Extrase din volumul „25 de mituri despre întreruperea de sarcină. Tot ce ai vrut să știi, dar ți-a fost frică să întrebi!”, editată de Centrul de Informare și Cercetare în Sănătatea Reproductivă
Mitul nr. 14. „Circumstanțele nu lasă multor femei nicio alegere în afara avortului.”
Adevărul 14a. A spune că nu au de ales, nu înseamnă a fi pro-alegere, ci pro-avort.
Una dintre marile ironii ale mișcării pro-alegere este că a lăsat multe femei să simtă că nu au altă alegere decât avortul. Aceasta deoarece avortul este în mod constant descris ca alegerea preferată. După ce au fost învățaţi că avortul este cel mai simplu mod de a scăpa dintr-o dificultate – tați, mame, iubiți, soți, profesori, consilieri școlari, medici, asistente medicale, mass-media și colegi pun deseori presiune pe femeia gravidă să facă o alegere care este mai mult a lor decât a ei. O femeie tânără priveşte înapoi asupra propriei sarcini:
„Existau planuri care-mi treceau prin minte cu privire la unde vom trăi, ce nume va avea, cum va arăta. Dar, la sfatul tatălui său «îţi va distruge viaţa», prietenul meu a optat pentru un avort. Am fost în stare de șoc, așa că l-am aprobat atunci când a spus că nu se putea sub nicio formă să-l am singură și că aș fi dată afară din familie.
Lucrurile au fost stabilite și alegerea nu a fost a mea. Asta e durerea – alegerea nu a fost a mea – a fost a lui, a familiei mele, a societății. A fost alegerea lui, deoarece el ar fi fost singurul sprijin financiar. A fost a familiei mele, din cauza respingerii mele și a nenăscutului. Și a fost a societăţii datorită ciclului sărăciei în care aș fi intrat ca mamă adolescentă.”[i]
Studiile efectuate confirmă că multe femei se simt presate să avorteze, 64% dintre femeile intervievate care au avortat s-au descris ca fiind forţate să avorteze din cauza circumstanţelor lor specifice din acel moment. Avortul a fost pur și simplu modul cel mai evident și mai rapid pentru a scăpa de dilemele lor. Peste 84% au afirmat că ar fi păstrat copilul „în condiții mai bune”.[ii]
Adevărul 14b. Cei care sunt cu adevărat pro-alegere trebuie să ofere unei femei un număr de posibile opțiuni în loc să vândă doar alegerea avortului.
Dacă suntem pro-alegere, de ce nu li se cere medicilor, şcolilor, clinicilor de planificare familială și clinicilor de avorturi să prezinte femeii informaţii cu privire la opțiunile disponibile, inclusiv adopția?
Un prieten de-al meu, care a fost anterior un consilier într-o clinică de avort a spus acest lucru:
„Am fost total neinformat cu privire la alternativele disponibile avortului. N-am recomandat niciodată adopţia sau păstrarea copilului. Mai mult decât atât, n-am fost deloc la curent cu informaţiile medicale, inclusiv cele privind dezvoltarea fătului. Nu am primit nicio pregătire în materie de aspecte obiective – treaba mea era doar să am grijă ca femeile să fie fericite și să mă asigur că vor face avort.”
Cu acest tip de „consiliere”, cât de multe femei vor alege altceva decât avortul? Foștii proprietari și angajați ai clinicilor de avorturi au declarat că a fost treaba lor să „vândă avorturi” femeilor gravide. Unele clinici chiar angajează experți profesionişti de marketing pentru a le instrui personalul în vânzarea avortului.[iii]
Feministele pentru Viaţă susțin că:
„Dacă am putea limita avortul numai la acele femei care au decis cu adevărat să-l facă, cu informații adecvate, fără presiuni abuzive și nedrepte, am putea reduce rata avorturilor în mod spectaculos.[iv]”
- [i] F. LaGard Smith, When Choice Becomes God (Eugene, Ore.: Harvest House Publishers, 1990), pp. 192–3.
- [ii] David Reardon, Aborted Women: Silent No More (Westchester, Ill.: Crossway Books, 1987), p. 10.
- [iii] Feminists for Life Debate Handbook, p. 12.
- [iv] Ibidem, p. 15.
Mitul nr. 15. „Sunt personal împotriva avortului dar încă sunt pro-alegere. Este o alternativă legală și nu avem dreptul de a o interzice cuiva. Toată lumea e liberă să creadă ce vrea dar nu ar trebui să încerce să-şi impună părerea altora.”
Adevărul 15a. Singurul motiv bun pentru a fi personal împotriva avortului este un motiv care ne cere să fim împotriva altor persoane care aleg să avorteze.
Dacă avortul nu ucide copii, de ce s-ar opune cineva? În cazul în care ucide copii, de ce ar apăra cineva dreptul altei persoane să-l facă? Fiind personal împotriva avortului, dar favorizând dreptul altei persoane la avort, ar însemna să mă autocontrazic şi să mă lupt cu mine însumi din punct de vedere moral. E exact cum ai spune: „Eu personal sunt împotriva abuzului asupra copiilor, dar apăr dreptul vecinului meu să-şi abuzeze copilul dacă aceasta este alegerea sa”. sau „Eu personal sunt împotriva genocidului, dar în cazul în care alții vor să omoare o rasă întreagă, nu e treaba mea”.
De multe ori am auzit oameni spunând: „Nu-mi spune că sunt pro-avort. Nu sunt pro-avort. Sunt pro-alegere”. Răspunsul meu la această declarație este mereu același: „De ce te opui să fii numit pro-avort? Este ceva în neregulă cu avortul?”.
Poziția „Personal mă opun avortului, dar …” este populară printre politicienii care vor să-i facă atât pe cetățenii pro-viață să îi voteze (deoarece cetățenii pro-viață nu au o părerea bună despre avort), cât și pe cei pro-alegere (pentru că nu vor face nimic pentru a restricționa avortul). Părerea mea este că această poziţie nu e doar laşă, ci este complet ilogică.
Singurul motiv plauzibil pentru care te simţi incomod când vine vorba de avort este că ucide un copil inocent. Dacă nu, atunci nu trebuie să te simţi incomod. Dar dacă da, atunci nu numai că ar trebui să te abții tu însăţi de la el, ci să îi informez şi pe alţii, care-l fac. Ar trebui să susţii legi pentru a-l restricţiona, exact din același motiv pentru care favorizezi legi pentru a restricţiona violul, molestarea copiilor și crima.
Adevărul 15b. Ceea ce este legal nu este întotdeauna corect.
Unul dintre cele mai slabe argumente pentru legitimitatea avortului este faptul că este legal. Dreptul civil nu determină moralitatea. Legea ar trebui mai degrabă să reflecte o moralitate care există independent de lege. Poate cineva crede la modul serios că avortul era imoral la 21 ianuarie 1973 și moral la 23 ianuarie 1973? Dacă avortul ucidea copii înainte ca legea să se schimbe, atunci acesta continuă să omoare copii şi de când legea s-a schimbat. Lege sau nu, fie avortul a fost întotdeauna bun și aşa va fi mereu, fie a fost întotdeauna greșit și așa va fi întotdeauna.
În anii 1940 un medic german putea ucide în mod legal evrei, în timp ce în America ar fi fost judecat pentru crimă. În anii 1970 un medic american putea ucide în mod legal copii nenăscuți, în timp ce în Germania, el ar fi fost judecat pentru crimă. Legile se schimbă, dar adevărul și dreptatea nu.
Adevărul 15c. Cum putem spune oamenilor că sunt perfect liberi să creadă că avortul este ucidere de copii, dar că nu sunt liberi să acționeze ca și cum ceea ce ei cred este adevărat?
Dacă ați crede că o clasă de persoane ar fi ucisă de metode precum dezmembrare, sufocare şi ardere, de cele mai multe ori ducând la dureri chinuitoare, nu aţi rămâne perplex dacă cineva ar încerca să vă micşoreze indignarea, spunându-vă că nu trebuie să participaţi la crime dacă nu vreţi? Asta e exact ceea ce susţinătorii pro-viață aud când suporterii drepturilor la avort le spun: „Nu-ţi place avortul, nu fă unul!” sau „Sunt pro-alegere, dar opus din punct de vedere personal”. În mintea unui om pro-viaţă, acest lucru este ca şi cum a-i spune unui aboliţionist: „Nu-ţi place sclavia, nu deţine un sclav!” sau lui Dietrich Bonhoeffer: „Nu-ţi place holocaustul, nu ucide un evreu!”. Prin urmare, a solicita cuiva care este pro-viață „să nu impună credința lor pro-viață altora”, în timp ce susțin că „au dreptul să creadă ce vor”, dezvăluie o ignoranță incredibilă privind poziția lor.[i]
- [i] Beckwith, Politically Correct Death, p. 87.
