back to top

„Avortul terapeutic” nu e necesar în sarcina asociată cu cancerul mamar

În sarcina asociată cu cancerul mamar, medicii recomandă, de foarte mulţi ani, „avortul terapeutic”, aşa încât cancerul să fie tratat mai devreme şi mai agresiv. Dar, deoarece avortul creşte, la rândul său, riscul cancerului mamar, ne putem pune întrebarea dacă această strategie este într-adevăr „terapeutică”.

Expresia „sarcină asociată cu cancer mamar” (SACM) se referă la acele cazuri rare de cancer mamar diagnosticat în timpul sarcinii sau în decurs de un an de la naştere (în perioada de lactaţie). Când se începe tratamentul cancerului mamar, se încearcă prevenirea recurenţei bolii. În SACM, medicii recomandă, de foarte mulţi ani, „avortul terapeutic”, aşa încât cancerul să fie tratat mai devreme şi mai agresiv. Dar, deoarece avortul creşte, în primul rând, riscul cancerului mamar, ne putem pune întrebarea dacă această strategie este într-adevăr „terapeutică”.

Un studiu recent pe această temă, efectuat de dr. Lital Keinan-Boker et al., a fost publicat în revista Israeli Medical Association Journal. Studiul a făcut o analiză a tuturor studiilor din revistele medicale de limbă engleză (cu excepţia studiilor de caz), din ultimii 14 ani, pe tema SACM.

Deoarece SACM este atât de rar întâlnită (apare într-o proporţie de 1 la 3.000 de sarcini), majoritatea studiilor specifică puţine cazuri. Totuşi, studiile analizate oferă perspectiva necesară din care se pot trage concluzii.

Rezultatele dr Keinan-Boket et al., după ce au analizat toate aceste studii recente, au fost: „Avortul nu este recomandat, de obicei, dacă nu este cerut de femeie, deoarece acesta nu îmbunătăţeşte situaţia, cu excepţia cazurilor când SACM este diagnosticată în primul trimestru, când avortul provocat ar putea evita tratamentul întârziat”.

Această concluzie reprezintă o schimbare de atitudine de la răspunsul categoric de până acum al majorităţii medicilor în favoarea avortului, în toate asemenea cazuri. Totuşi, studiul sugerează că „avortul terapeutic”, realizat în primul trimestru, ar îmbunătăţi rezultatele la pacientele cu cancer.

Ce arată datele? De fapt, nu există nici o dovadă – în studiul citat de Keinan-Boker et al. – că „avortul terapeutic” s-ar fi demonstrat vreodată a fi cu adevărat terapeutic, indiferent de vârsta sarcinii când este făcut. Pur şi simplu aceşti autori au omis problema cea mai importantă, concentrându-se pe compararea rezultatelor femeilor cu SACM cu cele ale pacientelor, care n-au făcut cancer mamar după avort, indiferent de motivul „avortului terapeutic”.

Dacă analizăm bine, studiul publicat arată, în general rezultate mai proaste – rate mai înalte de recurenţă a bolii şi supravieţire mai scurtă a bolii – în rândul pacientelor cu SACM.

Totuşi, anumite studii importante citate în analiza lui Keinan-Boker oferă o înţelegere mai profundă a naturii şi tratamentului SACM. Un studiu din 2004, efectuat de Ira Jacobs et al., de la Universitatea Illinois la Chicago, a urmărit pacientele bolnave de cancer timp de 28 de ani. Opt dintre acestea au avut SAMC şi – foarte important – nici una dintre ele nu a avortat sarcina. Deşi autorii au descoperit că – la fel ca şi în majoritatea studiilor despre SACM –, boala este diagnosticată mai târziu şi într-un stadiu mai avansat, decât alte cancere mamare, „pacientele însărcinate diagnosticate cu cancer mamar nu par să fi urmat un tratament mai agresiv [decât cel utilizat în general]”.

Dar dacă toate aceste paciente au evitat avortul, ce se poate spune despre sănătatea copiilor lor? Au evitat medicii un tratament agresiv pentru a proteja fătul? Jacobs et al. au ajuns la următoarea concluzie: „Tratamentul nu ar trebui întârziat din cauza sarcinii şi, în general, femeile trebuie tratate conform recomandărilor pentru pacientele fără sarcină, cu anumite modificări, pentru a proteja fătul”. Rezultatele acestui tip de tratament la Univeristatea Illinois au fost că „toate pacientele au născut copii sănătoşi, fără malformaţii”.

Asemenea rezultate excelente, adică tot atât de bune pentru pacientele cu cancer care au născut ca şi în cazul pacientelor de cancer fără sarcină ne fac să ne punem întrebarea de ce mai este luat în considerare „avortul terapeutic”. Asta numai dacă nu cumva rezultatele de la Universitatea Illinois sunt atipice. Totuşi, rezultatele altor studii de-a lungul timpului arată că acestea nu sunt atipice.

La Spitalul Principesa Margareta din Toronto, Canada, datele privind SACM se înregistrează încă din 1931. Cel mai recent studiu pe pacientele de la acest spital, publicat în 1989, cub conducerea medicilor R.M. Clark şi M.Chua, a analizat 154 paciente cu cancer mamar gestaţional (cancer mamar depistat în timpul sarcinii). Din aceste femei, cele 21 care au efectuat „avort terapeutic” au murit, toate, de cancer în următorii 11 ani, în timp ce 20% din pacientele care au dus sarcina la termen nu mai aveau această boală, după 20 de ani.

Un alt studiu din 1956, reprezentând o analiză a literaturii medicale la nivel internaţional, efectuatăde White şi White, publicat în Annals of Surgery, concluziona: „nici un beneficiu clar nu ar putea fi pretins de pe urma avortului terapeutic”. O analiză din 1982 a lui Hornstein, publicată în Journal of Surgical Oncology, conchidea că avortul „nu influenţează cursul tratamentului clinic sau al ratei de supravieţuire”. Un studiu german din 1980, realizat de K.W. Schweppe, ajungea la aceeaşi concluzie: „Nu există necesitate medicală pentru avort”. Iar cel mai grăitor studiu a fost cel al lui P. Juret din 1976, în care se arată clar că „ineficacitatea totală a avortului terapeutic este acum sigură”.

Desigur, enumerarea unor astfel de studii poate continua. Totuşi, până nu demult, majorităţii femeilor cu SACM li se spunea că ele „trebuie” să facă avort. Este greu de spus – în absenţa vreunui studiu referitor la politicile spitalelor faţă de această boală – cât de mult ar schimba această practică situaţia femeilor în bine. Dar, cu siguranţă, politica Universităţii Illinois de evitare a avortului în SACM este încurajatoare.

Chiar mai încurajatoare este observaţia din cea mai recentă analiză care sugerează că „Avortul nu este de obicei recomandat” de medici în general. Presupunând că toate aceste date sunt corecte, ele sunt binevenite, deşi mai este mult până la dispariţia oximoronului „avort terapeutic” din practica medicală.

Provita Media
Provita Mediahttp://www.provita.ro
Provita Media promovează valorile pro-vita în România: protejarea și respectarea copilului nenăscut, respectarea demnității umane de la concepția naturală până la moartea naturală. Reprezentanții Asociației își propun să contribuie la formarea unei viziuni corecte asupra problemelor ce țin de familie, de educația morală creștină și, în special, asupra celor legate de protejarea copilului nenăscut.

Cele mai recente