Cu câteva săptămâni în urmă, într-o sală de tribunal în apropiere de Seattle, o tânără femeie s-a ridicat în picioare și a descris cum se desfășurau lucrurile în interiorul a ceea ce media locală denumise „OnlyFans House” (Casa OnlyFans).
„Am observat rând pe rând cum manipularea devine ceva normal,” spunea ea instanței. „Am ajuns să văd cum violența devine normalitate. Am văzut cum controlarea femeilor devine ceva normal.” Și a continuat: „Nu voi uita niciodată cum o persoană pe care o stimam îmi spunea că dacă voi vorbi vreodată cuiva despre cele ce mi se întâmplaseră și dacă voi îndrăzni să deschid gura, mă va ucide pentru că știam prea mult.”
Bărbatul la care făcea referire este Nikita Tyukalo, un tânăr de 22 de ani care avea o firmă numită Nova Talent Management. Potrivit acuzatorilor, Tyukalo opera o rețea de trafic de persoane într-un șir de vile de lux închiriate din cartierul Bellevue, Washington, în care multe tinere erau închise și constrânse sub amenințarea violenței, să contribuie la producerea de pornografie, timp de până la douăsprezece ore pe zi, în beneficiul plătitorilor de abonamente la asemenea produse.
Poliția a pornit o investigație după ce a primit sute de plângeri și apeluri la numărul de urgență 911. Împotriva lui Tyukalo există acum patru capete de acuzare pe tema traficului de persoane, împreună cu spălare de bani și crimă organizată. Unele femei spun că procesul lor de recrutare începuse de când aveau doar șaisprezece ani.
Procurorii spun că femeile erau bătute, amenințate cu arma și cu trimiterea de poze compromițătoare către familiile lor. Dovezile din dosar descriu și un tipar de intimidare: se afirmă că în 2025 Tyukalo a trimis una din gorilele sale la domiciliul celor care raportaseră poliției și de asemenea că ar fi solicitat chiar el ordine de protecție contra părinților victimelor sale.
Cazul este în curs de cercetare, Tyukalo respinge acuzațiile. Avocatul lui a prezentat instanței un rezumat care chiar merită un premiu pentru felul în care minimalizează gravitatea situației: „Acuzațiile se reduc în esență la neplata salariilor.” Neplata salariilor. De parcă tinerele femei care au relatat despre amenințările cu moartea și condițiile de sclavie îndurate s-ar fi plâns doar de un salariu lipsă.
Manualul de instrucțiuni al fraților Tate
Așadar, unde învață un tânăr de 22 de ani să-și întemeieze o „agenție” de milioane de dolari prin care controlează zeci de femei? O recentă investigație amănunțită făcută de Ezra Marcus la rubrica The Cut a revistei New York Magazine a aflat răspunsul, urmărind firul care l-a dus în principal la un nume cunoscut deja: Andrew Tate.
Articolul relatează despre o subcultură înfloritoare numită „OFM” – OnlyFans Management – în care bărbați tineri, școliți de Tate și cei asemenea lui, recrutează tinere pentru producerea de pornografie, în timp ce ei încasează „comision” de manager.
Pentru cei care din fericire nu au auzit de el, Andrew Tate e un fost kickboxer care a devenit unul din cei mai urmăriți oameni pe internet datorită postărilor prin care îi păcălește pe băieții adolescenți cu o viziune a masculinității construite pe bani, mașini tari și pe dominarea femeilor. El și fratele lui Tristan și-au acumulat bogăția dintr-o afacere de pornografie cu camera web, iar Andrew s-a lăudat pe față cu tehnicile de manipulare folosite. Reporterii de investigație au documentat în detaliu metodele de păcălire folosite de cei doi frați, printre care tehnici de ademenire a fetelor credincioase în industria porno, prin ruperea lor deliberată de familii, după care urma controlul asupra telefoanelor, parolelor și accesului la lumea de afară.
Andrew Tate și-a comercializat mai apoi patentul în rândul băieților prin așa-numite cursuri online, cu denumirea de „Hustler University” (Universitatea șmecherilor), care oferea un soi de diplomă numită „Pimping Hoes Degree (PhD)” (diploma peștilor de târfe – joc de cuvinte: în engleză primele litere formează abrevierea PhD, aceleași cu „doctor”).
Frații Tate sunt în prezent anchetați în România pentru acuzații de trafic de persoane, trafic de minori, viol, constituire de grup criminal organizat și spălare de bani, în timp ce în Anglia îi așteaptă și ale acuzații de viol și trafic uman. Ei neagă totul, pozând în martiri persecutați de „matrix”, adică de sistemul autorităților „woke” care ar dori să-i oprime.
Fațada războiului cultural nu ne poate păcăli să acceptăm violența și exploatarea
Deosebit de dureros pentru mine este faptul că multe entități aparținând cercurilor politice de dreapta i-au acceptat pe frații Tate ca aliați în războiul cultural, bucurându-se de unele lucruri afișate de aceștia precum sfidarea feminismului, dar ignorând în același timp dovezile faptelor lor criminale. Podcasterul Candace Owens a avut frecvente interviuri ample cu Andrew Tate, în care-i critica victimele și-i mulțumea lui Andrew pentru că i-a deschis ochii la unele probleme ale culturii de azi.
Jonathan Van Maren care a scris un articol în revista First Things, intitulat Andrew Tate și ipocrizia conservatoare, a criticat pe cei din categoria lui Owens și Tucker Carlson pentru faptul de a fi fost atât de vrăjiți de atitudinea anti-woke a lui Andrew, închizând în același timp ochii în fața comportamentelor sale criminale:
„În ciuda zecilor de ore de filmări care-i arătau pe frații Tate lăudându-se cu operațiunea lor webcam, cu abuzul fizic asupra femeilor, cu concepția lor despre femei. În ciuda investigațiilor jurnalistice care au detaliat pas cu pas practicile lor de proxenetism – între care instrucțiuni despre cum se pot manipula fetele din familii creștine să ajungă să facă pornografie – unii așa-ziși conservatori îi prezintă mereu pe frații Tate ca victime și chiar ca aliați întru ideologie. În interviuri cu Carlson și Owens, Tate s-a priceput să distorsioneze majoritatea faptelor de care era acuzat, așa că ambii jurnaliști au înghițit poveștile pe care le debita el. E greu să nu crezi că s-au și lăsat convinși în mod conștient.
Iată concluzia lui:
Cazul fraților Tate reprezintă un test social. Cei care-i susțin pe ei susțin de fapt proxeneții și creatorii de pornografie care-și mărturisesc pe față disprețul pentru fete și femei… când vine vorba de violența împotriva femeii, de exploatare sexuală și de exploatatori, nu poate exista decât o singură poziție corectă.
Bărbații tineri sunt atrași într-o cultură a proxenetismului digital
În mod tragic, nici cazul fraților Tate și nici cel al lui Tyukalo nu sunt orori izolate. Ele sunt extrema criminală a unei practici care se răspândește în văzul tuturor și asta datorită lui Andrew Tate și a discipolilor de genul lui Tyukalo, care au amplificat fenomenul prin faptul că și-au expus în fața a milioane de urmăritori pe Instagram viețile lor populate cu mașini luxoase, avioane private și multe fete frumoase.
Publicația The Guardian a investigat de curând ceea ce a numit „succesul diabolic” al „managerilor” OnlyFans. Aceștia sunt bărbați care promit femeilor că le vor ajuta să-și crească audiența și în loc de asta acaparează controlul asupra conturilor și parolelor lor, le iau 50 până la 70 la sută din ce câștigă și folosesc coerciția și amenințarea pentru a le forța să producă material pornografic chiar atunci când ele vor să se oprească. După cum observa jurnalistul de la The Guardian, asemenea dezvăluiri rareori reușesc să tulbure „retorica empowermentului” care e la modă în contextul acestei industrii.
Haideți să-i dăm acestui fenomen denumirea care reprezintă ce este el de fapt: proxenetism. Un „manager” care trăiește din exploatarea sexuală a femeilor este un proxenet, fie că lucrează la colț de stradă sau pe o aplicație online și nici un ecran și nici o firmă de fațadă nu pot schimba adevărata natură a acestei tranzacții.
De mulți ani încoace, cultura noastră a insistat asupra faptului că „munca sexuală e ca orice fel de muncă”, și că pornografia este empowerment (conferire de putere și autodeterminare, n.tr.), că OnlyFans e doar un canal prin care tinerele cu spirit antreprenorial își valorifică trupurile după condițiile hotărâte de ele. Însă oriunde se face sex pentru bani, există și coerciție în cele din urmă – pentru că întreaga afacere e construită pe tratarea ființelor umane ca produse de comercializat.
Articolul lui Ezra Marcus din „The Cut” include o secțiune care evidențiază răspândirea fenomenului de „management OnlyFans”. El cuprinde unul din cele mai răscolitoare texte pe care le-am citit vreodată. Marcus a relatat mărturia unui tânăr care se aflase într-un timp în preajma lui Tyukalo:
„Totul a devenit o nebunie la modă în Washington. Nikita a fost primul și după el s-au luat toți ceilalți. Treaba asta a luat amploare. „Acum sunt tipi de 16 ani care controlează modele de 18 ani care lucrează pentru ei.” Când intră pe Snapchat, zice el, vede un flux nonstop de recrutări OFM. „Într-o zi obișnuită de vineri văd cam 20 de tipi care postează în story-uri texte de genul: Dacă ești fată și vrei să fii model și să câștigi 15-20 mii de dolari pe lună, trimite-mi mesaj și te pot ajuta.” El cunoaște băieți de școală generală care se laudă că sunt pe cale să-și deschidă propriile agenții. „E de necrezut cum moda traficării fetelor de liceu a fost lansată încă din 2020 de Andrew Tate pe pagina lui For You.”
Recitiți ultima propoziție. Începută în 2020 pe un canal de social media dedicat băieților, activitatea lui Andrew Tate ajunge ca în 2026 să culmineze în traficarea elevelor de liceu. Elevii de școală generală își proiectează deja propriile „agenții”. Băieții de șaisprezece ani au deja „modele” care lucrează pentru ei.
Relatarea lui Marcus conține încă un fapt bizar. Căderea lui Tyukalo a fost parțial cauzată de dependenții de pornografie. Utilizatorii unui forum dedicat comentariilor critice cu privire la fetele care evoluează în fața camerelor web au observat vânătăi pe trupurile tinerelor pe care le priveau și au auzit plânsete de undeva din spatele camerei. Luându-și denumirea de „cavalerii albi” ei au investigat, au arhivat filme, au căutat prin înregistrări, ducând în final toate aceste dovezi la poliție din Bellevue.
Până și bărbații dependenți de pornografie au putut vedea răul dinaintea lor, iar scânteia încă vie de cavalerism din ei i-a făcut să refuze să ignore realitatea.
Când o cultură nu le oferă bărbaților ce au nevoie, va exista altceva care să umple golul
Dincolo de această poveste despre abuz și exploatare și de ticălosul din spatele ei, adică Andrew Tate, rămâne întrebarea presantă: de ce e acest om așa de ascultat de milioane de băieți? Răspunsul, cred, e destul de vizibil. Ceea ce caută tinerii sunt mereu aceleași lucruri: motivație, semnificație și scop.
Și totuși, cultura noastră a sacrificat o generație întreagă de băieți străduindu-se să le bage în cap că ei sunt o problemă, că energia lor e „toxică”, instinctele suspecte și că puterea lor nu e dorită.
Zeci de milioane de băieți cresc azi fără tați. Școala, media și reclamele nu le oferă nici o viziune de substanță a ce înseamnă bărbăția. Și în acest vid apare Andrew Tate, care le spune băieților: puterea voastră vă poate aduce foloase, impuneți-vă o disciplină, respingeți slăbiciunea și nu dați socoteală nimănui. El le oferă un spirit de fraternitate, o misiune și o ierarhie în care pot avansa. E desigur un surogat – disciplina în slujba satisfacerii poftelor – dar e un surogat care imită bine realitatea.
Și la urma urmelor ce anume vinde Andrew Tate? Fericire. Chiar dacă în versiunea lui, viața bună e viața de plăceri – bani fără număr, sex fără implicare, putere fără responsabilitate. La polul opus, știm că biserica a învățat dintotdeauna că lucrurile astea sunt exact pe dos. Plăcerea e un bun slujitor dar un stăpân tiranic, pe când adevărata viață bună e o viață de virtute, iar fericirea unui om nu stă în numărul femeilor de care s-a folosit, ci în profunzimea iubirii pe care o arată celor prezente în viața lui.
Antropologia lui Andrew Tate – mentalitatea anti-căsătorie, filozofia agățatului, femeia ca trofeu și produs totodată – e pur și simplu o cultură a morții. E aceeași logică pe care o găsim în cultura avortului și în rațiunea de a fi a canalului „OnlyFans”: ființa umană redusă la un instrument al apetitului celorlalți.
Hristos ne arată adevărata masculinitate
Biserica știe adevărul și îl predică. Masculinitatea autentică este puterea pusă în slujba celorlalți: soțul care-și dă viața pentru soția lui, tatăl care protejează și hrănește familia, omul care nu se disciplinează de dragul poftelor, ci pentru că se pune în slujba celorlalți pe care Dumnezeu îi pune în calea lui.
Cineva a făcut observația că Andrew Tate nu e deloc masculin – el e un sclav al patimilor pe care orice om e chemat să le stăpânească. Domnul nostru Hristos ne-a arătat la ce e bună puterea unui bărbat: El a spus că Fiul Omului „nu a venit să I se slujească, ci El să slujească și să-și dea viața ca răscumpărare pentru mulți” (Matei 20:28). Și tot El ne avertizează tocmai împotriva evangheliei de tip Tate: „Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni… Nu puteți sluji lui Dumnezeu și banilor” (Matei 6:24).
Hristos e emblema masculinității autentice. În jertfa Lui pe cruce le-a arătat bărbaților din toate timpurile care este adevărata putere. Nu în subjugarea celorlalți, ci în acceptarea și iertarea persecutorilor și călăilor Săi. Pentru aceștia s-a rugat: „Tată, iartă-i, că nu știu ce fac” (Luca 23:34). Aceasta e adevărata putere a libertății interioare: o libertate neintimidată de presiunile lumii, ale cărnii și ale Diavolului.
Băieții au nevoie de tați, mentori și modele de bărbăție adevărată
Aceasta e viziunea masculinității pe care părinții catolici – atât tații naturali cât și preoții – sunt chemați să o întruchipeze și să își cheme fiii să o imite. Tații trebuie să le dea fiilor lor ceea ce unul ca Andrew Tate pare să le promită: inițiere în bărbăția disciplinată, orientată spre scop, gata să se sacrifice. Pastorii trebuie să le predice direct băieților, abordându-i ca bărbați și să-i cheme la ceva mai greu decât poate visa Tate: la castitate, fidelitate, la zilnica răstignire a sinelui. Congregațiile trebuie să le ofere băieților cadrul pentru o fraternitate adevărată – grupuri de bărbați, echipe de slujire, mentori – astfel încât nevoia firească a băieților de a aparține de un grup să nu ajungă la cheremul vreunui influencer toxic.
Tradiția noastră are multe modele la care putem privi. Iată-l pe Sf. Iosif – tăcut, puternic, muncitor, un om de nădejde. El L-a protejat pe pruncul Hristos și pe Sfânta Fecioară, chiar dacă Scriptura nu menționează nici un singur cuvânt rostit de el. Fiecare congregație are bărbați cu o viață asemănătoare. Întrebarea e dacă suntem gata să-i punem pe asemenea oameni în fața băieților noștri. În toată lucrarea pro-viață, programele HLI din toată lumea dedicate purității sexuale și familiei există tocmai pentru că bătălia pentru viață e câștigată sau pierdută acolo unde se formează tinerii, bărbați și femei încă mult înainte de a ajunge în situații de criză.
Închei aici invitându-i pe părinți să fie vigilenți: audiența lui Andrew Tate nu e formată din bărbați adulți. Cei care-l urmăresc sunt băieți cu vârste de doisprezece, treisprezece, paisprezece ani, la care el ajunge prin aceleași telefoane pe care le dăm băieților noștri încă din copilărie. Undeva chiar acum există un băiat (poate e chiar fiul vostru) care derulează imagini pe telefon, iar în timp ce e inconștient în căutarea unui model de viață, poate da de postările lui Andrew Tate. Și undeva există și o fată care într-o zi își va încrucișa în mod nefericit destinul cu acest om.
Să ne rugăm pentru fiii și fiicele noastre ca să nu cadă pradă ticăloșiei lui Andrew Tate și a altora ca el și să ne rugăm pentru tinerele din „OnlyFans House” ca să găsească dragostea vindecătoare și autentică.
Shenan Boquet este preot romano-catolic american și președinte al Human Life International, cea mai importantă organizație pro-viață și pro-familie afiliată Bisericii Catolice. Un excelent vorbitor, pr. Boquet a călătorit în timpul mandatului său la HLI în aproape 90 de țări, pentru misiuni pro-viață, și lucrează cu lideri din 116 regiuni care colaborează cu HLI pentru a proclama și promova Evanghelia Vieții. Traducere și adaptare după HLI.org.
