Cineva a întrebat-o odată pe Margaret Mead, cunoscut antropolog: „Care este prima dovadă a civilizației?” Mead s-a gândit o clipă și a răspuns: „Un femur vindecat.” Ea a arătat nu o piatră de măcinat sau un artefact religios ori o armă, ci un femur găsit într-un sit arheologic vechi de 15.000 de ani. De ce? Femurul este cel mai lung os din corpul uman; necesită aproximativ șase săptămâni de repaus pentru refacere. Pentru a supraviețui unui femur rupt, omul avea nevoie de cineva care să îi ofere mâncare și băutură, adăpost și protecție fizică timp de mai multe săptămâni. Astfel, primul indiciu al civilizației este îngrijirea în timp a unei persoane vătămate, evidențiată printr-un femur vindecat.
Ca studenți la medicină, intrați într-o profesie care își are originile chiar la începutul civilizației. În lumea antică, doar patru ocupații erau considerate profesii: educatorii, avocații, preoții și medicii. Toate acestea se caracterizează printr-o relație de încredere în care profesionistul se află într-o poziție privilegiată în raport cu cealaltă parte. Tot ce era necesar pentru a primi această încredere era o promisiune publică – o profesiune – sub forma unui jurământ. Peste doar câțiva ani, veți depune, de asemenea, jurământul într-o vocație a vindecării și îngrijirii. Din păcate, jurământul pe care îl veți depune nu va fi, aproape sigur, cel scris de Hipocrate, care vreme de milenii a descris scopul nobil al medicinei și i-a ghidat practicile.
Cu toate acestea, pe măsură ce vă începeți activitatea, vă încurajez să începeți având în minte țelul vostru și să studiați Jurământul lui Hipocrate. Este cel mai bun ghid pe care îl puteți avea în drumul vostru. Jurământul continuă să surprindă esența a ceea ce înseamnă să fii medic și vă va învăța cum să vă comportați față de profesorii voștri (și mai târziu față de propriii voștri studenți), față de pacienți și de familiile lor. Jurământul articulează adevăratul scop al medicinei, îi îndrumă pe medici să ofere tratamente care să se alinieze scopului medicinei și deci sunt drept de a fi prescrise de un medic, și totodată să refuze să prescrie tratamente care contravin acestui scop.
Deci, care este scopul medicinei?
Medicul și savantul Leon Kass a sugerat că acesta nu este nici mulțumirea pacientului, nici îmbunătățirea virtuților personale sau a ordinii publice, nici modificarea naturii umane, nici prevenirea morții. Mai degrabă, scopul medicinei este pur și simplu urmărirea sănătății, definită drept „buna funcționare a organismului în ansamblu”.
De-a lungul educației și formării, va trebui să luați în considerare dacă ceea ce vi se solicită să faceți, fie de către profesorii, fie de către pacienți sau familiile lor, este orientat către acest scop, către integritate și buna funcționare. Lucrarea voastră este o vocație, și încă una sacră: „să vindeci uneori, să ușurezi adesea, să mângâi mereu”. În căutarea vindecării, va trebui să vă întrebați dacă efectele secundare ale tratamentelor propuse sunt disproporționate față de beneficiile lor sau dacă, în încercarea de a alina suferința, luați măsurile orientate în mod corespunzător spre buna funcționare.
Uneori vi se poate cere să faceți lucruri care sunt moral greșite. Libertatea este abilitatea de a trăi în conformitate cu ceea ce credeți că este corect (și greșit) și deci de a lua măsuri conștiincioase. O astfel de libertate este centrală pentru bunăstarea voastră. Abilitatea de a ridica obiecții este singurul lucru care vă permite să acționați conform propriei conștiințe. Medicii refuză mereu lucruri pe care pacienții le solicită – antibiotice pentru infecții virale, hormoni de creștere pentru o statură ușor mică, opioide peste necesar pentru controlul durerii – fără nicio cenzură profesională. Prin urmare, refuzul de a furniza un serviciu medical despre care considerați că este greșit reprezintă aproape întotdeauna o dispută cu privire la scopul medicinei [aluzia la avort este evidentă, n.tr]. Deci, din nou, studiați Jurământul Hipocratic! Singura modalitate de a ști că nu dai curs unei coruperi a datoriei de medic este să cunoașteți scopul medicinei. Sunt acțiunile voastre orientate spre favorizarea sănătății pacientului, spre „buna funcționare a organismului în ansamblu”?
Pe măsură ce munciți pentru a oferi cea mai bună asistență medicală posibilă pentru pacienți, știți că există o protecție importantă acordată profesioniștilor din domeniul sănătății. Biroul pentru Drepturi Civile al Departamentului pentru Sănătate și Servicii Umane are acum o diviziune de Conștiință și Libertăți Religioase, dedicată restabilirii protecțiilor împotriva constrângerii sau discriminării religioase pentru orice entitate care primește fonduri publice, cum ar fi Medicare [program de asistență medicală de stat în SUA, n.tr.]. Protejarea și apărarea sănătății – și a vieții – pentru pacienții voștri poate s nu fie întotdeauna ușoară, dar este esențială pentru practicarea medicală adecvată. Pacienții voștri trebuie să aibă încredere că vă dedicați sănătății lor și nu grăbirii intenționate sau asistării morții lor. Această încredere este piatra de temelie a relației medic-pacient.
În calitate de medici dedicați sănătății pacienților voștri, vi se încredințează și o responsabilitate sobră din partea societății, care, după rezidențiat, va fi investit aproximativ 2 milioane de dolari în educația și pregătirea fiecăruia dintre voi. Sunteți așteptați să fiți disponibili pentru a vedea de un pacient bolnav, indiferent de caracteristicile personale, tratându-i cu dreptate pe toți cei care vă solicită îngrijire: violatori, bigoți, soldați inamici; sfinți și păcătoși de tot felul. Vă veți alătura unei comunități morale ai cărei membri se fac răspunzători reciproc pentru acțiunile lor, care devin adesea problematice atunci când medicii devin mai preocupați de avantaje secundare – bani, prestigiu, onoare – rezultate din practica medicală.
Voi, ca majoritatea studenților din anul I la medicină, veți face cunoștință cu corpul uman printr-o întâlnire cu un corp mort – un cadavru – într-un laborator scârbos de anatomie. Chiar și așa, dacă scopul medicinei este acela de a obține integritatea și bunăstarea unei ființe umane vii, trebuie să vă amintiți că sănătatea este o capacitate funcțională și nu doar una structurală. Începerea școlii medicale prin studierea unui corp mort poate transmite o noțiune falsă despre scopul medicinei și rolul vostru, prin sugestia că scopul medicinei ar fi întreținerea și repararea unui obiect fizic – corpul – mai degrabă decât urmărirea sănătății și că rolul unui medic este mai degrabă de a fi un tehnician decât de a fi un profesionist.
Fiecare dintre voi a primit un cadou privilegiat, unul care este menit să fie folosit în slujba altora. Odată intrați în școala de medicină, studiați Jurământul Hipocratic pentru a îmbrățișa adevăratul sens și scopul acestei profesii străvechi și pentru a afla care sunt practicile potrivite și care nu sunt potrivite. Deveniți conștienți de protecția legală de care vă bucurați pentru a acționa conform conștiinței voastre. Înțelegeți că sunteți încredințați de pacienții voștri și de societate cu încredere pentru a vă folosi darurile – împreună cu echilibrul între știință și caritate – pentru a fi cei mai buni clinicieni pentru lume. Și amintiți-vă că urmărirea sănătății în sine, deși un scop excelent, nu este cel mai mare bine. Cel mai mare bine, atât pentru pacienții noștri cât și pentru noi înșine, este o viață bună și demnă.
Dr. Margaret Chisolm este profesor, vicepreședinte și director în Departamentul de Psihiatrie și Științele Comportamentului de la Școala de Medicină a Universității Johns Hopkins (SUA). Medic specialist în psihiatrie generală și în medicina dependențelor. A publicat un manual de psihiatrie și peste 80 de lucrări științifice, clinice și de educație medicală despre tulburări psihice și practica medicală umanistă, precum și despre utilizarea social media în medicină. Traducere și adaptare după The Public Discourse.