QUEBEC, 17 februarie 2014 (LifeSiteNews.com) – În timp ce Adunarea Naţională din Quebec se pregăteşte să voteze controversata lege a eutanasiei, care se estimează că va trece uşor, Colegiul Medicilor din Quebec cere extinderea listei cu categorii de persoane care pot primi injecţia letală.
Yves Robert, secretar al Colegiului Medicilor, a declarat pentru National Post: „Pe măsură ce locuitorii provinciei Quebec se obişnuiesc cu administrarea de injecţii letale pacienţilor muribunzi, întrebarea nu mai e cine are dreptul la acest lucru, ci cui i se refuză aceasta”.
Robert identifică două categorii de pacienţi care sunt deocamdată excluşi din legea respectivă, deşi nu ar fi cazul, în opinia lui: cei care suferă de boala Alzheimer în stadiu avansat şi incurabilii minori care sunt în suferinţă.
Şi ministrul pentru sănătatea tinerilor, Véronique Hivon, a opinat că prevederile Legii 52 (a eutanasiei) sunt „foarte-foarte restrictive”.
Nu e de mirare, din moment ce legea a fost realizată pe modelul celei belgiene, care de curând a fost extinsă pentru a include şi copiii.
O altă asociaţie profesională a medicilor din Quebec avertizase că respectivul proiect legislativ deschidea calea pentru eutanasierea copiilor. Dr. Paul Saba, preşedintele Coaliţiei Medicilor pentru Dreptate Socială declara în decembrie 2013: „Dacă proiectul este adoptat… va lăsa cale deschisă pentru eutanasierea copiilor şi a persoanelor incapabile de a-şi exprima consimţământul“.
În Canada şi la nivel internaţional există opoziţie la logica exprimată de oficialii din Quebec. World Medical Association, care reprezintă nouă milioane de medici din toată lumea, s-a exprimat împotriva eutanasiei.
Alex Schadenberg, director executiv la Coaliţia pentru Prevenirea Eutanasiei, a declarat: „Intenţia a fost de la bun început includerea copiilor şi a persoanelor care suferă de demenţă. … Nu e nimic nou. Comisia pentru Drepturile Omului din Quebec a considerat că a nu le permite copiilor accesul la eutanasie era o formă de discriminare”.
„Limbajul legii este extrem de imprecis, astfel încât va exista de la bun început presiune pentru a extinde sfera ei de acţiune.”
Schadenberg a calificat aceasta ca pe o strategie intenţionată: „Guvernul o prezintă ca pe o lege foarte strictă, dar, după ce va trece, nu mai e loc de întoarcere”.
El a mai comparat situaţia din Quebec cu cea din Belgia: „Acolo le-a luat zece ani să includă copiii în lege, când de fapt… le aplicau deja copiilor acest tratament. Legea era ignorată. Deja se făceau abuzuri, iar medicii voiau să se acopere”. (Sursă: LifeSiteNews / în românește de Știri pentru Viață)
