Extrase din volumul „25 de mituri despre întreruperea de sarcină. Tot ce ai vrut să știi, dar ți-a fost frică să întrebi!”
editată de Centrul de Informare și Cercetare în Sănătatea Reproductivă
Mitul VII. „Viața începe la naștere. De aceea noi sărbătorim ziua de naștere, dar nu ziua concepției.”
Adevărul 7a. Copiii știu că viaţă umană începe înainte de naștere.
Am auzit un reportaj de știri la radio, despre nişte copii care au găsit un tomberon plin de fetuși avortați. Când au alergat la părinții lor în stare de șoc și teamă, ei au declarat că au găsit „copii morți”. Ei au afirmat ceea ce era evident. Pentru ca cineva să nu creadă ceea ce e evident, trebuie să fie învățat astfel. Acești copii erau prea mici pentru a înțelege să nu creadă ceea ce văzuseră.[i]
Adevărul 7b. Femeile gravide știu că viaţa umană începe înainte de naștere.
Când ați auzit vreodată o femeie însărcinată spunând: „bucata de țesut m-a lovit” sau „acest produs al concepției m-a lovit” sau chiar „fetusul meu m-a lovit”? Întotdeauna este „Copilul meu m-a lovit”. Multe femei însărcinate au purtat tricouri cu săgeți mari arătând spre copilul lor nenăscut. Întotdeauna spun: bebeluş. Aţi văzut vreodată unul care să spună „amestec”, „POC” (produs al concepției) sau „făt”?
Soția mea și cu mine eram în afara unei clinici de avort într-o zi înnourată. Trei femei la rând au ieșit din clinică purtând ochelari de soare. Am putut vedea că toate trei plânseseră. Soția mea a spus:
Nu ești atât de îndurerat atunci când tocmai ai avut o bucată de țesut eliminată. Suferi așa, atunci când ţi-ai pierdut copilul.
Adevărul 7c. Medicii știu că viaţa umană începe înainte de naștere.
Discutați cu orice doctor bun și el va spune că atunci când tratează o femeie însărcinată are doi pacienți, nu doar unul. El are mare grijă și se preocupă nu doar de mamă, ci şi de pacientul mai mic, mai puțin vizibil, verificându-i mișcarea, poziția, bătăile inimii.
După o intervenție chirurgicală de salvare a vieții unui copil nenăscut, chirurgul a declarat că astfel de intervenții „demonstrează în mod clar că fătul este un pacient”.[ii] Associated Press a însoțit povestea cu o diagramă din jurnalul de medicină din New England, care arăta în mod evident că nenăscutul era un copil.
Adevărul 7d. Feministele pro-alegere știu că viaţa umană începe înainte de naștere.
În 1995 cunoscuta feministă Naomi Wolf a scris un articol remarcabil pentru Noua Republică. În acest articol ea le-a spus colegelor ei pro-alegere:
Dar suntem, de asemenea, în pericol de a pierde ceva mai important decât voturile; suntem în pericol de a pierde sufletele noastre. Agățându-ne de o retorică privind avortul în care nu există nici viață și nici moarte, încurcăm convingerile noastre cu o serie de auto-iluzii, minciuni și eschivări. Și riscăm să devenim exact ceea ce ne învinuiesc criticii noştri că suntem: bărbați și femei învârtoşaţi, egoişti şi ocazional distructivi, care împărtășesc o vedere ieftină asupra vieții umane.
Avertismentul pro-viață cu privire la potențialul avortului pe scară largă de a degrada respectul pentru viață are o fărâmă de adevăr: o retorică liberă a pieței privind avortul poate, într-adevăr, să contribuie la situația stranie cu care ne confruntăm acum, în care cultura pare să vadă din ce în ce mai mult copiii nu ca pe creaturi cărora părinții le dedică viaţa lor, ci ca pe accesorii care să îmbunătățească calitatea vieții părinților. Zi de zi, copiii par să aibă tot mai puțină valoare, pentru că sunt luați drept produse cu o valoare dictată de economia de piață.
Poveştile se referă în mod regulat la copii „fără valoare” ce sunt lepădați, în timp ce copiii „de valoare”, buni din punct de vedere genetic sunt creaţi cu mare cheltuială și cu asistență medicală complexă pentru cuplurile infertile. Dacă nu reușim să tratăm avortul cu durere și respect, riscăm să uităm că, atunci când vine vorba de copiii pe care alegem să-i aducem pe lume, suntem aici pentru a-i servi, oricine sunt; nu ei sunt aici pentru a ne servi pe noi.[iii]
Adevărul 7e. Societatea știe că viața umană începe înainte de naștere.
Anunțurile de servicii publice cer femeilor să nu fumeze, să nu bea alcool, să nu ia medicamente în timpul sarcinii, deoarece acestea ar putea afecta copii lor nenăscuți.
Dacă alcoolul dăunează bebeluşilor, ce le face avortul? Atunci când servește scopurilor sale, societatea recunoaște în mod liber că ceea ce este în interiorul mamei este un copil și nimic altceva decât un copil. Nici o persoană inteligentă nu contestă asta. Ori de câte ori am fost la restaurante aici, în Oregon, n-am auzit pe nimeni să arate spre acest semn și să spună: „Asta e fals. Nu sunt copii adevărați în interiorul femeilor gravide!”
La Universitatea de Medicină din Carolina de Sud, un spital public din Charleston, în cazul în care testul de urină a unei femei gravide indică consumul de cocaină, ea poate fi predată autorităților și arestată pentru distribuirea de droguri unui minor. În mod similar, în Illinois o femeie însărcinată care ia un medicament ilegal poate fi urmărită penal pentru „furnizarea unei substanțe controlate unui minor”. Aceste exemple demonstrează clar că nenăscutul este o persoană care are drepturi proprii. Cu toate acestea, aceeași femeie, care este judecată și închisă în Carolina de Sud sau Illinois pentru că pune în pericol copilul său, este perfect liberă să avorteze același copil în aceleași state și în orice alt stat. În America de azi, este ilegal să faci rău copilului tău nenăscut, dar este perfect legal să-l omori.
Mai multe state au legi care cer ca bebeluşii avortaţi să fie eliminaţi într-un mod „uman”. Nimeni nu scapă de amigdale sau de pietre biliare într-un mod uman. În mod similar, statul Minnesota are o lege care impune spitalelor şi clinicilor de avort să îngroape sau să incinereze copii avortați. Pe cine aleg să îngroape sau să incinereze dacă nu pe niște ființe umane?
Un vorbitor pro-viață a fost reţinut de poliţie pentru că purta cu el corpul conservat al unui copil avortat. I s-a spus că este ilegal să transporte rămăşiţe umane peste graniţele statului, fără o permisiune specială. Persoana reținută a acceptat să i se facă dosar pentru că și-a dat seama că această interdicție presupunea că statul va trebui să demonstreze în instanță că trupurile copiilor avortați sunt de fapt rămășițe umane. Statul a renunțat la acuzații, nedorind să recunoască de fapt că acele rămășițe aparțineau unei ființe umane. Cum ar putea un stat, care apară şi finanţează avorturile publice, să încerce să demonstreze că avortul omoară ființele umane?
În 1988 un bărbat a înjunghiat o femeie în abdomen, ucigând astfel fătul în ea. Deși femeia a trăit, omul a fost condamnat pentru că a luat o viață umană, iar condamnarea sa a fost făcută într-o instanță superioară. Cu toate acestea, angajarea unui medic avorționist de către aceeași femeie, pentru a omorî același copil, ar fi fost în întregime legală. De ce moartea aceluiași copil nenăscut a fost considerată crimă pe de o parte, și o acțiune perfect legală și acceptabilă, pe de alta? Acesta este rezultatul unei societăți schizofrenice, care aprobă avortul, chiar dacă conștientizează că acesta ucide copiii nenăscuți.
Adevărul 7f. Adepţii pro-alegere știu că viaţa umană începe înainte de naștere.
Am văzut un miting pro-alegere în care cineva declara: „Trupul Meu, Bebeluşul Meu, Treaba Mea”. Gândiți-vă ce înseamnă acest mesaj. După naștere copilul ar fi în continuare al ei. Atunci, ar spune societatea că a fost treaba ei ce a făcut cu el? Dacă mama are dreptul de a ucide copilul înainte de naştere, de ce să nu omoare acelaşi copil după naștere?
Un editorial din New Republic recunoaşte caracterul uman al nenăscutului și admite că nu există nicio diferență esențială între născut și nenăscut. Apoi trage o concluzie foarte onestă, dar care îţi dă fiori prin implicațiile sale:
Evident nu există nici o distincție logică sau morală între un fetus și un copil mic; disponibilitatea liberă de a avorta nu poate fi distinsă într-un mod rezonabil de eutanasie. Cu toate acestea, noi o susţinem. Este prea uşor să spunem că viaţa umană este întotdeauna sacra, evident nu este.[iv]
Psihologul şi adepta pro-alegere Magda Denes a scris:
Eu cred că avortul este o crimă – una necesară și specială.
Magda Denes a scris că nu se amăgește cu privire la aceasta.[v]
În primul rând, pentru mulţi oameni, gândirea pro-alegere este rezultatul nu doar al negării, ci și al unei ignoranțe conștiente. Ceea ce știm cu toții a fi adevărat refuzăm să recunoaștem sau să privim ca pe un adevăr, din cauza dificultății pe care ne-ar putea-o crea, încercăm să îngropăm adevărul atât de adânc încât să nu reapară la suprafaţă. Dar indiferent cât îl ignorăm sau negăm, adevărul va fi în continuare adevăr:
Viața umană începe cu mult înainte de naștere, iar avortul ucide copii.
Adevărul 7g. Dacă nu putem ști că viaţa umană începe înainte de naștere, cum putem ști dacă ea începe la naștere sau mai târziu?
Francis Beckwith subliniază această problemă fundamentală a necunoașterii începutului vieții umane:
Este o sabie cu două tăișuri. În cazul în care nimeni nu știe când umanitatea completă este atinsă, atunci nu putem opri un vecin satanist, care crede că umanitatea deplină începe de la vârsta de doi ani, să-şi sacrifice fiul de un an și jumătate necuratului. La urma urmei, cine știe când începe viața? Și cine suntem noi să aruncăm opiniile noastre «religioase» pe alții într-o societate pluralistă?[vi]
___
- [i] Jean Staker Garton, Who Broke the Baby? (Minneapolis, Minn.: Bethany House Publishers, 1979), pp. 7–8.
- [ii] Gina Kolata, Infant Healthy after Surgery in the Womb, Oregonian, 31 Mai 1990, A16.
- [iii] Naomi Wolf, Our Bodies, Our Souls, New Republic, 16 Octombrie 1995, www.epm.org/naomiwolf.html.
- [iv] The Unborn and the Born Again, editorial, New Republic, 2 Iulie 1977, p. 6.
- [v] Magda Denes, The Question of Abortion, Commentary 62 (Decembrie 1976), p.6.
- [vi] Beckwith, Politically Correct Death, p. 92.
