Ce bizari suntem noi oamenii și cât de repede uităm lecțiile istoriei! După ce, motivați de ororile Războiului, am repudiat, prin Declarația Universală a Drepturilor Omului (1948), eugenismul și eutanasia, în ultimii ani acestea revin cu putere în actualitatea socială și politică a tot mai multor țări occidentale și sunt considerate… drepturi.
În Austria, spre exemplu, dezbaterea bioetică a momentului se învârte în jurul a două subiecte. Pe de o parte, Adunarea Națională (parlamentul) a adoptat o lege rușinoasă care ridică aproape toate barierele din calea reproducerii asistate medical, transformând-o într-un simplu serviciu la care pot avea acces cei care dețin banii necesari, inclusiv cuplurile de lesbiene sau homosexuali. Orice conotație morală a actului a dispărut din lege. (celor care cred că Legea și Morala trebuie să fie două noțiuni distincte le putem răspunde cu un excepțional discurs al Papei Benedict XVI, rostit în fața Reichstag-ului – pardon, Bundestag-ului…)
De asemenea, noua lege prevede utilizarea procedurilor de diagnostic prenatal pentru embrionii creați în vitro, așa-numitul diagnostic genetic preimplantare. Scopul procedurii este exclusiv depistajul sistematic al oricărei malformații, iar copiii despre care se crede că ar fi „defecți” sunt „distruși” prin așa-numitul avort terapeutic, un oximoron evident (e o violare a logicii să afirmi că vindeci o boală omorând bolnavul!) care ascunde de fapt o realitate îngrozitoare: revenirea programelor eugenice de „îmbunătățire” a zestrei genetice, precum infamul „Aktion T4” al regimului nazist. Mesajul este clar: copiii cu handicap nu sunt bineveniți.
Această tristă evoluție (mă rog, involuție mai degrabă) a evenimentelor a ridicat și problema că legea existentă a avortului și care permite avortarea copiilor diagnosticați cu un handicap sau cu o afecțiune genetică până într-un stadiu foarte avansat al sarcinii, este de fapt o discriminare sistematică și brutală a persoanelor cu handicap: din a treia lună a sarcinii, nenăscuții sănătoși se bucură de protecția legii, în timp ce copiii cu dizabilități, nu. Într-o societate care pretinde că este preocupată de drepturile dizabililor și cheltuiește sume enorme pe „lupta contra discriminării”, această situație este absurdă.
O noutate absolută este aceea că până și lidera Partidului Verde, formațiune politică radical pro-avort (așa cum sunt cam toți „ecologiștii” de la școala Noii Stângi), Eva Glawitschnig, a cerut scurtarea termenului pe care legea îl permite pentru avortul eugenic. Liberalii de la „NEOS” și Partidul Poporului (declarat „conservator”) au susținut propunerea d-nei Glawitschnig, în timp ce partidele de dreapta „Freedomites” (Partidul Libertății) și „Team Stronach” ar merge chiar mai departe și ar elimina prevederea care permite avortul eugenic.
Doar Social-democrații rămân neclinitiți pe pozițiile lor anti-viață și par a nu avea nicio problemă cu avortul eugenic. Sabine Oberhauser (foto), ministrul federal al Sănătății a informat presa că „niciun termen limită nu este îndeajuns de lung” când vine vorba despre copiii diagnosticați cu handicap. Pentru o mișcare politică ce odată s-a revendicat de la lupta pentru protejarea celor slabi și fără apărare, poziția tovarășei Oberhauser e greu de înțeles…
