductivă” include „servicii de efectuare în siguranță a avortului” cu scopul de a îndeplini Obiectivele de Dezvoltare Durabilă [UN-Women, PNUD, UNODOC și OHCHR, A Practitioner’s Toolkit on Womens Access to Justice Programming (Setul de instrumente al practicianului privind accesul femeilor la procesul de programare a justiției)] (2018)]. În manual se precizează chiar că legile care incriminează avortul  echivalează cu „tortura sau un tratament inuman, degradant sau care denotă cruzime”. În concordanță cu acest manual, agențiile ONU din Mexic, inclusiv OHCHR, UN Women, UNFPA și UNODOC au interferat în acțiuni în justiție privind avortul în statul Veracruz.12

Manualul operațiunilor interinstituționale privind sănătatea reproductivă în context umanitar. Acest raport, redactat de mai multe agenții ONU, inclusiv  UNFPA, UN Women, OMS și OHCHCR, nu numai că tratează avortul ca pe un drept umanitar, invocând organismele de monitorizare a tratatelor ONU și procedurile speciale, dar, de asemenea, susține că,  în situații umanitare, personalul medical trebuie să facă trimiteri către alte unități în care să se poate realiza avortul, împotriva propriei conștiințe.13

Baza de date a OMS cu politici în materie de avort. În secțiunea cu privire la sănătatea reproductivă, OMS înregistrează legislația mondială în materie de avort, ca modalitate de urmărire a punerii acesteia în aplicare și ca mijloc de măsurare a progresului realizat în îndeplinirea obiectivelor Agendei 2030 la nivel mondial, ca și când statutul juridic al avortului ar fi legat de implementarea Agendei 2030.14

Statele membre ONU  nu au agreat niciodată ca avortul să devină un indicator al Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă. Nici pe departe, având în vedere că prin ODD 5.6 statele membre ONU și-au reafirmat acordul la care s-a ajuns la Conferința Internațională pentru Populație și Dezvoltare în sensul că avortul a reprezintă o chestiune care ar trebui abordată exclusiv prin politica și legislația națională.

Manualul OMS privind sănătatea sexuală, drepturile omului și legea. Manualul, elaborat de secția OMS responsabilă pentru sănătatea reproductivă,  promovează  avortul  ca fiind un drept, citând în acest sens opinii ale organismele de monitorizare a tratatelor ONU. În cadrul manualului se repetă opinii fără caracter obligatoriu ale experților ONU care susțin că incriminarea avortului constituie o încălcare a drepturilor omului. De asemenea, manualul promovează noțiunea conform căreia mijloacele de protecție în materie de conștiință nu se aplică în cazurile în care un doctor se opune efectuării unui avort sau nu face trimiteri către alte unități în care acesta să poată fi efectuat.15 De asemenea, Organizația Mondială a Sănătății, împreună cu Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului, promovează avortul  ca parte a unei „abordări bazate pe drepturile omului”.16

 

Conferințe ONU de evaluare regională care promovează avortul

Normele convenite în Adunarea Generală sunt singurele care se bucură de legitimitate universală, întrucât au fost negociate și agreate de către toate statele. Agențiile ONU  nu ar trebui să încerce să eludeze aceste norme prin fabricarea propriilor norme.

Un raport din 2018 al Comisiei Guttmacher/Lancet a remarcat modul în care evaluările regionale realizate la CIPD și Beijing au mers dincolo de Agenda 2030 prin aceea că au solicitat în mod explicit drepturi cu privire la avort și LGBT și au folosit un limbaj neagreat la nivel internațional cu privire la orientarea sexuală, identitatea de gen, educația sexuală completă și alte subiecte controversate, fără rezerve sau calificări adecvate – astfel cum este cazul CIPD – , în ceea ce privește suveranitatea, drepturile părintești, cultura, religia și tradiția. A se vedea Starrs, A. M., Ezeh, A. C., Barker, G., Basu, A., Bertrand, J. T., Blum, R., … Ashford, L. S. Raportul Accelerate progres – sexual and reproductive health and rights for all (Accelerarea progresului—sănătate sexuală și reproductivă  și drepturi pentru toți) – raport întocmit de comisia Guttmacher-Lancet. The Lancet. DOI: 10.1016/S0140-6736(18)30293-9.

 

Imixtiunea organismelor de monitorizare a tratatelor ONU în dezbaterile legislative internaționale privind avortul

Prin observațiile lor finale adresate statelor care sunt parte la convenții privind drepturile omului, organismele de monitorizare a tratatelor au alcătuit o colecție consistentă și în continuă expansiune de opinii care cer în mod direct liberalizarea  legislației în materie de avort în multe țări.

Începând cu anii 1990, prin reinterpretarea tratatelor existente privind drepturile omului, astfel încât acestea să includă avortul, a început o campanie menită să instituie un „drept” de facto la avort.17 Și aceasta în ciuda faptului că avortul nu era menționat în textul niciunuia dintre tratatele indicate mai sus, iar orice încercare de a include o astfel de trimitere ar fi fost respinsă cu fermitate de statele membre ONU care au negociat textele tratatelor de la bun început.

Printre exemplele de acțiuni de lobby derulate de organismele de monitorizare a tratatelor se numără:

Comitetul pentru Drepturile Omului (care monitorizează Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice – PIDCP):

» Analiză cu privire la Columbia, 2016: „Statul semnatar ar trebui să continue și să își intensifice eforturile pentru a se asigura că femeile au acces efectiv și prompt la servicii pentru avort efectuat în condiții legale, inclusiv, printre altele, prin eliminarea obstacolelor care ar putea împiedica accesul femeilor la astfel de servicii și prin facilitarea accesului public la informații privind procedura de urmat pentru a efectua un avort în condițiile legii. În special, în cazurile în care personalul medico-sanitar invocă clauza de obiecție din motive de conștiință, statul semnatar ar trebui să instituie un mecanism efectiv de trimitere pentru a asigura disponibilitatea unor servicii de avort efectuat în condiții de siguranță și să se asigure personalul medico-sanitar care efectuează procedura avortului are o pregătire adecvată. Statul semnatar ar trebui să analizeze repercusiunile cadrului juridic existent, pentru a se asigura că femeile nu sunt nevoite să recurgă la avorturi clandestine, care le pun în pericol viața și sănătatea”.18

» Analiză cu privire la Republica Dominicană, 2017: „Statul semnatar ar trebui să își modifice legislația  pentru a garanta accesul efectiv, legal și în condiții de siguranță la servicii de avort în cazul întreruperii voluntare a sarcinii, atunci când viața sau sănătatea femeii sau fetei însărcinate este în pericol sau atunci când ducerea sarcinii la termen ar putea dăuna grav sau ar crea suferințe femeii sau fetei însărcinate, în special în cazurile în care sarcina este rezultatul violului sau al incestului sau în care sarcina este neviabilă. În plus, statul semnatar nu poate reglementa sarcina sau avortul într-un mod care contravine obligației sale de a se asigura că femeile și fetele nu sunt nevoite să recurgă la avorturi efectuate în condiții nesigure; astfel, statul va trebui să își modifice legislația în mod corespunzător.

Statul semnatar nu ar trebui să impună sancțiuni penale pentru femeile și fetele care se supun unui avort sau furnizorilor de servicii medicale  care oferă îngrijire pentru avort, întrucât astfel de măsuri forțează femeile și fetele să recurgă la avorturi efectuate în condiții de nesiguranță”.19

» Analiză cu privire la  Liberia, 2018: „Statul semnatar ar trebui să își revizuiască legile pentru a garanta un acces efectiv, legal și în condiții de siguranță la avort, precum și să elimine orice obstacole care împiedică un astfel de acces, pentru a preveni situațiile în care femeile și fetele aflate în situația de a se supune unui avort sunt nevoite să recurgă la avorturi clandestine, care le pot pune în pericol viața și sănătatea. De asemenea, statul ar trebui: (a) să prevină stigmatizarea  femeilor și fetelor  care doresc să facă avort și să se asigure că nici acestea, nici furnizorii de servicii medicale care le asistă în această procedură, nu vor face obiectul aplicării unor sancțiuni penale; și (b) să asigure accesul femeilor și bărbaților, în special al fetelor și băieților, la informații și educație de calitate și fundamentate pe date concrete despre sănătatea sexuală și reproductivă  și la o gamă largă de metode de contracepție, la prețuri accesibile”.20

Comitetul pentru drepturile economice, sociale și culturale [care monitorizează Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale (PIDESC)]:

» Analiză cu privire la  Polonia, 2016: „Comitetul  recomanda statului semnatar: (a) să se asigure că există un acces efectiv la servicii de avort efectuat în condiții legale și de siguranță, să ia măsuri efective pentru a preveni avorturile efectuate în condiții de nesiguranță și să ofere consiliere și asistență medicală post-avort celor care au nevoie de astfel de asistență; (b) să instituie și să reglementeze deîndată un mecanism de trimitere eficace în cazurile în care personalul medico-sanitar își exercită dreptul la obiecție pe motive de conștiință; (c) să reexamineze proiectul de lege cu privire la interzicerea avorturilor, întrucât acesta nu este compatibil cu alte drepturi fundamentale – cum ar fi dreptul femeilor la sănătate și la viață – și afectează demnitatea femeilor”.21

» Analiză cu privire la Chile, 2004: „Comitetul  recomandă statului semnatar să își revizuiască legislația și să dezincrimineze avortul în cazurile în care acesta este efectuat din considerente terapeutice, precum și în cazurile în care sarcina survine ca urmare a violului sau incestului”.22

» Analiză cu privire la Monaco, 2014: „Comitetul recomandă statului semnatar să liberalizeze și mai mult legislația internă în materie de avort și solicită statului, cu ocazia următorului raport periodic, să prezinte informații privind impactul versiunii revizuite a Codului Penal asupra avorturilor, în general, și asupra avorturilor clandestine efectuate în condiții de risc, în special”.23

Comitetul pentru eliminarea discriminării împotriva femeilor [care monitorizează Convenția asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW)]:

» Analiză cu privire la  Argentina, 2016: „Comitetul  îndeamnă statul semnatar: (a) să reducă rata mortalității materne, asigurându-se că femeile au acces la servicii adecvate, inclusiv la servicii de obstetrică în regim de urgență, în corelare cu servicii pentru sarcină – inclusiv ante-sarcină, maternitate și post-naștere –  și să sporească alocările bugetare pentru oferirea de servicii de obstetrică-ginecologie în zonele rurale și îndepărtate; (b) să inițieze proceduri de asumare a răspunderii, pentru a se asigura că toate provinciile aprobă protocoale privind efectuarea procedurii de avort fără posibilitatea aplicării unor sancțiuni, în conformitate cu  decizia Curții Supreme din 2012 și în conformitate cu Protocolul Național privind Serviciile Complete de Îngrijire pentru persoanele care au dreptul legal de a întrerupe sarcina; (c) să se asigure că femeile au acces la servicii de avort efectuat legal și în condiții de siguranță și la servicii post-avort, precum și să definească și să aplice cerințe stricte de justificare pentru a preveni utilizarea în mod generalizat, de către doctori, a dreptului de obiecție pe motive de conștiință pentru a refuza să efectueze procedura avortului, având în vedere, în special, situația sarcinilor survenite la vârste mici ca urmare a violului și incestului, întrucât o astfel de situație poate echivala cu tortura; și (d) să accelereze adoptarea proiectului de lege privind întreruperea voluntară a sarcinii pentru a îmbunătăți accesul legal la avort, nu numai în cazul violului și al riscurilor pentru viața sau sănătatea femeii însărcinate, dar și în alte împrejurări, cum ar incestul și riscul unui făt neviabil”.24

» Analiză cu privire la  Turkmenistan, 2018: „Legalizarea avortului nu numai în cazurile care reprezintă o amenințare pentru viața sau sănătatea femeii însărcinate și un risc sever de făt neviabil, dar și în cazurile de viol și incest, precum și dezincriminarea avortului în toate celelalte cazuri și sporirea accesului femeilor la asistență medicală pentru efectuarea avortului dar și pentru perioada post-avort”. 25

» Analiză cu privire la  Uruguay, 2016: „Întreprinderea de măsuri prin care să se asigure că femeile au acces la servicii de avort și post-avort oferite în condiții legale și introducerea unor cerințe mai stricte în materie de justificare, pentru a preveni invocarea în mod generalizat, de către personalul medico-sanitar, a dreptului de obiecție pe motive de conștiință pentru a refuza să efectueze procedura avortului”.26

Comitetul contra torturii [(care monitorizează Convenția împotriva torturii (CAT)]:

» Analiză cu privire la Timorul de Est, 2017: „Statul semnatar ar trebui să își revizuiască legislația  astfel încât să permită o excepție juridică de la interzicerea avortului, în cazurile specifice în care este probabil ca o continuare a sarcinii să conducă la durere și suferință severe, de exemplu atunci când sarcina survine ca urmare a violului sau incestului sau în cazurile în care fătul este complet neviabil, în conformitate cu  angajamentul asumat de Timorul de Est cu ocazia evaluării periodice universale din noiembrie 2017”. 27

» Analiză cu privire la Filipine, 2016: „Revizuirea legislației astfel încât să se prevadă excepții juridice de la interzicerea avortului în cazuri specifice, de exemplu atunci când sarcina  pune în pericol viața sau sănătatea femeii sau atunci când aceasta survine ca urmare a violului sau incestului, precum  și în cazurile în care fătul este neviabil”.28

» Analiză cu privire la Regatul Unit, 2019: „Comitetul  recomandă statului semnatar să se asigure că toate femeile și fetele din statul semnatar, inclusiv din Irlanda de Nord, au acces efectiv la servicii de întrerupere a sarcinii în situațiile în care este probabil ca o continuare a sarcinii să conducă la durere și suferință severe, de exemplu atunci când sarcina survine ca urmare a violului sau incestului sau în cazurile în care fătul este complet neviabil, pe lângă cazurile în care viața sau sănătatea persoanei însărcinate este supusă riscului. Statul semnatar ar trebui să se asigure, de asemenea, că femeile și fetele  din Irlanda de Nord au acces efectiv la servicii de asistență medicală post-avort și că nici pacienții, nici personalul medico-sanitar, nu vor face obiectul sancțiunilor penale sau al altor amenințări din cauza solicitării sau oferirii acestui tip de asistență medicală.29

Comitetul pentru drepturile copilului [care monitorizează Convenția cu privire la drepturile copilului (CDC)]:

» Analiză cu privire la Angola, 2018: „Dezincriminarea avortului în toate cazurile cu ocazia revizuirii Codului Penal, garantarea accesului la servicii de asistență medicală efectuate în condiții de siguranță pentru avort și port-avort în cazul adolescentelor și asigurarea faptului că opiniile acestora sunt în permanență ascultate și luate în considerare în mod corespunzător ca parte a procesului decizional”. 30

» Analiză cu privire la  Chile, 2015: „Dezincriminarea avortului și revizuirea legislației astfel încât să se aibă în vedere interesul suprem al adolescentelor însărcinate și să se asigure accesul copiilor, prin lege și în mod practic, la servicii de asistență medicală pentru avort efectuat în condiții de siguranță și post-avort, precum și faptul că opiniile copilului sunt în permanență ascultate și respectate în luarea deciziilor cu privire la avort”. 31

» Analiză cu privire la Venezuela, 2014: „Revizuirea legislației interne cu privire la avort și stabilirea de excepții suplimentare, de exemplu în cazurile în care sarcina survine ca urmare a violului sau incestului, în cazul în care sarcina  este riscantă pentru sănătatea adolescentei sau atunci când efectuarea avortului este în interesul suprem al adolescentei însărcinate, pentru a împiedica recurgerea, de către aceasta, la un avort efectuat în condiții nesigure. Statul semnatar ar trebui să se asigure, prin lege și în mod practic, că opiniile copilului sunt în permanență ascultate și respectate în luarea deciziilor cu privire la avort”. 32

Comitetul pentru drepturile persoanelor cu handicap [care monitorizează Convenția privind drepturile persoanelor cu handicap (CRPD)]:

» Analiză cu privire la Canada, 2017: „Adoptarea de măsuri prin care să se garanteze că persoanele cu handicap, inclusiv  persoanele care aparțin popoarelor indigene, beneficiază de o acoperirea universală cu servicii de sănătate, că serviciile sunt disponibile la prețuri accesibile și în condiții care țin cont de specificitățile culturale și că se previne refuzul de a oferi servicii de sănătate, inclusiv cele de avort”.33

» Analiză cu privire la Malta, 2018: „Comitetul își manifestă îngrijorarea față de declarația interpretabilă dată de statul semnatar articolului 25 alineatul (a) din Convenție, potrivit căreia statul semnatar interpretează expresia „sănătatea sexuală și reproductivă” din articolul 25 litera (a) din Convenție ca nereprezentând o recunoaștere a vreunei noi obligații instituite în temeiul dreptului internațional prin care sunt instituite drepturi în materie de avort sau se exprimă o susținere, aprobare sau promovare a avortului”. 34

» Analiză cu privire la Polonia, 2018: „Întreprinderea măsurilor necesare pentru a se asigura că sunt respectate autonomia și deciziilor femeilor cu handicap, că sunt garantate drepturile femeilor în legătură cu sănătatea reproductivă , că se oferă acces la servicii de efectuare a avortului în condiții de siguranță; și că femeile cu handicap sunt protejate împotriva sterilizării forțate și a avortului forțat”.35

Comitetul pentru eliminarea discriminării rasiale [(care monitorizează Convenţia privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială (CERD)]

» Analiză cu privire la El Salvador, 2019: „În domeniul sănătății sexuale și reproductive, Comitetul își exprimă îngrijorarea și cu privire la incriminarea  avortului în toate situațiile, fapt care are un impact mai mare asupra femeilor care aparțin popoarelor indigene și asupra femeilor de sorginte africană. […] Garantarea accesului la sănătatea sexuală și reproductivă  pentru femeile care aparțin popoarelor indigene și pentru femeile de sorginte africană și revizuirea legislației în materie de avort pentru a garanta consecvența acesteia cu alte drepturi ale omului, cum ar fi dreptul femeilor la viață și dreptul la sănătate fizică și psihică”. 36

Astfel cum reiese în mod evident din exemplele de mai sus, organismele de monitorizare a tratatelor ONU în materie de drepturi ale omului, în mod frecvent și explicit, au dat instrucțiuni statelor membre suverane în sensul ca acestea să își modifice legile în materie de avort. În multe cazuri, organismele de monitorizare a tratatelor au făcut trimiteri directe la legi în curs de adoptare, solicitând organelor legislative naționale fie să adopte, fie să respingă o anumită dispoziție. Mai mult decât atât, spre deosebire de actorii neguvernamentali care ar putea încerca să facă lobby pe lângă un guvern național în sensul liberalizării legilor în materie de avort, organismele de monitorizare a tratatelor ONU pretind că fac acest lucru având competența de a institui un acord cu caracter obligatoriu și făcând referire la observațiile lor finale  ca și când acestea ar constitui „jurisprudență”.

Măsura în care organismele de monitorizare a tratatelor și-au depășit mandatul, atât din punctul de vedere al sferei de cuprindere, dar și din punctul de vedere al frecvenței repetiției, este reliefat în tabelul de mai jos:

TRATAT ANI INCLUȘI ÎN ANALIZĂ CAZURI CUMULATIVE DE LOBBY PENTRU AVORT (SITUAȚIA ÎN MAI 2019) PROCENT DIN OBSERVAȚIILE FINALE DIN 2018, CARE REPREZINTĂ LOBBY PENTRU AVORT
PIDCP 1977-prezent 104 66,7% (10 din 15)
CESCR 1980-prezent 72 33% (4 din 12)
CEDAW 1983-prezent 258 88% (21 din 24)
CAT 1989-prezent 20 6% (1 din 16)
CDC 1993-prezent 84 65% (11 din 17)

 


Ajută la promovarea fundamentelor morale ale societății.


LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here