Cafenelele mortii – iata un titlu, un trend de fapt, care ar trebui sa ne ingrijoreze. Devin in voga si reflecta gandirea morbida a lumii occidentale. Sunt o manifestare a preocuparii ei tot mai obsesive pentru moarte si sinucidere si, in acelasi timp, o dovada a interesului tot mai scazut pentru viata si viitor. Societatile occidentale devin, in esenta, societati inclinate spre moarte si extinctie. Gandirea occidentala se pare ca nu pretuieste viata, atit la inceputul ei cit si la finalul ei. Avortul previne nasterea, iar eutanasia si suicidul asistat pun capat vietii inainte de moartea naturala.
Acestea din urma devin „drepturi ale omului”, in esenta „dreptul” la terminarea propriei vieti, cu sau fara motive bine intemeiate. Tarile „progresiste”, printre ele Olanda si Belgia, acorda aceste drepturi chiar si minorilor. Recent a facut valuri o stire parvenita din Belgia, unde o persoana a fost eutanasiata pentru ca procedura de schimbare a sexului biologic a esuat. Un adevarat cult si o adevarata cultura a mortii incep sa defineasca starea de spirit a lumii occidentale.
„Cafenele mortii” sunt o reflectie a acestei culturi degradate. Ele constau in intruniri ale persoanelor preocupate de moarte, unde subiectul principal de discutie e moartea si cum se poate face suicid. Discutia are loc la o cana de cafea, atit in cafenele de tip Starbucks, cit si in casele celor interesati.
Eutanasierea obligatorie
Exista insa trenduri si mai radicale si ingrijoratoare: spre exemplu, acela care propune eutanasierea obligatorie a fiintelor umane ajunse la varsta inaintata. Discutiile in jurul acestui subiect par a fi mai ascutite si frecvente in Australia, unde, recent, o femeie de 74 de ani sugera intr-un editorial ca rezolvarea problemelor financiare si economice ale lumii occidentale s-ar putea face prin eutanasierea obligatorie a oamenilor in varsta. Din punct de vedere economic aceasta sugestie e rationala, spun sustinatorii eutanasiei involuntare: o mare parte din bugetul public e cheltuit pe oamenii in varsta. Eliminarea deficitelor bugetare ar insemna, deci, eliminarea factorilor care le cauzeaza, printre ele batranii care „impovareaza” societatea. In 2005, profesorul australian Philip Nitscke a publicat cartea Killing me Softly („Ucide-ma incet”) in care a dat glas acestor ganduri, pina atunci mentionate doar in soapta. El si cei care gandesc ca el sunt la extrema opusa celor care cred ca viata umana trebuie protejata si facilitata pina la moartea naturala. Asta este o obligatie, zic cei din urma, impusa societatii de Dumnezeu si legea naturala.
In anii 90, teritoriul australian Northern Territory a adoptat o lege numita Rights of the Terminally Ill Act („Legea drepturilor persoanelor bolnave in stadiu terminal”), o lege radicala, care a acordat cetatenilor bolnavi dreptul sa-si scurteze viata dupa plac. Parlamentul federal insa, a abrogat legea – prima de acest fel din lume.
La inceputul anilor 2000, un studiu al guvernului australian arata ca 30% din cheltuielile publice pentru persoanele de peste 65 de ani se fac in ultimul an al vietii lor. In 2004, un studiu canadian indica 1,1% din intreaga populatie a Canadei drept consumatoare a 21,3% din bugetul national alocat sanatatii. Cei 1,1% formau populatia cea mai in varsta a Canadei. Nu e de mirare, deci, zic cei care promoveaza eutanasierea involuntara, ca ajunsi la 80 de ani, oamenii ar trebui sa fie eutanasiati chiar impotriva vointei lor. Sugestia eutanasierii obligatorii a fost facuta pentru prima data in 2010, in Australia, unde exista chiar si un partid politic „dedicat”, asa numitul Voluntary Euthanasia Party (Partidul Eutanasierii Voluntare).
Spre ce societate ne indreptam, deci? Daca aceste idei ni se par astazi aberante, miine vor fi privite ca fiind mai putin bizare, iar in viitorul nu prea indepartat vor fi aclamate ca fiind rationale, logice. In viitorul nu prea indepartat vor putea fi chiar legiferate. Fara indoiala se va gasi o tara ori un parlament „progresist” care va sparge gheata si in privinta asta.
Rapoartele anuale care parvin din tari ori state in care eutanasia si sinuciderea asistata sunt legale ne ingrijoreaza. Numarul celor eutanasiati e in crestere. Daca la inceput motivele pentru terminarea vietii erau stricte si bine definite, in timp ele au devenit foarte subiective. In plus, dovezile ca eutanasierea unor fiinte umane se face impotriva vointei lor ori pentru a li se preleva organele cresc. Ingrijorarile acestea ne fac sa afirmam ca societatea a ajuns la un punct critic: trebuie sa ia decizii ferme pentru a pune capat culturii mortii. Daca nu o va face, aceasta din urma va degenera in ceea ce astazi inca e de neinchipuit – eutanasierea obligatorie a varstnicilor „inutili”.
AFR va recomanda: „Cafenelele mortii” in SUA
Proliferarea „culturii mortii” in Australia
Belgia: initiative legislative pentru a permite copiilor incepand cu 5 ani sa fie eutanasiati
