Duminică, 25 ianuarie 2015, francezii au umplut străzile Parisului. Presa de mainstream a relatat că ar fi fost „mii”, poliţia a estimat numărul la 11.000, iar organizatorii la 45.000.
Deşi marşul este în mod tradiţional dedicat dreptului la viaţă al copilului nenăscut, tema marşului francez de anul acesta a fost eutanasia, deoarece, cu numai câteva zile înainte, se discutase în parlamentul francez legea referitoare la „dreptul de a muri cu demnitate”, sau „de a beneficia de o sedare profundă şi continuă”, după cum se exprimă autorii proiectului de lege.
Organizatorii au argumentat că există o legătură profundă şi directă între întreruperea voluntară a unei sarcini şi eutanasie.
Ludovine de La Rochère, liderul mişcării pentru familia naturală La Manif Pour Tous a explicat, citată de blogul catolic Le Salon Beige:
„Viaţa este esenţa însăşi a familiei, locul de solidaritate prin excelenţă cu toţi cei care depind de alţii: copii, vârstnici, persoane bolnave sau cu dizabilităţi… Lupta pe care eu, personal, o duc cu organizaţia La Manif Pour Tous le pare unora diferită de lupta pentru a conferi respect vieţii. Dar în realitate, eu duc o luptă care priveşte însăşi umanitatea noastră ca bărbaţi, respectiv femei, cu tot ceea ce implică aceasta pentru persoană, pentru cuplu şi deci şi pentru familie. Dar tocmai această demnitate inefabilă a fiinţei umane impune respectarea ei în identitatea sa masculină sau feminină, precum şi respectarea ei de la începutul vieţii (n.red. – concepţie) şi până la moartea naturală. Astfel, toate aceste fronturi reprezintă lupte complementare, într-un fel faţete ale aceluiaşi cub!
Consecinţele umanităţii noastre bărbat-femeie sunt imense pentru fiecare dintre noi şi pentru societate în ansamblu, începând de la copil, care are un tată şi o mamă, care sunt de neînlocuit şi ale căror roluri nu sunt interşanjabile, cu toate că unii tocmai asta şi-ar dori, fără să-şi dea seama că două femei nu vor putea înlocui niciodată un tată, iar doi bărbaţi nu vor putea înlocui niciodată o mamă. Această negare a diferenţei şi prin urmare şi a complementarităţii bărbat-femeie – prin ceea ce se numeşte ideologia de gen – deja conduce la utilizarea femeii şi la transformarea copilului într-un produs de marketing. Şi prin aceasta se explică şi de ce tehnicileutilizate în acest scop – reproducerea asistată medical şi gestaţia pentru terţi (n.red.: „mamele-surogat”) ne conduc la problema respectului pentru viaţă.
Conducătorii noştri ne confruntă cu o cultură care promite moartea: ne fac să credem că ar exista un «drept la avort» în locul «dreptului la viaţă» şi făcându-ne chiar să credem că ar exista şi «dreptul de a muri», când, în astfel de cazuri, singura modalitate de a fi alături de cei dragi o reprezintă îngrijirile paliative până la ultima suflare.”
Articol postat inițial pe http://stiripentruviata.ro/