„În 50 de ani, va fi complet normal.”
Cine este aproapele meu? Această întrebare evanghelică, la care Iisus a răspuns cu pilda samariteanului milostiv, a primit astăzi un alt răspuns mai bun şi mai potrivit cu vremurile noastre. Cine poate să-mi fie mie mai aproape decât eu însumi? Acest răspuns, atât de simplu şi de evident, a ocolit mintea cărturarilor şi fariseilor Bisericii, dar o nouă modă vine să ne lumineze după mai bine de două mii de ani de ignoranţă. Acastă nouă modă poartă numele de sologamie şi se pare că e pe val.
În ce constă sologamia? Aşa cum sugerează şi termenul, este vorba de căsătoria dintre o persoană şi – ea însăşi. Dar este vorba de mai mult decât o căsătorie în sensul vechi şi retrograd. Ascultând cu atenţie mărturiile celor care au făcut acest pas curajos de inedit şi inedit de curajos ne dăm seama că avem în faţă o adevărată terapie prin care suntem chemaţi să învăţăm să ne iubim cu toată inima noastră, cu tot sufletul nostru şi cu tot cugetul nostru (Matei 22: 37; Marcu 12: 30; Luca 10: 27).
Acum mai bine de un an Vice a luat legătura cu mai multe persoane aflate în mariaje de acest fel, ca să afle cum o duc. Aflăm de la început că sologamia este
„un mod de a întări şi a afirma propria stimă de sine.”
Şi că
„Ne vin veşti despre femei din Californa până în Regatul Unit, de obicei de treizeci-şi… de ani care au făcut următorul pas cu ele însele spunând «Foarte bine, voi lua tradiţia voastră demodată, calea voastră patriarhală spre distrugere şi o voi face să fie despre mine în toate felurile posibile.» Sologamia nu este recunoscută în Statele Unite sau în Europa. Dar, chiar dacă nu este recunoscută ca relaţie legală, este parte a unei mişcări de împuternicire a sinelui (self-empowerment) aflată în creştere.”
De la Sophie Tanner aflăm că a fi căsătorită cu tine însuţi nu este chiar aşa de diferit de orice altă formă de căsnicie:
„Mă aştept la certuri serioase şi faze dificile, pentru că lumea se schimbă şi mă aştept să mă schimb din nou şi trebuie să ajung să mă cunosc din nou şi să accept acea schimbare. Cred că vor fi mereu vremuri când o să mă dezamăgesc sau mă voi comporta în aşa fel încât să îmi fie ruşine. Dar voi accepta toate acestea şi nu o să mă iau de mine.”
Nimic ciudat şi inedit, deci. Orice persoană căsătorită, sau într-o relaţie de durată a trecut prin aşa ceva.
Grace Gelder este şi ea una din cele care şi-au spuns „da”, şi nu regretă:
„Îmi este mult mai clar ce este important pentru mine, iar asta influenţează felul în care mă prezint şi felul în care interacţionez cu oamenii. Conştiinţa mea de sine este mult mai puternică şi depinde mai puţin de alţii.”
În sfârşit, Sasha Cagen pune punctul pe i:
„La un nivel foarte profund e semnul unei schimbări în societate. O căsătorie însemna să devii adult, dar azi trăim într-o altă lume, în care oamenii rămân singuri. O căsătorie cu sine este un ritual al maturizării şi este ceva foate frumos: să te legi de tine însuţi înseamnă să comunici care sunt priorităţile tale la un nivel profund. Cred că este un pas înainte pentru femei să se aprecieze cu adevărat. Cei mai mulţi cred că este o nebunie, dar eu cred că are sens. Lumea o să ne ajungă din urmă în 50 de ani şi va fi complet normal.”
Prima persoană care şi-a spus „da” sieşi pare să fi fost Linda Baker în 1993, care, ajunsă la 40 de ani, s-a hotărât să facă acest pas mai în glumă mai în serios. Între timp lucrurile au luat o turnură serioasă în întreaga lume civilizată şi mulţi fac acelaşi lucru. Şi se găsesc şi companii care să te ajute cu organizarea. De exemplu, Cerca Travel din Kyoto, Japonia, oferă clientelei „căsnicii solo” la preţul de 2500 de dolari. Pentru această sumă mireasa beneficiază de o rochie, serviciile unui coafor, o şedinţă foto, hotel, taxi plătit între hotel şi locaţia şedinţei foto, buchet de flori, un bărbat japonez ca substitut de soţ pentru şedinţa foto, cină pentru două persoane (dacă nu vrei să rămâi singură) şi spa. În schimb, dacă alegi un kimono tradiţional în locul rochiei toată distracţia te va costa 3100 de dolari.
Pentru unii sologamia nu este decât o modalitate de a închide gura acelora care vor să te vadă musai măritată. Este şi cazul lui Chen Wei-yih din Taiwan. După ce s-a hotărât că nu are în jur pe nimeni suficient de bun să-i fie soţ, a ajuns la concluzia ce se impunea. Mama ei a insistat la început asupra necesităţii unui soţ la o căsătorie, dar în cele din urmă a acceptat inevitabilul. „Sper doar ca mai mulţi oameni să se iubească pe ei înşişi” a mai spus femeia din Taipei de 30 de ani.
Pentru alţii sologamia înseamnă mult mai mult de atât. Pentru unii ca aceştia a se lua în căsătorie pe ei înşişi înseamnă să nu mai încerce să caute validare într-o relaţie cu o altă persoană, ci să cadă la pace cu ei înşişi şi să se lege să se respecte şi să îşi stea alături la bine şi la rău. Dacă o căsătorie înseamnă asumarea unei relaţii de durată atunci fără îndoială propria persoană este cea mai indicată ca partener. Pagina de web Self Marriage Ceremonies ne aminteşte că „Ne aflăm într-o relaţie de lungă durată cu noi înşine. O legătura de o viaţă. Şi, deşi ne putem părăsi pe noi înşine ascunzându-ne în spatele altor relaţii, încercând să fim altcineva, să fim perfecţi, ajungând la dependenţe şi obiceiuri proaste, sau călătorind departe, indiferent unde mergi, acolo vei fi şi tu – este o lege a naturii.”
Deci ce căsătorie poate fi mai naturală decât căsătoria cu sine însuşi?
Lumea este plină de probleme, dar
„înainte să începem măcar să desfacem cu adevărat nodul enorm al suferinţelor din lume, trebuie să găsim capătul sforii, sursa ce ne stă la dispoziţie: noi înşine. Dacă ne războim cu noi înşine atunci ne vom război, evident, şi unii cu alţii.”
Ori, care ar fi cel mai potrivit cadru ca să fumezi pipa păcii cu tine însuţi, decât o ceremonie de căsătorie. Ceva de genul acesta a făcut şi Heron Saline, dar într-un mod uşor mai dramatic şi fără partea cu pipa. Ceea ce urmează am găsit la secţiune de povestiri a paginii respective şi s-ar cuveni să ne inspire prin exemplu.
Domnul Saline a avut parte de multe dezamăgiri şi dificultăţi în relaţiile sale şi a decis să nu mai caute validarea în faţa celorlalţi. Aşa că căutat o rochie albă de mireasă pe mărimea lui şi a invitat prietenii săi la o ceremonie memorabilă:
„Eram o mireasă părăsită la altar aşa că am pus în scenă o reacţie melodramatică pe iarba pe care am udat-o înainte. Ţipând, plângând şi bătând cu pumnul în pământ m-am rotit de jur împrejur, ca să îmi scot tot sentimentul de dependenţă din sistem şi să îmi murdăresc rochia pe iarbă. Mi-am suflat Rei-Whip în gură, ca să par că spumeg cu adevărat. Invitaţilor le-a plăcut la nebunie.
Cu această ieşire glumeaţă am lăsat să se îndepărteze emoţiile dureroase, singurătatea apăsătoare şi m-am liniştit în sfârşit faţă de mine însumi când şedeam pe pajişte cu Etta James îngânând Stormy Weather. Apoi, când ea a trecut la lentoarea melodiei At Last (…) m-am îndrăgostit de mine privindu-mă într-o oglindă de mână, doar răsuflând şi privindu-mi ochii. Am dat acum drumul jumătăţii de sus a rochiei de mireasă şi am simţit razele soarelui pe piele, precum un fluture care iese din cocon.”
Heron Saline este un bărbat de peste 1,90 m. Dar să nu rămâneţi cu impresia că el ar fi lipsit de simţ estetic sau decenţă: în continuare ne atenţionează că nu face publice fotografiile de la evenimentul din 2002.
Desigur, nimic din toate acestea nu trebuie luat ca o formă de narcisism, aşa cum insistă Sophie Tanner într-un articol pe blogul ediţiei britanice a The Huffington Post:
„Din contră, să te căsătoreşti cu tine însuţi nu are nimic de-a face cu vanitatea şi căutarea preţuirii. Căsătoria cu sine însuşi nu este un spectacol de moft cu selfiuri şi bijuterii – vom lăsa asta în seama anumitor vedete. Sologamia înseamnă să te legi să te iubeşti cu adevărat şi, pornind de la asta, să devi mai disponibil emoţional ca să accepţi şi să înţelegi alţii. Să îţi dezvolţi un simţ al valorii sinelui, în contra insecurităţii, îţi dă o capacitate şi mai mare de a forma legături umane.”
Nu pot decât să fiu de acord cu ideea că o relaţie armonioasă cu noi înşine este o precondiţie esenţială pentru relaţii armonioase cu alte persoane. Iar doamna Tanner mai face o observaţie foarte bună:
„Lumea occidentală este din ce în ce mai lipsită de ritual şi spiritualism, ceea ce e regretabil, pentru că ritualul este fundamental pentru creşterea umană, pentru identitate şi pentru dezvoltare. Alte culturi au ceremonii legate de maturizare, care sunt ca nişte porţi spre viaţa de adult şi spre independenţă. În Marea Britanie mulţi oameni aleg să se căsătorească târziu sau să nu se căsătorească defel, ceea ce înseamnă că nu a rămas nimic ce să le marcheze principalele momente din viaţă. Căsătoria cu sine însuşi oferă posibilitatea unei recunoaşteri oficiale a unui important moment de trecere în viaţă.”
Fără îndoială civilizaţia post-modernă ne oferă o existenţă în care instituţiile sociale sunt supuse iniţiativei private şi a pieţei libere a ideilor. Fiecare se descurcă după cum îl duce imaginaţia. De exemplu, unii îşi aleg animalele de companie drept soţ, alţii se preferă pe ei înşişi. Eu aş avea, totuşi, o nedumerire trecând în revistă toate aceste cazuri şi cele din articolul meu precedent. Ne-am obişnuit să folosim aceeaşi termeni, „dragoste” şi „iubire”, când ne referim la o legătură între părinţi şi copii, între fraţi, între oameni şi animalele lor, între iubiţi, sau între oameni şi obiecte. Oare în toate aceste cazuri este vorba de una şi aceeaşi realitate. Oare toate aceste iubiri sunt interschimbabile? Eu rămân sceptic. Dar, poate în 50 de ani, dacă mă ţine Dumnezeu, o să mă luminez şi eu şi toate acestea o să mi se pară normale.
Iar cititorului îi urez bun venit în secolul XXI. Lasciate ogne speranza voi ch’intrate.
–
People are marrying themselves, it’s called ‘sologamy’
What is Sologamy? The new wedding trend of marrying yourself – all you need to know
Women Who Married Themselves Talk About How It Feels
This Badass Woman Married Herself Because She Doesn’t Need a Partner to Validate Her
‘I do’ take myself – marrying oneself is gaining popularity globally
‘I’ve decided to marry myself’: same-self marriage
Taiwanese woman to marry herself
Nadine Schweigert, North Dakota Woman, ‘Marries Herself,’ Opens Up About Self-Marriage
‘Getting married is an invention’: one woman’s choice to self-marry