Extrase din volumul „25 de mituri despre întreruperea de sarcină. Tot ce ai vrut să știi, dar ți-a fost frică să întrebi!”
editată de Centrul de Informare și Cercetare în Sănătatea Reproductivă
Mitul 3 „Nenăscutul este doar un embrion sau un fetus, o bucată de țesut, un produs al concepției, nu un copil. Avortul reprezintă terminarea unei sarcini, nu uciderea unui copil”.
Adevărul 3a. Ca şi în cazul copilului și al adolescentului, termenii de embrion și făt nu se referă la fiinţe non-umane, ci la om în anumite stadii de dezvoltare.
Cuvântul embrion este utilizat pentru a numi orice creatură vie, care se află într-un stadiu incipient de dezvoltare. Fetus este un cuvânt latin tradus ca „urmaș”, „tânăr” sau „copilaş”. Este incorect din punct de vedere științific să spunem că un embrion sau un făt nu este o ființă umană, pur și simplu pentru că este într-o etapă mai timpurie de dezvoltare faţă de un copil născut. Acest lucru este ca şi cum ai spune că un copil nu este o ființă umană sau este mai puțin om, deoarece nu este încă adolescent. Sau că un adolescent nu este o ființă umană pentru că încă nu este adult.
Stadiul de dezvoltare nu are nimic de a face cu valoarea umană. Una dintre fiicele mele este cu doi ani mai în vârstă decât cealaltă. Asta înseamnă că este cu doi ani mai bună? Este un copil de doi ani mai prețios acum decât era cu un an în urmă? Este un copil mai demn de a trăi după naștere decât înainte de aceasta?
Adevărul 3b. Semantica afectează percepțiile, dar acestea nu schimbă realitatea; un copil este un copil, indiferent de cum îl numim.
Un trandafir purtând orice alt nume ar mirosi la fel de dulce. Un copil, indiferent de numele pe care îl are, este tot un copil. Deși făt era un termen bun, care se referea la o fiinţă tânără, acum este folosit cu o conotație subumană. Referirea la făt ne permite să nu folosim cuvântul cu C (copil).
Mișcarea pro-alegere se străduieşte să evite cuvântul cu C deoarece asta ne aduce aminte de realitatea că avortul ucide un copil. Această realitate trebuie să fie negată cu orice preț, pentru că oricine argumentează în favoarea dreptului de a ucide copii se luptă într-o bătălie ascendentă.
Produsul de concepție (POC) merge un pas mai departe în depersonalizarea fătului. În realitate, bebeluşul, copilul în vârstă de zece ani şi adultul sunt „produse ale concepției” în aceeași măsură ca și fătul. După cum produsul concepției unui cal este întotdeauna un cal, produsul de concepție uman este întotdeauna un om. Cu toate acestea, utilizarea unei terminologii impersonale ne permite să trecem cu vederea această realitate. Ovulul fecundat este o sintagmă înșelătoare, frecvent folosită pentru a defini persoana nou concepută. Nici ovulul, nici spermatozoidul nu sunt în vreun sens o ființă umană, ci doar produsul unei ființe umane. Cu toate acestea, în momentul fertilizării, se naște cineva nou, o ființă umană unică, aşa cum nu mai există nici sperma, nici ovulul în sine. Acestea se înlocuiesc cu o nouă creație, cu ADN unic, ce crește rapid și se dezvoltă pe cont propriu. Această nouă ființă umană nu mai este un simplu „ovul fecundat”, precum nu mai este o „spermă modificată”. El sau ea este o persoană nou creată, cu echivalentul a sute de volume de programare genetică distinctă. Din punct de vedere istoric, termenii concepție și fertilizare au fost practic sinonime, ambele făcând referire la începutul vieții umane.
Un contraceptiv, la fel cum sună, era ceva care împiedica fertilizarea (contravenind concepției). Din păcate, în ultimele decenii au apărut sensuri alternative pentru concepție și contracepție, o schimbare semantică care a zăpăcit foarte mult lucrurile. În revista Medic, Dr. Eugene Diamond a declarat:
„Înainte de 1976, un contraceptiv era înțeles ca fiind un agent care împiedica unirea spermatozoidului cu ovulul. În 1976, Colegiul American de Obstetrică şi Ginecologie (CAOG) a realizat că această definiție nu susținea obiectivele politice și de aceea a schimbat în mod arbitrar definiția. Acum un contraceptiv înseamnă orice agent, care împiedică implantarea embrionilor în stadiul de blastocist, care durează șase sau șapte zile după fertilizare. Concepția, cum este definită în Dicţionarul Medical Ilustrat al lui Dorland (ediția 27), a devenit: debutul sarcinii, care este marcat de transferul embrionului în stadiul de blastocist.
Scopul ascuns al redefinirii contraceptivului de către CAOG, a fost cel de a estompa distincția între agenții de prevenire a fertilizării și cei de prevenire a implementării embrionului de o săptămână. Conform acestei definiții, toate modalitățile de avortare, cum ar fi dispozitivul intrauterin (DIU), pilulele combinate, mini pastilele, pilulele cu progesteron, produsele injectabile, cum ar fi Provera și, mai recent, implantabile, cum ar fi Norplant, sunt contraceptive”. [21]
Această redefinire a contraceptivului s-a strecurat treptat în literatura medicală. Din cauza modificării, mulţi medici susțin că metodele contraceptive doar împiedică implantarea, mascând astfel că acestea sunt de fapt avortive. Dar, din cauza unor schimbări semantice convenabile, această realitate este ascunsă de consumator. Uneori, modificările semantice sunt făcute pentru depersonalizarea copiilor noștri, alteori ele sunt făcute pentru a masca realitatea și a deruta oamenii. Institutul Naţional de Sănătate (INS) a constatat că publicul reacționa împotriva termenului „cercetare pe celule stem embrionare umane”, referindu-se la distrugerea de embrioni umani prin efectuarea de experimente pe ele. INS a ales de fapt să folosească un nou termen, „cercetare pe celule stem pluripotente umane” pentru a descrie același lucru. Noul termen maschează realitatea că în acest proces sunt implicaţi embrioni umani. [22]
Uneori caracterizarea nenăscutului este ostilă. Am auzit un avocat pro-alegere referindu-se la o sarcină nedorită ca la o „boală venerică” și la avort ca la „vindecare”. Avocaţii pentru dreptul la avort s-au referit la copiii nenăscuți ca fiind resturi, gunoi și au refuzat să justifice avortul.[23]
Cercetătorul în domeniul holocaustului Raul Hilberg susține că soluția pentru distrugerea pe scară largă a poporului evreu a fost utilizarea unei terminologii degradante, cum ar fi lichea și gunoi, care au orbit societatea cu privire la faptul că erau uciși oameni reali. [24]
Adevărul 3c. Încă din momentul concepției, copilul nenăscut nu este un organism simplu, ci foarte complex.
Ovulul nou fertilizat conține o cantitate uimitoare de informații genetice, suficiente pentru a controla creșterea și dezvoltarea individului pentru întreaga viață. Un singur fir al ADN-ului de la o celulă umană conține informații echivalente unei biblioteci de o mie de volume sau șase sute de mii de pagini imprimate cu cinci sute de cuvinte pe o pagină. Informația genetică stocată în noul individ la concepție este echivalentul a cincizeci de ori cantitatea de informații din Enciclopedia Britanică. [25]
Adevărul 3d. Chiar înainte ca avorturile făcute în stagiile cele mai timpurii ale sarcinii să aibă loc, copilul nenăscut are deja fiecare parte a corpului.
La optsprezece zile de la concepție inima se formează, iar ochii încep să se dezvolte. La douăzeci și una de zile, inima nu numai că bate, dar pompează sângele în tot organismul. La douăzeci și opt de zile, mânuțele și piciorușele nenăscutului deja sunt în formare, iar la treizeci de zile, mărimea acestora este de zece mii de ori mai mare. Nenăscutul are creier, iar sângele circulă prin vene.
La treizeci și cinci de zile, gura, urechile şi nasul iau formă. La patruzeci de zile, pot fi înregistrate undele cerebrale ale copilului. Bătaia inimii copilului, care începuse cu trei săptămâni mai devreme, poate fi deja detectată de un stetoscop cu ultrasunete. La patruzeci și două de zile, scheletul este format, iar creierul controlează mișcarea mușchilor și a organelor. Nenăscutul răspunde reflexiv la stimuli și poate fi deja capabil să simtă durerea.
Faimosul fotograf medical Lennart Nilsson este cunoscut pentru eseurile sale foto din revista Life și pentru cea mai bine vândută carte „Un copil se naște”. În „Drama vieții înainte de naștere”, privind nenăscutul la patruzeci și cinci de zile de la concepție (adică la doar șase săptămâni și jumătate, atunci când multe femei nu știu încă că sunt gravide) el declară următoarele:
„Deși embrionul acum cântăreşte doar 1 gram, acesta este dotat cu toate organele interne ale 20 adultului, care se află în diferite stadii de dezvoltare. Are deja o guriţă cu buze, o limbă și gingii pentru 20 de dinți de lapte. Sexul și organele de reproducere au început să înmugurească”. [26]
La opt săptămâni, mâinile și picioarele sunt aproape perfect formate, iar amprentele digitale sunt în curs de dezvoltare.
Deja
„mișcările mamei stimulează detectorii de echilibru şi mişcarea fătului”. [27]
La nouă săptămâni, un copil va îndoi degetele în jurul unui obiect pus în palmă. Unghiile se formează, iar copilul îşi suge degetul. Copilul de nouă săptămâni deja a încercat saltul, tumba și loviturile.28 La zece săptămâni copilul clipeşte din ochi, înghite și se încruntă. La unsprezece săptămâni, urinează, are o mare varietate de expresii faciale și chiar zâmbeşte. La douăsprezece săptămâni, copilul loveşte, îşi întoarce picioarele, îşi răsuceşte și vântură degetele de la picioare, strânge pumnul, îşi mişcă degetul mare, îndoaie încheieturile și deschide gura. [29]
Toate acestea se întâmplă în primul trimestru, primele trei luni de viață. În cele șase luni rămase, nu se mai dezvoltă nimic nou. Copilul doar crește și se maturizează.
Adevărul 3e. Fiecare avort oprește o inimă care bate și stopează undele cerebrale, care sunt deja măsurabile.
Folosind cifre din înregistrările avortului clinic, aproximativ jumătate din toate avorturile au loc la opt săptămâni sau mai puțin; 88% se întâmplă la douăsprezece săptămâni și 9% de la treisprezece la douăzeci de săptămâni. Restul (aproape paisprezece mii pe an) sunt raportate dincolo de douăzeci și unu de săptămâni. [30]
Cu toate acestea, muncitorii din clinicele de avort susțin că clinicile subraportează avorturile făcute la stagii înaintate ale sarcinii. Newsweek declară că statisticile privind avortul sunt în mod notoriu suspecte. [31] Am intervievat lucrători din clinicile de avort care spun că nu au loc avorturi înainte de șase săptămâni, iar cele mai multe nu apar până la a opta săptămână de dezvoltare a copilului. Chiar și atunci când sarcinile sunt detectate mai devreme, operatorii vor să se asigure că nenăscutul este suficient de mare pentru a face un inventar adecvat ale părţilor corpului tăiate. O mână sau un picior lăsate din neatenție în corpul mamei va provoca o infecție periculoasă.
Ginecologul-obstetrician Dr. Louis Hicks din Lexington (Kentucky) a înregistrat printr-o bandă audio bătăile clare și puternice ale inimii unui copil, de mai puțin de șapte săptămâni. Să asculţi inima care bate a unui copil nenăscut, aflat într-una dintre cele mai timpurii etape la care sunt efectuate avorturile, este un lucru care te pune pe gânduri. [32]
Cum ar trebui să spunem atunci când unei persoane nu-i mai bate inima sau nu mai are unde cerebrale? Moarte. Cum ar trebui să spunem atunci când există bătăi ale inimii și unde cerebrale? Viață. Este un fapt științific incontestabil că fiecare avort chirurgical legal în America pune capăt unei inimi care bate și opreşte undele cerebrale, care sunt deja măsurabile.
Adevărul 3f. Chiar și în timpul unui avort chirurgical, făcut în stagiu timpuriu de dezvoltare a sarcinii, copilul nenăscut are aspectul unei ființe umane.
Cel mai mare dezavantaj al copilului nenăscut este că nu are nici o fereastră spre uter. Soarta lui este în mâinile celor care nu-l pot vedea. Există tehnologii care ne-au permis timp de treizeci de ani să examinăm uterul din interior, analizând fătul în stare de repaus și mișcare. Aceste fotografii arată clar cât de uman este nenăscutul. Tot analizând prin ultrasunete dezvoltarea fătului, Bernard Nathanson – medic avorționist – s-a convins că de ani de zile, fără să știe, a ucis ființe umane. [33]
Un profesor la o universitate de top, împreună cu soția sa şi-au schimbat părerea în privința avortului, atunci când o sonagramă a amniocentezei le-a arătat cum copilul lor nenăscut apucase strâns acul. O absolventă a unui colegiu, susţinătoare pro-alegere atunci când i-am arătat o imagine a unui nenăscut la opt săptămâni de dezvoltare, s-a uitat la mine cu dispreț și a întrebat: „Chiar crezi că vei păcăli pe cineva cu această fotografie?” Această femeie, care sunt convins că era sinceră în credința ei, fusese învățată că
nenăscutul era o bucată de țesut, dar când s-a uitat la poza reală a văzut clar că era o mică ființă umană. Ea a fost forțată să concluzioneze că ceea ce învățase era greșit sau că imaginea respectivă era falsă. Era mai ușor să recunoască ultima variantă. Cu toate acestea, după cum i-am arătat, putea cerceta surse seculare precum manualele Facultăţii de medicină de la Universitatea Harvard, revista Life [34] sau Un copil se naşte, al lui Nilsson [35] și să găsească exact același lucru. Mă întreb dacă a investigat vreodată datele științifice.
Din păcate, problema nu este doar ignoranța, ci şi dezinformarea. Un purtător de cuvânt al unei clinici de avorturi a declarat pentru Winnipeg Sun că nenăscutul este
„asemenea unei broaște, fără bătăi ale inimii, fără creier, ochi sau organe interne”. [36]
Un reprezentant al statului Kansas, obținând informația de la un lobbyist plătit a industriei avortului, a declarat că copilul nenăscut la șapte luni „semăna foarte mult cu un ficat tocat” [37]. Aud de multe ori oameni care cred și transmit astfel de informații cu totul false.
Un videoclip pro-alegere, difuzat pe o rețea de televiziune prin cablu, a arătat un bazin mic de sânge, fără țesut distinct, cu părți ale corpului, mai mult sau mai puțin vizibile, având următoarea descriere:
„Acesta este conținutul unui uter golit după un avort de opt săptămâni. Nu este în mod clar un copil, în ciuda a ceea ce spun adepţii pro-viaţă în propaganda lor”. [38]
Având în vedere că datele științifice privind dezvoltarea umană sunt incontestabile, există doar două explicații posibile: videoclipul nu a arătat rămășițele complete ale avortului sau copilul a fost atât de sfâșiat în timpul avortului, încât părțile corpului său nu se mai puteau distinge.
În ciuda ignoranței și a dezinformării pe această temă, ori de câte ori discutăm în această țară despre avort (SUA), vorbim despre moartea unui nenăscut cu caracteristici umane clar vizibile. În nici un caz nu este și nici nu pare a fi „niște bucăți de țesut”.
Adevărul 3g. Nenăscutul reprezintă o ființă umană chiar dinainte de zămislire.
Celulele noului individ se divid și se multiplică rapid, ducând la o creștere fenomenală. Există o creștere tocmai pentru că există o viață nouă și distinctă. Cu mult timp înainte ca o femeie să ştie că este însărcinată, există în ea o fiinţă umană vie, în creștere. În perioada cuprinsă între cinci și nouă zile, noua persoană se adăposteşte în peretele uterului pentru siguranță. Sexul său poate fi deja determinat cu instrumente științifice. Până într-a paisprezecea zi, un hormon produs de noul copil suprimă perioada menstruală a mamei. Vor mai trece două săptămâni înainte ca trăsăturile sale umane să fie perceptibile și încă trei înainte de a fi evidente. Cu toate acestea, este o ființă umană, indiferent de aspectul său. Persoanele care au văzut oameni extrem de răniți în accidente și incendii, pot afirma că un om nu trebuie să arate ca un om pentru a fi om. La concepție nenăscutul nu ni se pare uman, nouă celor care suntem obişnuiţi să judecăm umanitatea doar după aparenţă. Cu toate acestea, în sensul științific obiectiv, acesta este la fel de uman ca orice copil mai în vârstă sau adult.
Deși am subliniat caracteristicile umane evidente ale nenăscutului după șase săptămâni de dezvoltare, acest lucru nu înseamnă că bebeluşii sunt mai puțin umani înainte de a arăta ca oamenii. Indiferent cum arată el sau ea, indiferent care organe s-au dezvoltat și care nu, un copil este un copil, iar avortul termină viaţa acelui copil. Cele mai vechi mijloace de a provoca avortul, inclusiv Mifepriston (RU-486) și toate pastilele avortive, sunt și vor fi întotdeauna pentru curmarea unei vieţi.
Chiar dacă cineva este de părere că nenăscutul nu este o ființă umană, deși inima și creierul funcționează, iar din punct de vedere științific nu arată precum o ființă umană, acesta tot recunoaște umanitatea celor 28 de milioane de nenăscuți uciși prin avort în America în ultimii 20 de ani.
Adevărul 3h. Indiferent cât de bine ar suna „terminarea unei sarcini”, aceasta reprezintă tot curmarea unei vieţi.
Cu doi ani înainte ca avortul să fie legalizat în America, un avocat pro-alegere a instruit asistentele medicale prin intermediul unui jurnal faimos:
„Prin condiționarea publică, folosirea limbii, concepte și legi, ideea de avort poate fi separată de ideea de ucidere”. [39]
În același an, un simpozion cu privire la avort în Los Angeles, a oferit acest training:
„Dacă spui aspiră copilul, s-ar putea să generezi sau să măreşti ușor trauma; spune în schimb, goleşte uterul sau vom chiureta mucoasa uterului, dar niciodată să nu spui vom înlătura copilul. [40] Comanda lui Hitler de a-i ucide pe evrei în lagăre a fost formulată în sintagma goliţi ghetourile”.
Limba nu este doar expresia minții, ci şi matriţa minții. Modul în care cuvintele sunt folosite poate influența foarte mult receptivitatea cuiva la o idee, chiar şi o idee care, comunicată în termeni direcţi, ar fi respingătoare.
Folosind cuvinte care se concentrează pe ceea ce se întâmplă cu sarcina și cu uterul, se îndepărtează atenția de la esența problemei avortului şi anume, individul care stă în uter. Dar indiferent cât de multe cuvinte folosim și cum le folosim, „a termina o sarcină” înseamnă a curma o viață umană. Una poate suna mai bine decât cealaltă, dar realitățile sunt una și aceeaşi.
Trebuie să risipim ceața semantică și să găsim întotdeauna drumul spre realitățile fundamentale. După cum spunea o feministă pro-viaţă:
„Cei proviaţă nu au obiecții cu privire la terminarea unei sarcini. Este normal ca sarcinile să dureze un timp scurt. Noi vrem ca ele să se termine la aproximativ nouă luni. Obiecția noastră este uciderea copiilor”. [41]
– Va urma –
______
NOTE
[21] Dr. Eugene F. Diamond, Word Wars: Games People Play about the Beginning of
Life, Focus on the Family, Physician, Noiembrie–Decembrie 1992, pp. 14–5.
[22] Deadline Extended for Comment to NIH on Stem Cells Harvesting, Prolife
Infonet, 31 Ianuarie 2000.
[23] Naomi Wade, Aborted Babies Kept Alive for Bizarre Experiments, National
Examiner, 19 August 1980, pp.20–1.
[24] Raul Hilberg, The Destruction of European Jews (Chicago: Quadrangle Books,
1967), pp. 567–8.
[25] Davis, Abortion and the Christian, 23. Davis citează ca sursă R. Houwink, Data:
Mirrors of Science (1970), pp. 104–90.
[26] Lennart Nilsson, Drama of Life Before Birth, Life, 30 Aprilie 1965.
[27] Begley, Do You Hear What I Hear?, p. 14.
[28] The Facts of Life (Norcross, Ga.: Human Development Resource Council), p. 2.
[29] Aceste fapte sunt demonstrate științific. A se vedea de asemenea și Shettles &
Rorvik, Rites of Life, pp. 41–66.
[30] Facts in Brief, rev. Februarie 2000, Alan Guttmacher Institute,
www.agiusa.org/pubs/fb_induced_abortion.html .
[31] The Doctor’s Dilemma, Newsweek, 17 Iulie 1989, p. 25.
[32] Banda audio a lui Dr. Hicks cu înregistrarea bătăilor inimii unui copil nenăscut la
șase săptămâni și cinci zile de dezvoltare poate fi procurată cu 3$ de la Cincinnati
Right to Life, 1802 W. Galbraith Road, Cincinnati, OH 45239.
[33] Nathanson, Aborting America.
[34] Life, August 1990.
[35] Lennart Nilsson, A Child Is Born (New York: Delacorte Press, 1977).
[36] Ellen Kreuger, quoted by Winnipeg Sun, cited in Kansans for Life, Mai 1991, p.
9.
[37] Ibidem.
[38] Abortion: For Survival, un video produs de Fund for the Feminist Majority.
125
[39] Leonide M. Tanner, Developing Professional Parameters: Nursing and Social
Work Roles in the Care of the Induced Abortion Patient, Clinical Obstetrics and
Gynecology 14 (Decembrie 1971): 1271.
[40] Paul Marx, The Death Peddlers: War on the Unborn (Collegeville, Minn: St.
John’s University Press, 1971), p. 21.
[41] Feminists for Life Debate Handbook (Kansas City, Mo.: Feminists for Life of
America, n.d.), p. 3.
